Bogdan Duca: Despre patriotism şi “vadimită”. Un răspuns domnului Tismăneanu

Vladimir Tismăneanu se alătură lui Dan Tapalagă în efortul de a deturna un subiect important (batjocorirea demnităţii naţionale) în discursuri ieftine.
Textul domniei sale începe cu un vadimism soft, o afirmaţie în care dă de înţeles că Antonescu, Ponta şi noi, ăştia de îi susţinem am fi nişte canalii. Continuă cu citarea (deja liturgică) a Monicăi Lovinescu ca apoi să ne plimbe prin istoria anilor 90 pentru a acuza pe liderii Opoziţiei că ar suferi de…. “vadimită”.
Apoi, cu doctă îngrijorare, domnul Vladimir Tismăneanu concluzionează, înainte de a ne trimite să ne bucurăm şi de cugetările “deontologului” Tapalagă:

“Excesele demagogice ale unor indivizi iresponsabili, fie ei maghiari sau romani, nu pot justifica atacurile impotriva unei relatii esentiale pentru pozitia Romaniei in NATO si UE. Ma refer la relatia cu Ungaria. A te face ca nu vezi acest lucru spune mult despre miopia auto-indusa a liderilor PNL si PSD. Sa lovim in Basescu, chiar daca asta duce la izolarea tarii in aliantele vitale. Iata o formula care defineste abandonarea responsabilitatii si inscrierea pe linia unui aventurism mai mult decat periculos.”

Ce nu vede domnul Tismăneanu, dar nu vede nici domnul Tapalagă, semn că miopia este ordonată de şeful domniilor lor (căci altfel sunt persoane deosebit de inteligente) este faptul că:

1. Declaraţiile care au provocat reacţia opoziţiei din România nu au fost provocate de execuţia în efigie executată de Csibi Barna ci de…. declaraţiile publice ale primului ministru al Ungariei, vicepremierului Ungariei, speakerului Adunării Naţionale a Ungariei şi a unui europarlamentar (de alaltăieri cetăţean maghiar) care este vicepreşedinte al Parlamentului European.
Deci putem spune, pe bună dreptate, că Ungaria, prin voci oficiale, a interferat în politica internă a României, şi-a declarat intenţiile revizioniste.

2. Până să se sesizeze Opoziţia, autorităţile române ar fi trebuit să se sesizeze. Abia după discuţiile din Parlament, MAE, condus de domnul Baconschi (care, cum ştie domnul Tismăneanu, a boicotat prin subprezentare decernarea Nobelului lui Liu Xiaobo. Nu o să uit asta,, dacă domnia sa vrea să uite!), a binevoit să convoace pe ambasadorul Ungariei.

3. Ceea ce a cerut opoziţia este un minimum necesar, distanţa de la solicitarea de bun-simţ, respinsă politicianist de Emil Boc si PDL, pana la “naţionalism” fiind una astronomică

În altă ordine de idei, anamneza evenimentelor din martie 1990 ar trebui să fie dureroasă pentru domnul Tismăneanu. Beneficiarul evenimentelor din martie 1990, este domnul Virgil Măgureanu, membru al PDL, partid de a cărui ideologie domnul Tismăneanu se ocupă de la înălţimea Institutului de Studii Populare. Dar probabil că domnul Tismăneanu nu prea ştie cum e cu bârna din ochiul tău şi cu paiul din ochiul altuia….Păcat…. Dacă în loc să pună diagnostic de vadimită s-ar consulta pe domnia sa, ar vedea că i s-a cronicizat băsescianismul. Iar acest lucru îl va transforma într-un personaj nefrecventabil. Ceea ce e păcat pentru un profesor de anvergura domniei sale.

sursa: Noul Conservatorism