A. Fumurescu: …Dreapta intelectuala si dreapta mai putintel asa, ma-ntelegeti … (sau de ce Alba ca Zapada nu mai poate face spagatul)

… nu stiu altii cum sunt, dar eu inca ma mai lupt sa definesc “intelectualul”. Pare a fi aidoma conceptului de ‘timp’ la Fericitul Augustin (Fericit la noi, ortodocsii, Sfant la catolici, de nici unele la restul lumii): “Daca nu ma-ntrebi ce-i timpul, stiu. Daca ma-ntrebi, nu mai stiu.” Cam asa si cu intelectualul. Aceasta nedumerire fiind de-acum bifata, sa ne ocupam de lucururi mai serioase, ca doar toata lumea se mai uita la calendar si la ceas.

Astazi, marti, 13 septembrie, la ora 18:00, dupa incheierea Seminarului anual de filosofie politica si stiinta sociala al CADI si Konrad Adenauer, la sediul ISP, are loc lansarea cartii “Dreapta Intelectuala. Teorii si scoli de gandire ale dreptei contemporane occidentale“. Cartea, editata de Ionut Sterpan si Dragos Paul Aligica, apare sub egida Editurii Humanitas, probabil num-asa, sa fie gata fandacsia conspiratiei de dreapta. Sa mai spun ca a fost prefatata tocmai de catre Vladimir Tismaneanu si promovata, de catre acelasi, tocmai pe Contributors.ro ? Nu mai spun. CriticAtac are deja suficienta munitie.

Si-aci intervine tristetea. Suntem intr-atat de polarizati chipurile ideologic, incat nici macar nu mai avem rabdare sa ne citim/ascultam unii altora argumentele. Daca e Humanitas e Liiceanu, si daca e Liiceanu, stim noi. Ce? Nu mai conteaza. Stim! Daca e Tismaneanu e anti-comunismul lui Basescu, stim noi, daca e Aligica e … M-am plictisit. Completati fiecare cum vreti.

Pardalnica de realitate, insa, se incapataneaza sa ramana nuantata, complexa, sofisticata, greu de prins sub etichete, greu de varat in sertarase. La fel si ideile. Imi pare ca, din acest punct de vedere, volumul “Dreapta intelectuala…” are (macar) doua mari merite.

(1) Subliniaza diferentele conceptuale (uneori ireconciliabile) dintre diferitele curente ale dreptei (o recunoastere de care, intre noi fie vorba, pe felia ei, stanga “intelectuala” nu pare inca a fi pregatita).  Intre liberalismul clasic si neoconservatorism, bunaoara, puntile conceptuale de legatura sunt ingrijorator de firave, dupa cum subrede sunt intre libertarianism si crestin-democratie. Asta e, fara doar si poate, o problema pe care “dreapta” va trebui s-o confrunte fara false pudori, mai devreme sau mai tarziu (ca si Republicanii americani cu Tea Party cu tot) – si e laudabil ca volumul coordonat de Sterpan si Aligica o face. Daca e sa-i aduc o critica – iaca, tocmai ce-o fac – e aceea ca uneori cade in ceea ce Sfintii Parinti numeau “pacatul de dreapta” (sic), i.e., al excesului de zel- in acest caz al excesului de clasificare: etichete precum “obiectivism” (si inca al lui Ayn Rand!), “fuzionsim”, etc., desi relativ comune in unele cercuri raman cel putin disputabile. A le trata cu aceeasi seriozitate pare cel putin un exces de zel, daca nu unul de neseriozitate.

NOTA: Cei interesati in detalii, pot studia dosarul aparut in “22″, unde exista rezumate ale fiecarei abordari (nadajduiesc ca link-ul sa functioneze): aici

(2) Scoate in evidenta discrepantele – dramatice – si indepartarea (sa-ndraznesc sa-i spun “alienare”? iaca indraznesc) intre “dreapta intelectuala” si cea mai putintel asa, ma intelegeti. Dreapta lui Silviu Prigoana, potential candidat PDL la primaria Capitalei (pentru ca “asta se cere”), a Elenei Udrea cersindu-i primarului Solomon, de Craiova, intoarcerea in PDL, s.a.m.d.

Mascaricii, panglicarii si saltimbancii – asta cere boborul, asta le dam! Le dam Oprescu, le dam Diaconescu, le dam Prigoana. Bucurestean de-as fi, mi-as simti jignita inteligenta dinspre o dreapta “pragmatica”.

Cei interesati de subiect pot gasi mai multe ridicari de sprancene in acest sens intr-un recent articol publicat de Aligica pe contributors.ro. (aici)

Sau, tot pe contributors.ro, un alt text, al lui Ciprian Cucu: (aici) Sau al lui Stefan Vlaston (cu scuzele de rigoare, nu mai gasesc link-ul). Sau cel al lui Sorin Ionita din EvZ: aici.

Iar exemplele ar putea continua. Ideea e una si simpla: intre “dreapta intelectuala” si “dreapta pragmatica” incepe sa se caste o prapastie de netrecut. O prapastie peste care nici macar Alba ca Zapada nu mai poate face spagatul.

[Nota: Despre lipsa de pragmatism a pragmaticilor am mai tot scris. Nu mai reiau ideea.]

Cum sa ma exprim mai delicat? Nu (mai) poti face din PDL bici, si nici din rahat o Miscare Populara! Vine o vreme, vine-o vama, cand oamenii trebuie sa aleaga.

“‘Ti-ar a dracu’ de intelectuali, ca altfel nu stiu cum sa va mai spun, ca unii sunteti intr-atat de caposi ca nu va lasati cumparati!”

sursa: VoxPublica

Etichete:, , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: