Al doilea pachet de ajutor destinat Greciei începe să devină o realitate din ce în ce mai palpabilă. Atena va primi încă 85 de miliarde de euro, fonduri asigurate în proporţie de 70% de membrii zonei euro şi companiile financiare private şi 30% de către Fondul Monetar Internaţional. Informaţiile sunt lansate de Bloomberg care citează un oficial din Ministerul de Finanţe austriac. Atena va mai primi şi alte 12 miliarde de euro din vechiul pachet de ajutor.
Votul de încredere câştigat de guvernul Papandreu pentru programul de reducere a cheltuielilor bugetare în valoare de 78 de miliarde de euro de care era condiţionat primul pachet de ajutor european a fost o veste bună pentru toată lumea interesată de salvarea Greciei… sigur mai puţin pentru greci.
Ideea generală este următoarea. Toată lumea pare să vrea să salveze Grecia (interesaţi, din pricina expunerii propriilor bănci faţă de datoria acestei ţări, sau de succesul uniunii monetare, ori pur şi şi simplu temându-se de implicaţiile economice pe care prăbuşirea euro le-ar putea avea – spuneţi-i cum vreţi) mai puţin grecii.
De ce mă miră un astfel de raţionament? Simplu situaţia Greciei este fără dus şi întors. Nu este ca şi cum ai avea opţiunea să spui paharul este pe jumătate plin sau gol. Este în mod clar gol…pe de-a-ntrgul, nu mai are în el nicio picătură de apă. Grecia nu este deja în faliment doar pentru că europenii, FMI-ul şi acum chiar şi băncile internaţionale care deţin datorii elene s-au implicat în a o salva. În mod clar Grecia nu poate supravieţui prin ea însăşi… acum cel puţin. Ori nu poate să nu te mire faptul că salvatorii sunt mai intersaţi de soarta Greciei decât beneficiarii acestei salvări.
George Papandreu este singurul locuitor al Eladei caruia nu îi poţi reproşa nimic. A fost cel care a recunoscut public problemele Greciei. Este cel care a anunţat încă înainte ca europenii să se gândească la un colac de salvare pentru Grecia, măsuri de re-echilibrare bugetară.
Acum este însă probabil cel mai detestat om din Grecia.
Pe Papandreu pare să-l salveze deocamdată prestigiul numelui său – un nume legat de un secol de istorie elenă (am văzut acum câteva zile, în WSJ, o fotografie a trei bărbaţi din familia Papandreu, George, actualul premier, era un biet puştan care ştia că va urma bunicului şi tatălui său. Mai pare să-l salveze şi relaţiile sale din familia socialistă europeană. Dar atât. Programul său nu are susţinere publică.
Ciudat. Până şi bancherii internaţionali s-au lăsat convinşi să schimbe titlurile de stat cu scandenţă în 2014 cu altele având o scadenţă mai îndepărtată în timp rostogolind o datorie de 2 miliarde de euro, dar nu şi grecii să renunţe la al 13-lea salariu.
Acum că de partea partnerilor externi (state din zona euro, bănci internaţionale, FMI) există clar dorinţa unei implicări în favoarea Greciei, singura problemă este situaţia cabinetului Papandreu. Grecia iese din zodia riscului economic şi intră în cea riscului politic.
Singura garanţie că Grecia va respecta planul european întocmai este George Papandreu. Pe ceilal’i greci se pare c[ nu putem conta…deocamdată
sursa: Mircea Marin
Radu Zlati 
Comentarii recente