Raspunsul unei otrepe galbene catre imaculatul Tismaneanu

Intenţia mea este ca în rândurile de mai jos să încerc a dezbate unele dintre opiniile lui Vladimir Tismaneanu (in continuare VT) etalate în articolul Dumnezeu si Mamona. Dar voi începe prin un exerciţiu de admiraţie şi voi spune că ceea ce admir cel mai mult la domnul Tismăneanu este stilul. Nu în sensul acela în care „stilul este omul” pentru ca pe omul VT nu îl admir. Admir, pur şi simplu, stilul literar.

De ce am specifict acesat lucru ca preambul al articolului meu? Pentru a sublinia, după modestele mele puteri, rezultatul literar al efortului lui VT de a coborâ cât mai jos imaginea lui Crin Antonescu. Se pare că acesta este infam nu numai în plan politic (fapt care urmează a fi demonstrat!) dar cert este un călcător al tradiţiei creştine, devreme ce se închină, opinează VT şi lui Dumnezeu ( adica „Declaraţia de la Praga” al cărei semnatar este) cât şi lui Mamona (adică lui Dan Voiculescu, aliatul său politic.)

Voi fi de acord cu VT când acesta spune „cand semnam un document, ne asumam o raspundere, nu ne jucam.”

Mai mult, voi fi de acord că, din anumite puncte de vedere „nu poti fi simultan criticul necrutator al mostenirilor comunismului si in acelasi timp sa bati palma cu personificarea acestor mosteniri.” Rămâne de văzut dacă aceste puncte de vedere se aplică în mod automat şi semnării alianţei PNL – PC şi dacă un principiu moral, aşa cum bine menţionează VT, poate fi aplicat tuturor acţiunilor politice. Şi mai rămâne de văzut daca Dan Voiculescu este personificarea moştenirilor comuniste aşa cum explicit afirmă VT.

Ca să accept acuzaţiile pe care VT le aduce lui Crin Antonescu, ar trebui ca VT să fi clarificat în articolul său unele aspecte precum:

1.      Ce înseamnă după VT a fi personificarea moştenirilor comunismului? Pentru că numai în urma confruntării definiţiei cu personalitatea (să admitem – complexă) a lui Voiculescu putem vedea dacă teza principală a lui VT rezistă sau nu.

2.      alianţă politică înseamnă în mod direct şi implicit o alianţă morală? Cu alte cuvinte doi semnatari ai unei alianţe politice (că sunt aceştia conducători de partide sau conducători de stat) împărtăşesc automat aceleaşi valori morale?

3.      Semnarea unui acord politic cu PC implică un acord (indiferent cum numim acest act) şi cu toţi membrii acelui partid, sau numai cu şefii partidului, cei ai căror semnături se pot regăsi pe documentul oficial?

4.      Care este diferenţa (nu de statut juridic ci de esenţă) între informatorul Voiculescu şi informatorul Basescu?

5.      Care este (dacă se poate, cu subiect şi predicat) paragraful din „Declaraţia de la Praga” pe care VT crede că este încălcat de către Crin Antonescu prin crearea ACD (adică prin semnarea unei alianţe cu PC)?

În lipsa unor răspunsuri din partea lui VT voi da eu propriile mele răspunsuri la întrebările de mai sus. Voi fi bucuros dacă (cine ştie?) VT sau vreunul dintre prietenii, admiratorii, susţinătorii sau afinii lui VT (pseudo citat din Aligică) se va obosi să răspundă punctual la aceste întrebări.

Nu se poate da o definiţie general acceptabilă atât pentru ce ar însemna (a) „moştenitorii comunismului” cât şi la aceea, mai specifică (b) „personificarea moştenirilor comunismului.” 1. Comunismul românesc nu este subiect de drept şi nu a lăsat expresis verbis moştenitori care să îşi dispute respectiva moştenire. În sensul cel mai larg moştenitorii comunsimului suntem noi cu toţii, cu cele bune şi cele rele, că vrem sau nu acest lucru. În special cei ai căror formare intelectuală se suprapune în mare parte peste perioada în care comunismul însemna puterea de stat în România putem spune că suntem moştenitorii acestuia. Inclusiv VT: crede acesta ca „lumea liberă” ar fi dat două centime pe contribuţiile intelectuale ale lui VT (la începuturile acestuia dincolo de Cortina de Fier) dacă nu ar fi avut background-ul acumulat în interiorul sistemului comunist, inclusiv în calitate de insider în înseşi inima politică şi intelectuală a acestuia? Dacă nu se poate da o definiţie general acceptată la ce însemnă moştenitorii comunismului, cu atât mai puţin putem ajunge la o astfel de definiţie în privinţa persoanei sau persoanelor care au personifica (întruchipa) pe aceşti moştenitori. Unii l-au văzut pe Ion Iliescu drept persoana cea mai calificată pentru această funcţie. Lui VT îi place să îl vaă ăe DanVoiculescu… Personal îl prefer pe Traian Basescu (în calitate de preşedinte al românilor dar nu numai) pe post de personificare a moştenirilor comunismului. Are toate caracteristicile pe acre le prezintă Voiculescu (inclusiv relaţiile suspecte cu Securitatea) dar, în plus faţă ed acesta, Băsescu chiar reprezintă (oficial… neoficial reprezintă doar pe cei din famiglia!) pe toti românii, adică pe cei care suntem beneficiarii moştenirii comuniste.

2. Mi se pare evident că o alianţă politică NU înseamnă şi o alianţă morală. Împărtăşeau Churchill şi Stalin aceleaşi valori morale? Când cu „realizarea vislui” său, Traina Băsescu, Emil Boc şi Mircea Geoană împărtăşeau aceleaşi valori morale? Când VT a intrat în PCR (ca exeplu de alianţă politică între individ şi un partid) împărtăşea aceleaşi valori morale cu acesta? Atunci când s-a produs iluminarea, când a avut loc drumul la Damasc a lui VT?

3. Semnarea alianţei PNL + PC însaemnă asumarea unor responsabilităţi reciproce între liderii acestor partide, între formaţiunile respective la nivel de entităţi juridice dar NU şi la nivelul tuturor membrilor acestor două formaţiuni. Cu alte cuvinte membrii PNL (alţii decât semnatarii) pot emite obiecţii la alianşă, sau unor membrii PC le poate fi indiferent că un membru PNL oarecare a fost informator al securităţii, sau este condamnat pentru corupţie; si reciproca. Voiculescu nu este semnatar al alainţei PNL+PC. Admitem cu toţii că joacă un rol foarte important, dar instituţional el nu reprezintă partidul pe care l-a fondat, iar partidul nu se confunda cu Voiculescu. Dacă este aşa, relaţia lui Crin Antonescu fiind cu partidul (pe care Dan Voiculescu nu îl conduce la nivel formal), această relaţie nu îl implică şi pe Dan Voiculescu. Dar chiar dacă ar fi fost altfel… Când în 2004 Stolojan a făcut o alianţă politică semnând alături de un presupus colaborator al Securităţii (şi pe deasupra în proces pentru dispariţia flotei economice a României) nici un deontolog de azi nu şi-a simţit naturelul revoltat… spaima de Năstase obnubila tresăririle de conştiinţă? Admit ca preşedintele Băsescu nu este premierul Năstase iar pe de altă parte Voiculescu şi PC nu sunt Băsescu şi PD… însă, pentru mine, lucrurile sunt inter-schimbabile din punct de vedere al iminenţei unei lupte pentru democraţie şi a compromisurilor necesare pe care trebuie să le faci în numele binelui public.

4. Între Băsescu şi Voiculescu nu văd nici o diferenţă de esenţă în ceea ce priveşte colaborarea lor cu Securitatea şi povara individuală a vinovăţiei pentru sprijinirea regimului comunist Cei care citesc şi altceva decât periodicele portocalii ştiu de ce… şi ştie şi VT, dar se face că uită. Dar dacă uită noi nu uităm şi vom aduce aminte mereu lui VT că acceptă la unii (cei care direct sau indirect îl plătesc cu bani buni de la bugetul tot mai subţire al statulu) – şi anume colaborarea cu Securitatea, indiferent de forma pe care aceată colaborare a avut-o (căci, nu-i aşa, conform exerciţiului logic propus de VT, informatorii de orice fel ai Securităţii sprijineau de fapt comunismul).

5. Alianţa lui Crin Antonescu nu incalcă nici unul dintre paragrafele Declaraţiei de la Praga. Dau aici linkul, pentru doritori (vezi). Art. 13 (stabilirea, în statele europene care au fost conduse de regimuri comuniste totalitare, a unor comitete compuse din experţi independenţi însărcinaţi cu strângerea şi evaluarea informaţiilor referitoare la încălcarea drepturilor omului la nivel naţional sub regimul totalitar comunist, cu scopul unei colaborări strânse cu un comitet de experţi al Consiliului Europei) şi 14 (asigurarea unui cadru legal internaţional privind accesul liber şi nerestricţionat la arhivele conţinând informaţii despre crimele comunismului) ar putea eventual să aibă tangenţe cu trecutul ante-decembrist al lui Voiculescu dar, să fim serioşi, nu sunt nici pe departe capabile să ridice mustrări de conştiinţă nici unui calugăr jurător doar pe Declaraţia de la Praga, ce să mai vorbim de un politician care a văzut multe la viaţa lui.

Conchid cu faptul că VT îşi face griji degeaba. Crin Antonescu nu este păcătosul (nici în ordine religioasă, nici în ordine politică) care să fie condamnat… nu acum. Poate va fi – dacă proiectul USL va eşua; caz în care, foarte probabil, cariera lui politică se va frânge. Dar atunci nu va fi condamnat de deontologi (reali sau auto-intitulaţi astfel) ci de către foarte mulţii români care văd în această alianţă singurul obstacol în faţa tăvălugului oranj.

PS Nu voi vorbi în final despre ceea ce crede VT despre care ar fi acţiunile USL (sau doar ale lui Dan Voiculescu) în cazul preluării puterii deoarece eu ştiu (şi VT ar trebui să ştie de asemeni) că despre viitorul contingent se poate spune orice. De pildă şi eu pot spune că daca USL va ajunge la putere VT va fi bucuros să primească în continuare o sinecură de la statul român în cadrul unui institut de studiere a crimelor comunismului patronat de Ion Iliescu (hai, nu-i aşa ca imaginea asta idilică ne provoacă fiori de plăcere?)