B. Mateescu (Sociollogica): Partidul lui Traian Băsescu – perspectiva sociologică

Întrebările clasice vizavi de ce a comunicat Traian Băsescu după congresul PDL: când şi cum îşi face Traian Băsescu un partid? Va fi oare unul deja existent? Va fi activ în 2014? Sub ce nume, ce formulă, în alianţă cu cine?

Propun o analiză mai concretă, şi anume despre potenţialul măsurabil în voturi.

Românii care au încredere mare sau foarte mare în Traian Băsescu reprezintă un pic peste 20% din populaţia adultă aflată în ţară. Faţă de referendum situaţia preşedintelui nu s-a schimbat în mod radical (pentru cine-şi aminteşte scorurile de 33-34%: acelea se calculau prin referire la totalul celor care intenţionau să voteze la referendum. Tot de 20%-21% din populaţie era vorba).

21% din populaţia adultă aflată în ţară + zeci de mii de voturi din diaspora = 3,4 milioane voturi.
Să înţelegem un pic ce înseamnă 3,4 milioane.
ARD a obţinut 1,2 milioane voturi.
Performanţa maximă a PDL a fost 2,5 milioane voturi, la localele de acum patru ani.
Traian Băsescu a obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale 3,15 milioane voturi.

Cu 3,4 milioane voturi intri în turul doi al alegerilor prezidenţiale (scor de 30% – 35%, poate mai mult în funcţie de prezenţa electoratelor altor partide).

Cu 3,4 milioane voturi un partid obţinea la parlamentarele de acum câteva luni 43% din voturi.

Această cotă de 3,4 milioane este însă înşelătoare, cel mai probabil susţinerea în voturi pentru un partid nou băsescian fiind semnificativ mai mică. Iată câţiva factori relevanţi:

1. Factor negativ: Printre cei 3,4 milioane se află şi PPDD-işti, etnici maghiari sau persoane nu foarte interesate de politică (mulţi dintre ei venind de altfel la vot la referendum în ciuda boicotului). În alte cuvinte, vorbim şi despre persoane pe al cărui vot la parlamentare sau chiar prezidenţiale nu poţi conta. Sau nu imediat.
2. Factor negativ: Mai important, aici se află şi membri PDL. Nu toţi vor face trecerea la un partid băsescian.
3. Factor negativ: Construcţia în teritoriu ar fi dureroasă, în special în mediul rural, unde se află 55% din votanţi. Soluţii există, dar necesită timp sau îndemânare ( = vandalizarea PDL).
4. Factor pozitiv: Comunicarea şi setul de valori adoptat pot mări impactul unei asemenea formaţiuni dincolo de susţinerea actuală pentru TB. Aici includ de fapt o serie de factori, de la apariţia unor eventuale cazuri de corupţie la formularea unei strategii inteligente de comunicare pe probleme economice (un călcâi al lui Ahile în contextul în care se doreşte atragerea de votanţi noi).
5. Impact incert: În condiţiile în care Traian Băsescu nu mai poate candida la preşedinţie în 2014 şi mai ales după aceea, cei care vor reprezenta vectorii de comunicare ai unei asemenea forţe politice sunt cruciali. Ei sunt, de fapt, miza. Spre ei se va face teoretic transferul electoratului. În alte cuvinte, Traian Băsescu este „pistolul” acestei construcţii, zborul „gloanţelor” este relevant, asupra lor trebuie aţintiţi ochii. Chiar de acum.

Concluziile sunt două:

A. În perspectiva localelor şi parlamentarelor din 2016 vorbim de o forţă de mărime moderată, cu o susţinere de probabil 1-2 milioane voturi, mai mult sau mai puţin în funcţie de capacitatea sa:
– de a răspunde corect la cele cinci provocări de mai sus
şi
– de a utiliza prezidenţialele din 2014. Ceea ce conduce spre concluzia următoare:

B. Dacă o asemenea mişcare va exista la momentul prezidenţialelor din 2014, ea este relativ limitată în planul opţiunilor.
O cale disponibilă este o candidatură onestă şi nepretenţioasă, fără compromisuri sau trucuri ieftine, un „recensământ al băsiştilor” care să funcţioneze drept pârtie pentru 2016. Mă refer la o candidatură pe profilul lui Emil Boc.
Alternativ, s-ar putea selecta liderul în perspectiva alegerilor din 2016. Un astfel de candidat ar trebui însă să aştepte până în 2018/9 pentru a candida din nou, cu mai multe şanse de succes.
În lipsa unor modificări de substanţă în situaţia socio-economică a României sau a unor scandaluri majore de corupţie, o astfel de candidatură ar avea un succes limitat, putând rata intrarea în turul doi şi având şanse mici de câştig atunci.
Nu este clar ce s-ar putea obţine în schimbul direcţionării acestor voturi în turul doi, dar ele ar fi utile sau cruciale.

Vei citi în săptămânile şi lunile următoare în presă sau pe alte bloguri estimări lipsite de realism, care fie ignoră electoratul fidel al lui TB, considerând că totul e un foc de paie, sau care supralicitează totul, considerând că 2014 şi 2016 sunt bătălii câştigate doar pentru că Traian Băsescu a intrat în arenă. Cel mai probabil scenariul va fi la mijloc. De la cifrele din acest articol se porneşte.

PS: Fişierul aflat aici poate fi folosit pentru o estimare pe care să o poţi efectua chiar tu, cu uşurinţă.

sursa: Sociollogica

Etichete:, , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: