D. Mihalache: Ce e „european” în „regionalizarea” pedistă?

Dezbaterea din ultimele zile despre reoganizarea administrativ-teritorială a României are toate șansele să devină un caz de manual. Nu vă faceți niciun fel de iluzii. Nu ca un model despre cum se face, ci ca un model despre cum nu trebuie procedat. Pripeala cu care președintele și guvernul ne anunță o iminentă reorganizare administrativ teritorială n-are nimic de-a face cu vreun termen impus de Uniunea Europeană, nici cu absorbția fondurilor. De altfel, justificările sunt din ce în ce mai confuze de la o zi la alta. Ba că ar fi vreo 10 miliarde de euro de absorbit, care se împiedică de actualele județe, însă nimeni nu poate furniza vreun document sau acord care să probeze această teză. Ba că în felul acesta se vor distruge rețelele de influență ale baronilor locali, deși nu știm cum vor arăta „voievozii” sau super-baronii rezultați din acest proces. Reorganizarea administrativ-teritorială pare mai degrabă un instrument electoral menit să bulverseze partidele înainte de localele din 2012.

Cum ar trebui făcută regionalizarea, după liniiile directoare ale Uniunii Europene? În primul rând Comisia spune că e nevoie de un studiu de fezabilitate. Există așa ceva? De bună seamă nu. Deocamdată „ne jucăm” între proiectul UDMR-ist cu cele 16 regiuni, viziunea PD-istă confuză care vorbea parcă despre 12 și ceea ce a decretat Băsescu la ședința de guvern, adică 8 regiuni, cele existente acum sau 7 plus municipiul București. Dintre toți actorii implicați, doar Traian Băsescu pare că știe ce vorbește, pentru că România s-a angajat ca până în 2013 să nu modifice actualul cadru administrativ. Și asta prin Tratatul de Aderare. Deci singurul lucru care s-ar putea face, fără riscul de a pierde finanțările europene pe acest exercițiu financiar, ar fi să ridicăm actualele regiuni de dezvoltare la rang de unitate administrativ-teritorială. Și nici atunci nu e clar dacă nu cumva județele care derulează în prezent programe europene nu ar pierde finanțările respective.

Despre analize de impact economic, social, ce să mai vorbim…

Mai spun angajamentele noastre internaționale că un asemenea proces de reorganizare administrativă trebuie făcut cu informarea sau consultarea prealabilă a Comisiei Europene. A existat o asemenea consultare? Nu. Dimpotrivă, până anul trecut, guvernul, ori de câte ori a fost întrebat dacă intenționează să procedeze la regionalizare, a spus oficialilor europeni că aceasta nu se află pe agenda sa. Orice modificări în structura administrativă ar trebui notificate EUROSTAT, cu cel puțin doi ani înainte. Ceea ce noi nu s-a întâmplat.

Din câte știm, Comisia Europeană a informat oficial și în mod repetat Guvernul României, încă din anul 2008, asupra faptului că o reformă regională poate fi implementată doar după consultări politice substanțiale între majoritate, opoziție, asociații și societate civilă, astfel încât reforma să asigure predictibilitate și stabilitate. Din unghiul de vedere european, un asemenea demers ar trebui să fie supus validării prin referendum.

Deci, să sintetizăm: informarea Comisiei Europene nu, consens politic nu, studii de fezabilitate nu, analiză de impact nu. Totul merge după voința PD-istă și băsesciană și nu poate avea drept consecință decât o bulversare totală a structurilor administrative și periferizarea unor zone din România.

sursa: Dan Mihalache

Etichete:, , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: