CTP: Băsescu – Boc – Botiş: o strategie electorală de succes

„Rog respectuos onorata instanţă să ţină seama de faptul că am predat tot ce furasem Miliţiei care mă aştepta la ieşirea din bloc.” Cam aşa suna o „perlă” a rubricii „Din caietul grefierului”, populară în presa ante`89, pe care tocmai a actualizat-o ex-ministrul Botiş. Vasăzică, omul stătea tolănit într-un cristalin conflict de interese cu statul român şi asta nu-l apăsa câtuşi de puţin, singurul gând imaginabil pe care i-l putem atribui în chestiune fiind „…poate nu se prind ăştia că mi-am băgat nevasta consilier…”. Şi când este prins cu ea în sac, vorbeşte de „o demisie din considerente de moralitate, o demisie de onoare”.

Păi, unde erau moralitatea şi onoarea dlui Botiş când, cu bună ştiinţă, călca o regulă bine cunoscută, aplicată demnitarilor? L-a pocnit moralitatea când a fost dat în fapt? Nu era mai simplu, moraliceşte vorbind, să-şi ţină de la bun început nevasta departe de cei 500.000 de euro guvernamentali şi europeni? Mai spune dl Botiş, utilizând codul Băsescu-Boc, că asta a fost „o greşeală” – înşelarea cetăţenilor nu e o greşeală, e un act premeditat, bine sau prost calculat. În cazul de faţă, prost. De câte ori va mai trebui să repet că nu poate trece drept greşeală o acţiune care îţi aduce avantaje?

Apoi, încă un nonsens: demisie de onoare după o amânare de 24 de ore şi după „consultări” cu premierul Boc şi preşedintele Băsescu?! Demisia este un act de voinţă unilateral. Demisia de onoare, cu atât mai mult, ţine de onoarea individului şi atât. Dacă dnii Băsescu sau Boc îi ordonau să nu-şi dea demisia, ceea ce (vezi cazul Roberta Anastase) era cât se poate de posibil dacă PDL n-ar fi spre fundul sondajelor şi Boc n-ar trebui menţinut cu orice preţ de Băsescu în fruntea partidului, atunci ce făcea dl Botiş, o dădea dracului de onoare şi mergea înainte?

Declaraţiile dlui Botiş, venite după cele ale dlui Băsescu referitoare la „caporalul” Blaga şi „neimplicarea” prezidenţială în alegerile interne din PDL, mă obligă să constat că auditoriul vizat de discursul pedelist se conturează tot mai limpede ca fiind compus din debili mintal. În România însă, a aduna voturile tuturor imbecililor poate să fie o strategie electorală de succes.

În ce mă priveşte, un singur lucru aş vrea de la acest guvern: să înainteze parlamentului o lege privind interzicerea folosirii de către politicieni, sub pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 15 ani, a cuvintelor de felul „moralitate” sau „onoare”.

sursa: Gandul

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: