PD – între jocul psihologic și disperarea izolării

Un joc psihologic interesant se desfășoară de ceva vreme în spațiul dezbaterii publice românești. Anume acreditarea ideii că oricare ar fi voinţa populară în 2012, PD-ul va continua să se mențină la guvernare. Tema, preluată după părerea mea cu prea multă lejeritate de unii comentatori, are diverse variațiuni: că USL-ul nu va reuși să obțină peste 50% din voturi – și aici deja consultanți politici apropiați puterii au scos pe piață și probabil vor mai scoate sondaje care să consolideze această idee. Că în exercițiu la Cotroceni fiind, președintele Traian Băsescu va constitui o „majoritate de strânsură”, numind prim-ministru pe cine dorește el. Că anumite partide de buzunar, cum ar fi UNPR sau partidul lui Dan Diaconescu vor fi consolidate pentru a intra în Parlament și pentru a se alătura acestei majorități. În fine, că furtul voturilor din străinătate este un dat care nu poate fi evitat. Mai mult, acestei campanii psihologice i s-a adăugat și ipoteza refacerii Alianței Dreptate și Adevăr prin defecțiunea PNL-ului sau a unei părți din acesta în 2012. Oameni cu pretenții de a fi doctrinari ai PD-ismului, gen Cărtărescu sau Sever Voinescu, au pisat temeinic această temă în săptămâna ce a trecut, uzând și de declarațiile confuze și neinspirate ale lui Dinu Patriciu, căruia eu îi mai acord (încă, nu ştiu cât…) prezumția de bună-credință.

Jocul psihologic are, după mine, un dublu obiectiv. Pe de o parte, el este menit a sădi neîncredere în rândurile militanților USL, cărora li se spune în mod sistematic că oricâte procente ar indica sondajele de opinie, ei tot în opoziție vor rămâne. Ceea ce, speră pedeii, pentru unii mai slabi de înger s-ar putea să fie neplăcut și să-i mute în tabăra puterii. Pe de altă parte, jocul psihologic urmărește limitarea la maximum a pierderilor din tabăra PD-istă. Pentru că și militanții PD-ului stau cu ochii la sondaje, văd o guvernare catastrofală și perspectiva deloc încurajatoare de a sta într-o cruntă izolare politică după 2012. Şi mulţi dintre ei caută soluţii de avarie…

Campania propagandistică a avut ceva eficiență pentru că nimeni nu discută pe fond argumentele ei și ia rămânerea la putere a PD-ului ca un lucru posibil sau chiar probabil. De pildă, nimeni nu analizează corect chestiunea cu scorul de sub 50%, care poate însemna în termeni de mandate mult mai mult, respectiv o majoritate confortabilă în Parlament pentru Uniunea Social Liberală. Iar dacă sistemul electoral va fi acela al alegerii deputaților și senatorilor dintr-un singur tur, atunci chiar și 40% s-ar putea traduce în două treimi din mandate. Deci lucrurile sunt un pic mai complicate.

Ipoteza construcției unei majorități pe bază de partide ad hoc este și ea extrem de îndoielnică. Formațiuni gen UNPR apar și dispar cu aceeași rapiditate, câtă vreme comanditarii lor nu mai sunt la butoanele distribuirii de resurse sau nu mai au cheia fișetului cu dosare penale. Nici votul extern nu va putea fi falsificat chiar la asemenea proporții fără să nască o criză politică majoră, cu efecte internaționale.

Ştiu că în PD există și oameni mai înțelepți și mai puțin fanatizați decât garda de pretorieni băsiști Boc-Anastase-Udrea și că ei realizează că PD-ul s-a plasat prin atitudine și stil politic într-o situație de autoizolare aproape fără precedent în istoria ultimilor 20 de ani. Și că perioada de opoziție va fi extrem de dificilă pentru tot ceea ce înseamnă reprezentanți ai partidului portocaliu. Câți vor mai rămâne. Pentru că indiferent dacă PD-ul va câștiga 3, 5 sau 7 președinți de Consilii Județene sau primari de orașe mari, acolo unde are candidați viabili și va fi un vot de persoană, majoritățile în consilii vor fi tot ale USL.

Pe lângă astea, PD-ul mai are o problemă. Acum el este un partid non-ideologic, construit pe exercițiul puterii și pe încrederea în Traian Băsescu. Când ambele vor dispărea, această formațiune va fi extrem de dificil de menținut în viață. S-ar fi desființat și în 2002-2003 dacă liberalii nu i-ar fi întins o mână de ajutor. Ceea ce nu se va mai întâmpla. Pentru că au înțeles și liberalii că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești.

Așa că în locul domnului Voinescu eu aș fi mai degrabă preocupat nu de ceea ce fac liberalii în 2012, ci de ceea ce fac proprii lui colegi. Chiar și până atunci. Oare cum vor reacționa cei 170 de parlamentari ai PD, începând chiar din toamnă, la perspectiva compresiei dramatice a numărului de mandate în viitorul Parlament? Mai ales dacă Traian Băsescu insistă și cu Parlamentul său unicameral cu 300 de membri…

sursa: Dan Mihalache

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: