Transcrierea emisiunii ”100 de minute” invitat președintele PNL, Crin Antonescu, 2 noiembrie 2011

Alessandra Stoicescu: Bună seara, doamnelor şi domnilor, şi bun găsit la „100 de minute”. Ca întotdeauna, timp berechet să aflaţi ce se întâmplă şi mai ales de ce se întâmplă. Azi am o nouă provocare pentru dumneavoastră. Vă rog să îi trimiteţi în continuare întrebări preşedintelui PNL, Crin Antonescu, care va fi în câteva clipe aici în studioul „100 de minute” şi cu care vom sta de vorbă despre tot ce se întâmplă astăzi în România. Şi de fapt ce se întâmplă? Pensionari care ajung să nu mai poată sta în picioare de câte cozi au îndurat şi trebuie să îndure în continuare. Stau la cozi la ajutoare, stau la cozi la absolut orice ar fi firesc într-o ţară democratică membră a Uniunii Europene să le fie dat potrivit muncii pe care au prestat-o pentru acelaşi stat în care trăim cu toţii. Pe de altă parte, aşa cum aţi văzut, în Parlament a fost astăzi nebunie, tocmai pentru că un membru UDMR a hotărât că ar trebui să fie scoasă sintagma „stat naţional” din Constituţia României. Vă aştept mesajele evident la 1211, numărul nostru de SMS, pe pagina de Facebook, dar şi pe blogul emisiunii. Vom folosi întrebările dumneavoastră adresate lui Crin Antonescu şi vom vedea şi unde este plasat liderul PNL acum în sondaje. Să vedem întâi şi alte titluri ale momentului. (…) În studioul „100 de minute” Crin Antonescu, preşedintele PNL, copreşedinte USL, bună seara, mulţumesc foarte mult că sunteţi aici.

            Crin Antonescu: Sărut-mâinile, bună seara.

            Alessandra Stoicescu: Şi jurnalistul Adrian Ursu, colegul meu, mulţumesc şi ţie Adi.

            Adrian Ursu: Sărut-mâna, mulţumesc şi eu.

            Alessandra Stoicescu: Potrivit ultimului sondaj IMAS prezentat deja de Antena 3, 52% ar fi intenţia de vot pentru USL, iar pentru dumneavoastră 27,7% domnule Antonescu – este nivelul de încredere. O să vedem ceva mai târziu toate datele. Am vrut să începem cu imaginile din România reală, şi nu cu sondajul, cu pensionari care ajung să stea la coadă până nu se mai pot ţine pe picioare şi în acelaşi timp cu o şedinţă a coaliţiei unde e aşteptat şi Traian Băsescu la guvern, în care din nou se discută despre faptul că bugetul de anul viitor prevede pensii îngheţate, în ciuda legii, prevede salarii îngheţate, în ciuda promisiunilor, dacă de ele ar trebui să mai ţinem cont. Care ar fi soluţia pe care aţi spune că o aveţi astăzi pentru a rezolva totuşi măcar o parte din aceste lucruri?

            Crin Antonescu: În primul rând, dacă e vorba de primul lucru care trebuie făcut, acela este schimbarea Guvernului. Nu există o soluţie, există un pachet de soluţii, există un ansamblu de atitudini şi un mod de a acţiona din punct de vedere politic. Lucrurile astea nu se pot spune într-un singur cuvânt, dar primul lucru de care am avea nevoie este un guvern. Eu spun demult că România în fapt nu are guvern. Pentru că un personaj care are alte atribuţii şi alte îndatoriri, respectiv preşedintele ţării, hotărăşte în numele Guvernului şi pe de altă parte pentru că inclusiv acest preşedinte care face pe primul ministru nu fac altceva decât să se întâlnească periodic cu Fondul Monetar Internaţional şi să gestioneze treburile ţării prin prisma intereselor unei bănci, care este Fondul Monetar Internaţional în România. Ne-ar trebui un guvern, adică nişte decidenţi politici care să aibă 2-3 caracteristici înainte de toate. Unu, o credibilitate cât de cât rezonabilă în faţa cetăţenilor, populaţiei României. Lucrurile sunt dificile, contextul este extrem de complicat, situaţia noastră este grea, nimeni, niciun guvern, cel mai performant din lume şi cel mai corect din lume, n-ar putea aduce peste noapte bunăstare. Tocmai de aceea, pentru că e vorba de o perioadă grea, oamenii trebuie să aibă un minimum de încredere în cei care guvernează. În al doilea rând, acest guvern ar trebui să aibă capacitatea şi personalitatea de a căuta soluţii şi de a lua decizii, dincolo de înţelegerile cu FMI. Sigur, acum 3 ani, când a început acest nou episod al istoriei cu FMI, noi am fost foarte rezervaţi, noi liberalii vreau să spun, şi rezervele noastre de atunci poate că astăzi sunt mai bine înţelese de mulţi. Dincolo însă de înţelegerile pe care le faci cu FMI-ul trebuie să mai faci şi altceva în conducerea  unei ţări. Există şi alte ţări care au acord cu FMI şi care nu se rezumă la asta. Lucrurile trebuie corelate dincolo de câteva soluţii economice cu câteva principii. Unu, că nu poţi face politică economică fără să faci politică externă, şi noi nu mai facem politică externă demult. Ca să faci politică externă trebuie să ai credibilitate în exterior, trebuie să umbli, trebuie să vorbeşti, trebuie să cauţi. În al doilea rând trebuie să înţelegi că premisa de la care pleci nu este nici o cifră macroeconomică, nu este nici o cifră din acordul cu FMI, ci toate acestea le discuţi plecând de la premisa că ai obligaţia ca guvern să asiguri un minimum de subzistenţă şi un minimum de funcţionare cetăţenilor şi instituţiilor din ţara ta. Iată foarte pe scurt şi în general ce ar trebui făcut. Dacă doriţi să intrăm în chestiuni mai detaliate, de ordin economic, soluţiile pe care noi le-am văzut, le discutăm cu plăcere.

            Alessandra Stoicescu: O să vreau să citesc o întrebare, însă înainte îi dau cuvântul lui Adrian Ursu, pentru că nu întâmplător am pus, am alăturat aceste două momente. Încă nişte imagini dramatice, avem aproape în fiecare zi imagini dramatice cu pensionari care stau la coadă şi nu numai cu pensionari, amărâţi, supăraţi, îngroziţi de ce li se va întâmpla în această iarnă şi încă o şedinţă de guvern cu FMI şi Banca Mondială – e senzaţia aia de autism din partea Guvernului. Şi aş vrea să îmi spui dacă mă înşel eu?

            Adrian Ursu: Sigur că imaginile cu pensionari stând la coadă sunt probabil cele mai dramatice prin felul în care te gândeşti că răsplăteşte o societate pe cei care au muncit pentru ea. Dar la fel de dramatice sunt imaginile cu oameni care muncesc şi nu primesc ceea ce merită pentru munca lor, pentru că ei sunt cei care în clipa de faţă sunt societatea, aia care produce, aia care trebuie să îi ţină şi pe pensionari şi pe cei care nu au loc de muncă, şi pe copiii care sunt în perioada lor de formare pentru viitor. Şi oamenii care muncesc în România în clipa de faţă nu sunt suficient răsplătiţi prin salarii, prin beneficii directe în toate locurile unde produc. Şi ăsta este unul dintre lucrurile ce ar trebui să preocupe la fel de mult Guvernul, coaliţia asta care se întruneşte în această seară cu reprezentanţii FMI şi care de obicei nu are decât o grijă, şi anume cum s-o mermelească, îmi cer scuze, nu e un termen macroeconomic ăsta, dar este ceea ce fac ei micro, adică s-o mermelească înseamnă să iasă aşa călduţ, adică nici să nu fie prea rău, dar să fie şi un pic bine, dacă se poate…

            Alessandra Stoicescu: Să arate bine, ca doamna Udrea în rochie de piele despre care scrie Daily Mail.

            Adrian Ursu: Bun, împieliţarea doamnei Udrea e un subiect pe care sper că nu îl discutăm în această seară, fiindcă e un orizont aspiraţional…

            Alessandra Stoicescu: Nu, noutatea de azi era că Daily Mail scria că un ministru al Cabinetului Boc, că despre asta este vorba, pozează în rochie de piele şi cu zgardă de piele într-o revistă.

            Crin Antonescu: Trebuie discutat un pic şi despre asta.

            Alessandra Stoicescu: Da, pentru că doamna îşi doreşte să fie preşedinte, adică nu e vorba de o vedetă care mai face o fotografie, e vorba de o declaraţie publică.

            Adrian Ursu: Da, spuneam că acest lucru ar trebui să preocupe această coaliţie şi nu prea sunt semne că se întâmplă ceva de felul ăsta. Sunt semne însă că de fiecare dată întrunirile cu FMI sau întrunirile cu delegaţiile politice din România, cu partidul de guvernământ, coaliţia şi aşa mai departe, au un singur scop, şi anume cum să le rămână lor mai mulţi bani. Cam asta este preocuparea principală din toate aceste operaţiuni. Dincolo, la imagine, să dea aşa, călduţ, dar principala grijă este ca nu cumva să se atingă de resursele noastre, de sursele şi resursele din care ei îşi plătesc clientela, îşi trag banii pentru viitoarea campanie electorală, acolo unde cozile astea vor fi cozi la sacoşe, nu doar cozi la ajutoarele de la Uniunea Europeană şi aşa mai departe.

            Alessandra Stoicescu: Avem mesaje pe Facebook deja, de azi-dimineaţă, de când am anunţat că veţi fi în studio, şi aş vrea să încep cu cel al unei doamne, Carmen Ghini, o să îl şi vedeţi imediat în wall: „Opoziţi dragă, nu prea îţi simţim prezenţa. Pare aşa ca un fel de înţelegere tacită între voi şi ei. Nu-mi place, la obrăznicie, răspundeţi-le cu obrăznicie, fiţi mai virulenţi, cu toate că nu e principial aşa, dar se pare că nu pricep. Asta place şi unei părţi dintre români, aveţi atâtea exemple, gata, ieşiţi odată la atac, că nu mai suport să văd josnicia tot timpul în frunte învingătoare!” Nu e singura care vă acuză că nu sunteţi suficient de bătăioşi.

            Crin Antonescu: În acelaşi timp ştiţi că există foarte mulţi oameni tot la fel, cu bună credinţă, cum presupun întru totul în ceea ce priveşte pe doamna Ghini, care ne reproşează că s-a înăsprit limbajul politic şi de ce ne lăsăm angajaţi în cursa asta, că îl atacăm toată ziua pe Traian Băsescu, de parcă ar trebui să-l atacăm pe Florin Piersic, că suntem prea radicali, că nu suntem mai dispuşi la dialog şi aşa mai departe. O înţelegere de niciun fel, nici tacită, nici netacită nu există. Noi am recurs şi recurgem la toate formele, în paranteză fie spus, dar e foarte important, s-a ajuns ca astăzi, unul din colegii noştri, Ludovic Orban, aţi văzut ce să facă în Parlament pe bună dreptate, pur şi simplu a blocat fizic o şedinţă.

            Adrian Ursu: A ocupat tribuna.

            Crin Antonescu: Da, din cauza unor lucruri care ţin strict de abuz. Chestiunea este însă că radicalismul nostru care este în evaluarea mea maxim, dincolo de asta nu putem să mergem cu nişte ciomege într-o zi să tranşăm problema nici la Palatul Victoria şi nici în altă şi nici nu se cade, nici n-ar fi vreo rezolvare; dincolo de asta trebuie spus şi o spun de fiecare dată: orice guvern are de-a face şi ţine cont de ce face opoziţia, cum i se împotriveşte opoziţia, dar este foarte atent la suflul societăţii. Aceşti oameni ştiu că cei mai mulţi dintre români sunt sub limita sărăciei, au ajuns să stea disperaţi la aceste pomeni, că sunt disperaţi, că îi detestă pe ei guvernanţii, dar în acelaşi timp contează pe lipsa de reacţie publică, pe faptul că în vreme ce în toate ţările din Europa, unde nişte măsuri de austeritate infinit mai blânde decât în România s-au luat, au existat reacţii, ample manifestaţii de stradă, diverse forme de protest, democratice toate, în România nu s-a întâmplat aşa ceva. Şi cât nu se transmite un semnal din partea întregii societăţi că nu mai pot continua lucrurile aşa, nu rămâne decât să ne batem …

            Adrian Ursu: Da, dar mesajul pe care vi-l trimite doamna şi mulţi alţii este următorul, şi anume: încercaţi să faceţi ceva vizibil împotriva acestor abuzuri.

            Crin Antonescu: Cum ar fi?

            Adrian Ursu: Eu nu v-am văzut de pildă făcând zid uman, să zicem, la intrarea în Parlament pentru a-l împiedica pe domnul parlamentar Rusu, dacă nu greşesc, cel cu 26 de voturi concomitent, să mai intre în sala de şedinţă, sigur, nedemocratic cum ar veni această împiedicare, da? Dar câtă vreme la Codul Penal spune că se confiscă obiectul cu care ai comis infracţiunea, puteaţi să cereţi prin reprezentanţii din Biroul Permanent să i se confişte cartela, fiindcă dânsul cu cartela a comis abuzul respectiv sau să nu-l mai lăsaţi să intre în sală sau alte lucruri de felul ăsta, care sunt vizibile faţă de nişte abuzuri la fel de spectaculoase şi vizibile cum sunt cele ale puterii. A vota de 26 de ori fără să ai dreptul ăsta, a număra voturile aşa cum le-a numărat Roberta Anastase şi aşa mai departe sunt abuzuri care produc consecinţe. Legile alea trec, legile alea îşi produc efectele, legile alea o afectează pe doamna şi pe mulţi alţi români.

            Crin Antonescu: Domnul Ursu, legile trec înainte de toate şi când se numără corect pentru că ei sunt mai mulţi, noi nu avem cum să îi împuţinăm sau să ne înmulţim noi. Am recurs la astfel de manifestări, dacă vă aduceţi aminte cu ceva vreme în urmă, vreo jumătate de noapte parlamentarii noştri au stat în jurul urnelor de vot.

            Adrian Ursu: Da, când doamna Niculescu Mizil a atacat cu forfecuţa firul microfonului domnului Ioan Oltean, mi-aduc aminte.

            Crin Antonescu: Sigur că astfel de forme de manifestare sunt totdeauna foarte expuse şi la băşcălie şi a face un lanţ uman care să îl împiedice pe domnul respectiv să intre … să ştiţi că ar trebui să facem acest lanţ uman pe foarte mulţi domni.

            Adrian Ursu: Nu ştiu, dânsul este cel mai bine cunoscut în ultima vreme.

            Crin Antonescu: Întrebarea este următoarea: cum e posibil ca într-o ţară în care atâţia pensionari de exemplu suferă, să aibă loc proverbiala manifestaţie cu 3 participanţi de la Piteşti parcă, întrebarea este de ce…

            Alessandra Stoicescu: Dintre care doar unul venise la miting.

            Crin Antonescu: De ce la chemarea de a face un lanţ uman cu câteva mii de cetăţeni care să se opună simbolic intrării omului respectiv probabil 30 de cetăţeni? Şi sunt mai mulţi parlamentarii decât cetăţenii şi poliţiştii mai mult decât parlamentarii şi cetăţenii la un loc. Eu înţeleg din plin această exasperare, dar îi spun în acelaşi timp doamnei că tot ce putem să facem noi facem sau în orice caz, sub aspectul acestei ieşiri la bătaie. Poate că nu găsim cele mai inteligente, cele mai eficiente mijloace întotdeauna, cu asta pot fi de acord, dar sub aspectul voinţei de a ieşi la bătaie cred sincer că facem tot ce putem.

            Alessandra Stoicescu: Vreau să mergem un pic mai departe şi după aia să ne întoarcem în România, adică să mergem un pic în Grecia. Europa se zbate să convingă Grecia să renunţe la referendumul privind al doilea plan de austeritate. Preşedintele Franţei, cancelarul Germaniei l-au chemat la discuţii la Cannes pe premierul elen, Guvernul grec însă rezistă presiunilor, continuă să meargă pe varianta unui referendum, chiar dacă riscă să anuleze planul de ajutor venit de la liderii europeni săptămâna trecută şi să agraveze criza în zona euro. Vreau să vedem ce se întâmplă acolo, după care mă întreb de ce pe noi niciodată nu ne aduce cineva la un astfel de referendum privind măsurile respective? Hai să vedem.

 

            Nicolas Sarkozy: Planul adoptat în unanimitate joia trecută este singura posibilitate de rezolvare a problemei datoriei Greciei.

            Georgios Panadreu: Avem datoria de a da prioritate şi să evidenţiem rolul şi responsabilitatea cetăţenilor. Acesta, dragi cetăţeni, este referendumul!

            Intervievat: Cer un referendum după ce totul a fost decis? De ce fac asta, pentru a arunca responsabilitatea asupra altora, să creeze probleme şi pentru poporul grec?

            Intervievat: Nu cred că un referendum va fi de ajutor. Cea mai bună opţiune ar fi alegerile.

 

            Alessandra Stoicescu: Grecii merg mai departe. Nu sunt mulţumiţi nici cu referendumul, grecii ieşind destul de mult în stradă, şi vor chiar să plece Guvernul. În România de ce nu se aplică totuşi acest tip de reacţie, de respect? Grecii oricum nu au luat măsurile de austeritate pe care le-am luat noi, iar acum când Europa îi salvează zice: facem referendum.

            Crin Antonescu: Deoparte punând problema Greciei, care necesită altă discuţie, dar dacă bine înţeleg, dumneavoastră sesizaţi aici tocmai lucrul următor, şi anume că: deşi reprezintă o ţară aflată în mare, mare dificultate, deşi reprezintă un stat care în acest moment e la mâna celor mari, e la mâna celor care sub o formă sau alta ajuta, premierul Papandreu în ciuda faptului că provoacă nemulţumiri explicabile, tocmai la cei care au mai făcut acest efort pentru Grecia, face apel, face recurs nici măcar la Parlamentul grec, unde întotdeauna lucrurile astea s-au discutat, ci direct la corpul cetăţenesc. România este o ţară în care Parlamentul, din punctul ăsta de vedere nu există. Când am vorbi la încheierea primului acord cu FMI despre faptul că ar fi normal să aibă loc o dezbatere în Parlament, erau mai mulţi, se puteau impune, dar o dezbatere în Parlament, la asta ne refeream. Când vorbim despre faptul că preşedintele mişună în tot felul de navete la momente potrivite, la Bruxelles, la Consiliul  European, la preşedintele Comisiei Europene, dar niciodată nu are în ţară o consultare sau măcar o informare a grupurilor politice, a Parlamentului, a cetăţenilor pe larg, asta spun: România este singura ţară din Uniunea Europeană în care Parlamentul şi implicit cetăţenii ţării nu contează. România e singura ţară din Uniunea Europeană care se poartă ca şi cum n-ar avea aceste instanţe, ca şi cum ar fi pe scurt o colonie. Grecia nu, Grecia în pragul falimentului este Grecia, adică o naţiune care nu e colonie şi un stat care-şi respectă cetăţenii, cu toate dificultăţile. Eu nu cred că e bine de exemplu că se face referendum în Grecia, nu asta discutăm. Discutăm însă de o anumită mentalitate peste care nimeni nu trece. Pentru fiecare dintre şefii de stat european sau dintre premierii europeni de pildă o chemare în faţa Parlamentului sau în Parlamentul ţării lui e mai importantă decât orice întâlnire internaţională, şi nu mă refer aici numai la Anglia, unde acolo premierul dacă are de răspuns la o interpelare „cancel-ează” orice altă întâlnire sau n-o programează. Mă refer la toate ţările din Uniunea Europeană pentru că ăsta e spiritul democraţiei europene, noi nu îl avem, sau în orice caz e suspendat în această perioadă. Asta este o chestiune a puterii, să fie clar, este a puterii actuale. Pentru că celelalte guverne, unele mai sincere, altele de ochii lumii măcar au încercat să păstreze aparenţele. Degradarea sub acest aspect, cel puţin a aparenţelor democratice, este foarte gravă şi despre ea vorbim şi cu ea exemplificăm de fiecare dată. După care sigur ni se spune că de ce criticăm întruna.

            Alessandra Stoicescu: Adrian Ursu?

            Adrian Ursu: Fără îndoială că nu poţi chema poporul la referendum pentru a-l întreba dacă vrea să îi fie rău, fiindcă evident esenţa unei astfel de consultări într-un moment ca ăsta, în care se impune un plan de austeritate, care presupune nişte restricţii ar fi cu răspuns inclus, sunt probabil tipul de întrebări care îi plac domnului Traian Băsescu, că ştiţi că dânsul organizează referendumuri de-astea, unde întrebarea este: „Nu-i aşa că aţi vrea să fie mai puţini parlamentari?” – „Da”. „Nu-i aşa că aţi vrea să fie doar o Cameră în Parlament?” – „Da.” „Nu-i aşa că aţi vrea să fie alese feţe, şi nu liste?” – „Da.” Deci astea sunt întrebările pe care le-a pus Traian Băsescu la referendumuri şi care evident au stârnit reacţii fiindcă erau atât de evidente că ele conduc spre un răspuns încât n-avea rost să mai faci consultarea. La fel ar fi în cazul unei astfel de chestionări publice printr-un referendum în legătură cu „Aţi dori să se majoreze taxele şi impozitele, aţi dori să fie daţi afară oameni din sectorul bugetar, aţi dori să fie reduse salariile?” Cam ce răspunsuri credeţi că aţi obţine? Dar ceea ce face Guvernul grec acum, invocând acest referendum, această consultare este încercarea de a recupla puterea politică cu puterea poporului. Pentru că într-un moment de criză nu poţi să acţionezi aşa cum se întâmplă în România, unde puterea n-are încredere în opoziţie, şi opoziţia n-are încredere în putere, poporul n-are încredere în putere şi puterea n-are încredere în popor.

            Alessandra Stoicescu: Luăm o pauză de publicitate. UDMR vrea eliminarea din Constituţie a statului naţional, vorbim despre asta după o scurtă pauză. UDMR vrea eliminarea din Constituţie a caracterului naţional al statului român. Reprezentanţii Uniunii au depus deja un amendament care prevede această modificare. Hai să vedem exact ce spune iniţiatorul.

 

            Attila Varga, deputat UDMR: Considerăm că această caracteristică a statului, a oricărui stat de a fi stat naţional este oarecum anacronică, aceasta am propus şi în 1991, când a fost adoptată noua Constituţie şi am formulat această modificare şi în 2003.

 

            Alessandra Stoicescu: Şi o reacţie deja de la unul dintre deputaţii PD-L, Silviu Prigoană, care spune că e de acord cu propunerea UDMR de eliminare din Constituţie a caracterului naţional, în toate legile fundamentale ale ţărilor care au aderat la Uniune a fost eliminată „această poveste”. Şi aş vrea să îmi spuneţi exact cum să interpretăm această propunere a UDMR, susţinută, iată, de un PD-L-ist?

            Crin Antonescu: Păi, totuşi Partidul Naţional Liberal este singurul care poartă în titulatura sa această formulă, de „naţional”. N-are niciun rost deci să vă mai spun o dată care e poziţia noastră în legătură cu asta, fără să uităm de altfel totuşi că Partidul Naţional Liberal ca forţă politică la vremea respectivă a fost unul dintre artizanii acestui stat naţional, care este România. Eu cred că nu merită foarte multă discuţie, nu e niciun fel de pericol să spunem aşa, ca o asemenea temă să aibă vreo şansă de a împărţi cumva în chip echilibrat… Constituţia se modifică cu două treimi, trece printr-un referendum, eu cred că şi cei din UDMR ştiu foarte bine că nu se pune această problemă, dar se apropie alegerile, UDMR este…

            Alessandra Stoicescu: UDMR are temele lui, dar în acelaşi timp UDMR e în guvern.

            Crin Antonescu: Nu numai că are temele lui, dar este concurat foarte puternic pe piaţa electoratului maghiar de formaţiuni noi, unele dintre ele foarte radicale, şi sigur că dintre temele care ar putea să apară asta e una. Pe de altă parte remarca dumneavoastră e foarte corectă, UDMR este o componentă a actualei guvernări şi ar trebui să ştim nu de pe la domnul Prigoană sau de pe la domnul …, nu mai ştiu care comentau, domnul Prigoană cel puţin a spus ceva, trebuie să ştim care e poziţia primului ministru şi desigur a preşedintelui în această chestiune cât mai curând.

            Alessandra Stoicescu: Nu am aflat-o până acum, preşedintele poate vine să vorbească la Palatul Victoria, spuneam, Adrian Ursu, cu din nou Banca Mondială, FMI şi aşa mai departe. Dar despre povestea cu statul naţional nicio reacţie până acum. La ce te aştepţi de la preşedinte?

            Adrian Ursu: Preşedintele este iniţiatorul acestei modificări a Constituţiei, fiindcă amendamentele astea se pot depune pentru că s-a deschis robinetul cu propuneri de modificare a Constituţiei. Este acelaşi lucru pe care îl spuneam în legătură cu referendumul de la Covasna, dacă nu greşesc, da? Unde s-a ajuns la acest referendum pentru că s-a deschis calea referendumurilor judeţene în legătură cu frontierele, de când a fost iniţiată discuţia privind regionalizarea României. Atunci, ca reacţie, USL a generat aceste consultări în judeţe, în legătură cu păstrarea actualei forme de organizare, ca urmare UDMR a prins şi ea trenul ăsta şi face o consultare, vreţi frontierele astea sau vreţi Ţinutul Secuiesc? Repet, e acelaşi lucru şi în cazul Constituţiei. Evident e o temă care nu face altceva decât să aglomereze spaţiul public şi să lase loc la interpretări pasionale, într-un subiect care nu are până la urmă cum să se finalizeze altfel decât cu o nouă răbufnire vadimistă sau o nouă manifestare extremistă de partea maghiară. E un subiect care ar trebui să fie privit din altă perspectivă: mai este statul român un stat al unei naţiuni, este statul român reprezentant al fiecărui membru al acestei naţiuni? Asta ar fi o întrebare, asta ar fi o temă, asta ar merita dezbătut, nu în cheie etnică, ci în cheia reprezentării drepturilor fiecărui cetăţean şi a manifestării obligaţiilor fiecărui cetăţean vizavi de acest stat. În ambele sensuri există mari lipsuri.

            Alessandra Stoicescu: În aceeaşi Constituţie România este stat social, lucru pe care îl uită…

            Adrian Ursu: E social ca şi naţional, ca să zic aşa, e tot o literă moartă de Constituţie din păcate, o literă moartă de lege care nu funcţionează aşa cum nu funcţionează nici dreptul la viaţă, nici dreptul la muncă, nici alte drepturi fundamentale din legea fundamentală.

            Alessandra Stoicescu: Să vedem acum pe larg datele din ultimul sondaj IMAS, le vedem chiar acum. Intenţia de vot ar fi aşa: USL 52%, PD-L 17,6%, Partidul Poporului – Dan Diaconescu, 14,4%, aproape de PD-L, UDMR 7,4%, PRM 5%. De asemenea, avem şi încrederea în politicieni, unde dumneavoastră, domnule Antonescu, sunteţi pe primul loc, cu 27,7%, Victor Ponta 25,7%, Teodor Meleşcanu 15,8% şi Mircea Geoană 14,5%. Continuă evident şi cu alte personalităţi, ar fi Corneliu Vadim Tudor, Theodor Stolojan, Traian Băsescu 9,3%, că aici voiam să ajung. Preşedintele în exerciţiu 9,3 şi premierul în exerciţiu 8,7%. Deci distanţa dintre dumneavoastră şi ei este uriaşă. Se justifică atunci să vi se ceară să aveţi o voce mai puternică în a-i critica.

            Crin Antonescu: N-am contestat niciodată această aşteptarea oamenilor, am încercat doar să explic că nu avem altă preocupare decât să facem lucrul acesta. În legătură cu sondajul, dacă mă puneţi să comentez, nu în legătură cu sondajul propriu-zis, că nu are rost să fac… aş avea nişte observaţii, dar nu are niciun rost. Se pot trage chiar şi din acest sondaj câteva concluzii. Unu, mai important decât orice scor al formaţiunilor politice, faptul că primii doi oameni ca putere efectivă în stat, cei care au drept obligaţie să conducă politica ţării în aceste vremuri complicate, respectiv preşedintele şi premierul, au cote de încredere foarte apropiate, s-o remarcăm, şi constituie un record de încredere scăzută. Nu poţi cu alte cuvinte să convingi pe oameni că trebuie să iei anumite măsuri, că trebuie să faci anumite politici dacă ai o asemenea cotă de încredere. Asta e limpede. Doi, să remarcăm observând că – probabil nu cunosc toate tainiţele acestui sondaj, dar după cum a mai explicat o dată cred Alin Teodorescu, avem cifra aici din total, sunt nişte ponderări, oricum am lua-o şi chiar pe aceste cifre, iată că primii 4 politicieni ca încredere sunt toţi membri ai opoziţiei. Şi asta arată înainte de toate că trebuie cât mai curând schimbată această putere. Când am vorbit de alegeri anticipate şi i-am spus cu ceva vreme în urmă la ultima întâlnire preşedintelui că între soluţiile imediate şi de dialog şi de construcţie pe care le propunem e şi aceea a alegerilor anticipate, n-am făcut-o ca să plece ei, să venim noi, ci pentru că cei care guvernează România, tocmai că e o perioadă extrem de grea cu adevărat, au nevoie de o nouă legitimitate, de un nou capital de încredere, de un nou CEC din partea alegătorilor, a cetăţenilor.

            Alessandra Stoicescu: Am sesizat nuanţa fină cu care comentaţi probabil felul în care au fost puse întrebările sau în care au fost alese personalităţile vizavi de care s-a pus întrebările.

            Crin Antonescu: Nu la asta m-am referit. Personalităţile sunt cele care în mod normal, datorită faptului că deţin, au deţinut, sunt personaje de maximă notorietate, cam astea sunt, avem …

            Alessandra Stoicescu: Adrian Ursu, ce ar fi de punctat când vezi aceste cifre?

            Adrian Ursu: Aceste cifre au cheia lor în care pot fi citite, nu m-aş lega foarte mult, de pildă eu nu cred că asta e ordinea credibilităţii liderilor politici din România, cu toată dragostea pentru domnul Teodor Meleşcanu, nu cred că este acolo sus altfel decât prin faptul că e ca apa sfinţită, adică lumea n-a pus neîncredere pe Teodor Meleşcanu şi atunci rezultatul este că a ieşit pe locul 3. Problema este într-adevăr credibilitatea generală a politicienilor din România, uitaţi-vă că scorurile nu sunt mari, tu spuneai că e o distanţă uriaşă între domnul Crin Antonescu şi Traian Băsescu.

            Alessandra Stoicescu: 27 până la 9 e de 3 ori.

            Adrian Ursu: Păi nu, că dacă e la intenţie de vot probabil acolo distanţa e uriaşă. Aici, la încredere, distanţa nu e atât de mare, e de 3 ori, da? Dar gândeşte-te că totuşi nici cota de încredere a domnilor Ponta şi Antonescu nu este una care să justifice un orizont al speranţei şi al încrederii într-un viitor mai bun, că de-asta îşi pune lumea votul pe anumite persoane, sperând că ăia îi vor face viaţa mai bună. De data asta repet, avem o problemă în legătură cu această credibilitate şi este misiunea celor care fac opoziţie acum şi care doresc să ajungă la putere să demonstreze că speranţa nu e deşartă şi că merită să-şi lege mai mulţi poate încrederea de numele lor decât sunt acum. Dincolo, faptul că domnul Emil Boc şi cu domnul Traian Băsescu sunt atât de aproape unul de altul în coada clasamentului, iarăşi este nerelevant câtă vreme această putere este privită amorf. Dacă intraţi în dialog cu oricine pe stradă, tot timpul vi se va spune „ăştia”. Deci Traian Băsescu şi Emil Boc sunt la „ăştia”, sunt împreună cu „ăştia”, sunt „ăştia” pentru că ei fac de obicei tot ce fac de comun acord. Niciodată nu este bănuit cineva că ar avea o altă poziţie, micile rebeliuni pe care încearcă unii să le acrediteze în sarcina domnului Emil Boc evident că sunt doar legende politice. Dar repet, puterea de acum este amorfă, opoziţia încearcă să aibă nişte excrescenţe şi individualizări pe care însă trebuie să le mai cultive. Dar ceea ce i se va întâmpla actualei puteri i se va întâmpla la pachet. Acolo nu vor fi supravieţuitori politici. Acolo, sigur, tropăiala domnului Prigoană, zâmbrele domnului Paleologu care-s încercări de a umaniza această putere, nu îi vor salva nici pe ei, nici puterea. Când vor pleca, vor pleca toţi. Când vor dispărea de pe scena politică, vor dispărea toţi. Repet, supravieţuitori nu vor exista, pentru că prestaţia lor a fost colectivă şi adesea ticăloasă.

            Alessandra Stoicescu: Dar poate vom avea o surpriză, poate Elena Udrea candidează pentru funcţia de preşedinte al ţării. Aş vrea să vedem ce am comentat şi ieri cu amendamentul că astăzi ea este şi o ştire în Daily Mail despre România, şi anume că ministrul Elena Udrea pozează în rochie de piele, pe coperta unei reviste din România, Elena Udrea face acest lucru, o să revedem câteva dintre fotografii. Spune că joacă rolurile unor femei puternice, militând, domnule Antonescu, pentru ca şi România să accepte că poate să aibă o femeie /preşedinte/ sau prim-ministru, a spus-o dumneaei pe blogul dumneaei. Vreau să vedem şi poza de copertă, în rochie de piele, zgardă de piele, cizme de piele peste genunchi. Iată fotografia de copertă, „Elena Udrea – parabole ale puterii”, globul pământesc şi desigur un mesaj. Ar fi cazul să avem un astfel de preşedinte?

            Adrian Ursu: „Parabolice ale puterii” cred că era mai potrivit. Cred că e o greşeală de tipar.

            Crin Antonescu: Ce pot eu să fac pentru doamna sau pentru dumneavoastră sau pentru România care… Nu, doamna Udrea încearcă, ca şi o altă doamnă în ascensiune în lumea lor pe ducă, doamna Vass, să inducă ideea că noi suntem politiceşte cel puţin o lume de misogini, că femeile sunt – vorba unui cântec – blocate în ascensiune şi aşa mai departe. Nu. Problema doamnei Udrea, dacă ar candida, ceea ce n-o împiedică nimeni s-o facă, la preşedinţie, este că domnia sa ca persoană, în urma prestaţiei politice, are un grad de susţinere foarte mic nu pentru că e femeie. Discutând foarte deschis, doamna Udrea datorează foarte mult din cariera sa faptului că e femeie, asta n-a încurcat-o în carieră, a ajutat-o. Apropo însă de Daily Mail şi de toate aceste năzbâtii, a apărut în presa internaţională, sigur. Acum, haideţi să ne imaginăm, apropo de credibilitate, de care avem nevoie, că de la chestiunea asta ajungem până la urmă uşor-uşor şi la pensii şi la criză, oare imaginea României cu asta creşte, deci cei care în lumea politică, în lumea financiară, în opinia publică citesc şi văd ce se întâmplă, ce face un ministru din România, oare se minunează şi zic: hopa, dom’ne ăştia-s emancipaţi tare, în România ar trebui să fie un preşedinte femeie? Păi, eu vă spun un lucru: acum mulţi ani, în anii ’70 cred, într-o ţară numită Republica Centrafricană s-a ridicat un om, un dictator. A fost prieten foarte bun cu Ceauşescu ca şi Gaddafi. Omul ăsta la un moment dat s-a proclamat împărat, a proclamat republica respectivă imperiu şi a organizat nişte festivităţi de încoronare în care el s-a costumat în Napoleon şi fruntaşii săi toţi aveau costume de epocă, erau duci, marchizi, conţi. Dacă cineva vede ce se întâmplă ne consideră pe drept cuvânt o ţară bananieră pentru că nu poţi să ai simţul măsurii şi să înţelegi care-s enormele diferenţe între oricare dintre figurile de caz, Jaqueline Kennedy, Margareth Thatcher, mi-e şi jenă să mai vorbim, Madonna, Evita Peron chiar şi cineva de la noi, doamna sau altcineva. Dacă e cazul, detaliez, dar presupun că n-aveţi timp.

            Alessandra Stoicescu: Nu, va trebui să punem punct. Dacă vrei, Adrian Ursu, să comentezi ceva? Sunt 30 de secunde pe care le mai avem, 20 îmi spun.

            Adrian Ursu: Voiam să spun că într-o guvernare de carnaval, asta e ilustrarea cea mai bună, adică n-aveam ce să punem altceva.

            Alessandra Stoicescu: Asta e imaginea României?

            Adrian Ursu: Nu, e imaginea acestei guvernări, o guvernare carnavalescă, care are această reprezentare iconică, şi anume nişte poze burleşti cu doamna Elena Udrea care încearcă să fie ceva. Pentru că asta este problema doamnei Elena Udrea, că dânsa nu e nimic. Deci dânsa nu e nimic şi încearcă să fie cineva, prin aceste reprezentări, sigur ajutate de editorii revistei.

            Alessandra Stoicescu: Mulţumesc foarte mult, mulţumesc domnule Crin Antonescu, mulţumesc Adrian Ursu. Punem punct primei părţi a „100 de minute”, ne revedem după o scurtă pauză, rămâneţi cu noi.

(Prin Monitoring Media: Antena 3 – 100 de minute, Ora: 17:00

Etichete:, , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: