…luni, presedintele Ungariei, Pal Schmitt, a semnat decretul de promulgare a noii constitutii, aprobat deja in Parlament de Fidesz-KDNP. De la 1 ianuarie 2012, Ungaria va avea asadar o noua Constitutie, una care a starnit ingrijorare de-a lungul si de-a latul Europei, ba, am putea spune, de-a lungul si de-a latul intregii lumi. Din pacate, dupa cum spuneam in prima parte, de obicei din motive gresite.
I s-au reprosat, bunaoara, referintele la Dumnezeu, crestinism si familia traditionala. In introducere, de exemplu, se spune ca « recunoastem rolul Crestinismului in pastrarea nationalitatii ». Este ceva gresit ? Fara crestinarea impusa de Regele Stefan, Ungaria n-ar fi existat. Ar fi existat doar o mana de nomazi tragandu-si, din intamplare, sufletul in Campia Panonica. Departe de a fi scandaloasa, afirmatia e o simpla constatare a unei stari de fapt : prin crestinism, ungurii au devenit, dupa cum spune Constitutia, « parte din Europa Crestina ». In continuare, insa, se mai precizeaza ca « in acelasi fel, apreciem diferitele traditii religioase din tara noastra ». Unde e, asadar, problema? Te poti, sa zicem, revolta impotriva mostenirii Iluminismului – cum au facut-o multi oameni destepti, de la dreapta conservatoare (Edmund Burke), la stanga neo-marxista (Adorno si Horkheimer) – dar ar fi absurd sa-i contesti rolul in modelarea modernitatii. Nu te certi ca 1+1 fac 2 fara sa aluneci in penibil.
« Sustinem ca natiunea si familia sunt cele mai importante cadre de referinta ale coexistentei noastre » (« We profess that the most important frameworks for our coexistence are the family and the nation ») – o alta fraza care a inflamat spiritele liberale ale Europei, degeaba. Sa afirmi ca natiunea este cadrul de referinta al … coexistentei in cadrul unei natiuni poate fi, cel mult, usurel stupid redundant, dar atat. Daca ai zice ca liberalismul este cadrul general de referinta al sustinatorilor ideilor liberale, lumea ar ridica din sprancene, ar rade pe sub mustata (pe oala) si si-ar vedea in continuare de treaba. De isterizat, nu s-ar isteriza nimeni. Ce deranjeaza atunci ? Familia ca si cadru al coexistentei ? Nu cred. Ar insemna sa te revolti impotriva bunului simt si al evidentelor, sustinand un utopic contract intre indivizi abstracti ce-ar tasni din pamant asemenea lacustelor (imaginea le apartine clasicilor), ci si impotriva tuturor sustinatorilor eu-lui « inradacinat », i.e., « the embedded self », de la psihanalisti (Mary Joan Gerson a facut cariera cu o carte pe tema asta, bazata pe … rolul familiei in psihoterapie), pana la sustinatorii comunitarianismului (Will Kymlicka, Seyla Benhabib, etc.)
Asa ca sa nu ne mai ascundem dupa degete : nu « familia » deranjeaza, ci « familia traditionala », i.e., bazata pe casatoria dintre un barbat si femeie (dupa cum e definita casatoria in noua Constitutie maghiara), vazuta ca un atac direct indreptat impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex. Si aici, mi-e teama, isteria e prost-directionata. Dupa cum am mai spus-o in repetate ocazii, felul in care statul decide sa « boteze » (sic !) uniunea dintre doua persoane poate fi prilej de dezbatere politica, dar nimic mai mult. Din punctul de vedere al credinciosului (“cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”)casatoria civila nu conteaza. Pe partea mea, ii putem spune “portocala”, “ciorba de burta”, sau “casatorie”. Din punctul de vedere al Bisericii nu are, oricum, nici o valoare. Crezi? Bine. Nu crezi? Iarasi bine. Dar, repet, aici e vorba de o decizie politica, nu religioasa. Poti sa o critici sau sa o aprobi, dar e jenant sa aduci discutia pe taram religios sau ateu.
Ce plangeri majore impotriva Constitutiei ungare ar mai ramane ? Faptul ca precizeaza ca « viata fetusului trebuie ocrotita din momentul conceptiei sale », o precizare vazuta ca baza juridica pentru interzicerea avorturilor. Bun. Avem aici de-a face cu doua concepte controversate – primul, cand incepe « viata » ?, al doilea, avorturile. Un concept controversat nu este insa motiv suficient de isterie. A le considera a priori conectate echivaleaza cu a vedea conexiunea intre pisica, drobul de sare si copilul din covata drept una imbrambabila. Exista state care interzic avorturile fara a avea asemenea prevederi constitutionale, ergo, o asemenea prevedere constitutionala nu echivaleaza automat cu o lege care sa interzica avorturile mai mult decat absenta unei astfel de precizari constitutionale nu inseamna ca avorturile si pruncuciderea vor fi liberalizate prin lege. Ar fi bine daca am putea sa ne gestionam istericalele cu ceva mai multa chibzuinta.
Restul, marirea numarului de judecatori ai Curtii Constitutionale, restrangerea (temporara) a atributiilor acesteia, s.a.m.d. sunt maruntisuri. Maruntisuri contoversate, ce-i drept, si controversabile pe buna dreptate, dar atat. Nici o Constitutie din lume nu va putea satisface pe toata lumea. Nici o Constitutie nu va putea evita prevederile controversabile.
Altceva, dupa cum spuneam, ar trebui sa starnesca ingrijorarea : modul in care a fost elaborata si adoptata noua Constitutie, intrarea in detalii inutile si periculoase pe termen mediu si lung (americanii au avut grija s-o scalde in mai toate punctele controversate, tocmai pentru a permite viitoare interpetrari si re-intepetrari, iar englezii nu au catadicsit sa-si puna Constitutia in scris defel) si, mai cu seama, talmes-balmesul ideatic ce dovedeste un amatorism de-a dreptul pernicios. Diletantii convinsi, patrunsi de propria lor dreptate sunt periculosi. Ganditi-va la cate constitutii a avut Franta. Ganditi-va doar la Gigi Becali. Cand Orban descrie ratificarea noii Constitutii intr-o zi de Paste drept “un semn al destinului“, seamana cu Gigi intorcandu-se de la Athos cu victoria Stelei in buzunarul de la spate. Din pacate, tocmai mlastina ideatica a fost atacata de pe pozitii ideologice la fel de confuze si de amatoricesti.
Andreas Zielcke, bunaoara, intr-un articol publicat in Suddeutsche Zeitung, tradus si preluat pe CriticAtac, sustine, convins, o aberatie: « conceptul de revoluţie conservatoare a fost considerat întotdeauna absurd », scrie el, conform principiului « cine zice ala e ». Daca Zielcke s-ar fi ostentit sa treaca dincolo de van den Bruck, ar fi aflat cu siguranta ca, initial, conceptul de « revolutie », preluat din astronomie (revolutia Pamantului in jurul Soarelui, etc), era menit sa semnaleze si in politica intoarcerea la niste « origini » percepute ca autentice, ne-corupte. Primele revolutii ale modernitatii – cea Engleza si cea Americana – au profesat, in diferite ambalaje, acelasi lucru : pentru englezi, Glorioasa Revolutie insemna intoarcerea la principiile Magnei Carta, pentru americani, insemna preluarea (la o alta scara si in alte conditii) a experimentului democratic grec, a republicii romane si a oraselor-state italiene. (In fine, povestile sunt nitzel mai complicate, dar le simplific acum, din motive de spatiu.)
Ar mai fi aflat, bunaoara, ca un conservator precum Edmund Burke sustinea ca singura posibilitate de a conserva este acceptarea schimbarii, ca aldeBurke, Guizot sau Constant nu erau adversarii parlamentului, ci dimpotriva, ceea ce ii ingrijora fiind o reprezentare inteleasa ca o simpla « masina de socotit vointe » (Guizot), adica taman ceea ce il ingrijoreaza acum pe Zielcke, si cate si mai si cate. A sustine ca orice miscare conservatoare e opusa democratiei si reprezentarii parlamentare, sau ca e echivalentul fascismului te arunca direct in bratele penibilului, comprmitandu-ti cauza la care tii, declarativ, atat de mult.
La fel, Zielcke lucreaza in continuare cu o grila de lectura simplificator-naiva ce nu se mai foloseste nici macar in ultimii ani d eliceu, daramite in colegiu sau mai departe : Evul Mediu – rau si intunecat, Iluminismul bun si luminos. Nu intru acum in toata literatura care demonteaza acest cliseu, ca ar fi prea multa. Ma multumesc sa constat ca “prima Renastere” e plasata acum in secolul al XII-lea, sic a reprezentarea descendenta, care il irita atat de tare, e din nou re-evaluata ca una mult mai sofisticata si mai apta sa raspunda cerintelor unui individ complex, dotat deopotriva cu un forum internum si unforum externum. Dimpotriva. Daca e sa ne luam dupa alarmanta si constanta pierdere a increderii in clasa politica de-a lungul si de-a latul democratiilor reprezentative mai vechi sau mai noi, mult laudata reprezentare « ascendenta », a vointelor individuale, si-a cam trait traiul si si-a mancat malaiul. Daca asistam la o transformare in zilele noastre, sub presiunea noilor medii de comunicare, apoi atunci proces poate fi caracterizat drept o neo-medievalizare a individului (in sensul nbun al cuvantului).
In fine, dar nu in cele din urma, nu poti proceda precum Robert Friss intr-un articol din Nepszabadsag, tradus si preluat pe portalul presseurope.eu , amestecand capra cu varza, pe Hobbes si Locke cu Tocqueville si Fericitul Augustin (citatul mentionat nu exista) pentru a-ti sustine argumentul. Nu doar sfarsesti prin a compromite ambele « tabere », dar ii mai faci si pe bietii oameni invocati sa se rasuceasca in mormant, oripilati de aceasta intovarasire contra naturii. Ceea ce, oricum ai lua-o, nu e frumos.
Singura consolare a lui Friss, daca se poate numi asa, ar fi ca nici adversarii nu sunt mai presus. Constitutia maghiara e la fel de varza precum criticii sai. Se sare cu aceeasi voiosie si fara ridicari din sprancene, de la republicanismul « binelui comun » la liberalismul « binelui individual », de la reprezentarea descendenta, a Sfintei Coroane, la cea ascendenta (rule by the people) si, finit coronat opus, preambulul se incheie cu un apel la contractul social intre generatiile de maghiari « trecute, prezente si viitoare ».
Nici nu stii daca sa razi sau sa plangi mai intai. O constitutie a lui Gigi Becali, redactata sub indrumarea lui Dan Pavel, n-ar fi fost cu mult diferita.
De aceea vin si va spun, cu toata seriozitatea : N-ai cu cine, bai, n-ai cu cine ! Prea multi chelneri si prea multi frizeri, de ambele parti ale baricadei.
PS Ca nu ma pot abtine : Se promite « pastrarea unitatii spirituale SI intelectuale a natiunii » (de parca unitatea intelectuala ar fi ceva de aspirat la), pentru ca doar cateva randuri mai jos sa fie preamarita diversitatea culturala a Europei din care natiunea maghiar e parte. Intelege cine ce vrea si ce poate. Daca poate.
PPS In acelasi context, se mai face referire la pastrarea mostenirii culturale, a limbii si a bogatiilor create sau naturale din … Bazinul Carpatic. Ca si ardelean, ultima data cand m-am uitat pe harta, “Bazinul Carpatic” se suprapunea binisor cu Transilvania. Constat, nu dau cu parul.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente