Am citit recent un articol al lui Marius Ghilezan, postat pe platforma pesurse.ro (a apărut și în Evenimentul Zilei, firesc dacă mă iau după conținutul anti-Crin al articolului). Mă simt dator să să îi replic pe acest blog… dacă nu pentru altceva decât pentru faptul că sunt convins că între mine și Crin Antonescu există mult mai mult atașament sincer decât între autorul articolului și cauza pe care pretinde că o apără (vreau să sper dezinteresat). În cele ce urmează voi alterna citatele din maestrul Ghilezan și propriile mele comentarii.
”Când era nimerit să tacă, preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a vorbit din propaganda sovietică: ”9 Mai este o zi plină de semnificaţii pentru noi românii, dar și pentru toți cetățenii Europei. Astăzi aniversăm declararea Independenței de stat a României – 1877, sfârșitul oficial al celui de-al doilea război mondial în Europa, dar și Ziua Europei.” Ce nu ştie domnia sa, istoric la bază, buimac la vârf, este că în ziua de 9 mai 1877, ministrul de externe de atunci, Mihail Kogălniceanu, citea doar proclamaţia Independenţei în cele două camere. Dacă era un politician de vocaţie, nu de conjunctură, domnia sa ar fi cunoscut că citirea unui act în Parlament de către un ministru nu avea şi nici acum nu are efect juridic. Doar şeful statului, Regele Carol 1, putea să semneze documentul. Şi Măria sa, politrucul de mucava de azi, ar fi trebuit să priceapă că într-o Monarhie Constituţională sau Republică prezidenţială doar semnătura şefului statului consemnează momentul istoric. Păi atunci de ce a mai citit Regele Carol I proclamaţia în plenul Parlamentului pe 10 Mai 1877? Istoricii susţin că atunci s-a parafat de facto şi de iure independenţa României. Acela a fost momentul solemn. Doar comuniştii au mistificat istoria pentru propagandă politică, iar şeful liberalilor de azi, vai de el, preia tezele Kominterniste.”
- În ziua de 9 Mai Kogălniceanu nu ”citea proclamația Independenței în cele două camere” ci răspundea în Camera Deputaților unei interpelări adresate de către Opoziție, referitoare la starea Principatelor Unite față de puterea suzerană, Imperiul Otoman.
- Adevărat, citirea unui act de către un ministru nu are urmări juridice, dar Marius Ghilezan nu cunoaște despre ceea ce vorbește. Căci ulterior luării de cuvânt (devenite faimoase) a lui Kogălniceanu, Camera deputaților a adoptat o moțiune în care se proclama Independența și se cerea guvernului să ia măsuri în acest sens. Ulterior, în aceeași zi, Senatul a procedat similar pe același subiect.
- A doua zi, 10 Mai 1877, Carol I (care, maestrul Ghilezan ar fi trebuit să știe, în 1877 nu era încă rege ci doar prinț) nu a semnat nimic. Conform Constituției din 1866, domnitorul era cel care semna legile emanate de către puterea legiuitoare, dar proclamarea Independenței nu a făcut obiectul unei legi (aceasta ar fi însemnat automat și modificarea Constituției) ci doar al unor moțiuni, iar acestea nu trebuiau semnate de către șeful statului. Moțiunea Camerei Deputaților a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 118 la 27 mai, cea a Senatului cu numărul 109 la 14 mai 1877.
- Nu știu ce istorici a consultat Marius Ghilezan. Dar răspunsul la întrebarea sa: ”atunci de ce a mai citit Regele Carol I proclamaţia în plenul Parlamentului pe 10 Mai 1877?” ar trebui să fie ceva de genul: Carol (domn iar nu rege!) nu a trebuit să citească nimic în plenul Parlamentului, pentru că această ședință de plen din 10 Mai, în prezența domnitorului, nu a existat. În schimb Carol a primit la Palat o delegație parlamentară, venită să îl felicite cu ocazia zilei de 10 mai și a 11 ani de domnie iar cu această ocazie a felicitat parlamentarii pentru unanimitatea adoptării celor două moțiuni. De altfel faptul că proclamarea Independenței ține de ziua de 9 Mai, a fost recunoscut de către însuși principele Carol în mesajul său din 15 iunie adresat Camerelor, în care spunea: ”În ziua de 9 Mai ați proclamat Independența completă a României”.
”Pentru cei care mai bâjbăie prin istorie, nimerit este să amintim că armata română a biruit la Vidin, spre sfârşitul lui aprilie 1877.”
- Armata română nu avea cum să biruie la Vidin încă din aprilie 1877, deoarece trupele românești încă nu trecuseră Dunărea, iar Vidinul nu se afla pe malul românesc al Dunării. Până la proclamarea Independenței avuseseră loc, în ce privește partea românească, decât dueluri de artilerie (inclusiv în dreptul Vidinului) și câteva ciocniri navale.
”În ceea ce priveşte “Ziua Europei”, în data de 9 mai 1945, trebuie să amintim că la cartierul general sovietic din Berlin se semna actul de capitulare necondiţionată a Germaniei, ceea ce nu reprezenta decât un lung proces pentru Europa. Actul capitulării necondiţionate fusese semnat la Reims, în Franţa, la cartierul general aliat, în dimineaţa zilei de 7 mai 1945, dar luptele au mai continuat. Istoricii consemnează toate detaliile zilei când reprezentantul sovietic, generalul Ivan Susloparov, ofiţerul de legătură al Kremlinului cu Aliaţii, a fost însărcinat oficial să semneze. Dar Stalin a insistat să se repete evenimentul la Berlin. Şi unde? La Cartierul militar al Armatei Roşii. Eisenhower era prea obosit să priceapă semnificaţii. La fel şi europenii, toţi s-au bucurat, fără să urmărească nuanţele. Doar dictaturile sunt puteri simbolice, avea să spună cineva. Poate că pentru Crin George Laurenţiu Antonescu aceste amănunte nu contează. Viaţa lui e bazată pe simboluri de alţii inventate.”
- ”În ceea ce priveşte “Ziua Europei”, în data de 9 mai 1945” – Crin Antonescu nu a afirmat că Ziua Europei celebrează ziua de 9 Mai 1945. Probabil logica lui Marius Ghilezan, obosită de avatarurile călătoriei în istoria națională, a colapsat. Adevărat că părintele fondator al UE, Schuman a ales nu la întâmplare ziua de 9 Mai 1950 pentru a trimite scrisoarea-propunere de constituire a unei ”federații europene”, dar între 9 Mai 1945 și 9 Mai 1950 nu există o legătură directă de cauzalitate.
- de asemeni Antonescu făcea o afirmație de finețe, atunci când spunea că 9 mai 1945 a însemnat sfârșitul oficial al războiului în Europa, și în confuza domniei sale descriere, însuși M. Ghilezan de fapt spune cam același lucru.
Conchid că în mesajul său din 9 mai, postat pe pagina sa de Facebook: ”9 Mai este o zi plină de semnificaţii pentru noi românii, dar și pentru toți cetățenii Europei. Astăzi aniversăm declararea Independenței de stat a României – 1877, sfârșitul oficial al celui de-al doilea război mondial în Europa, dar și Ziua Europei. Iar din 9 Mai 1877 până astăzi, statul român a parcurs o distanță uriașă înspre afirmarea statalității şi crearea unei lumi democratice, care oferă tuturor românilor libertatea de a acționa şi care generează o solidaritate socială fără de care Europa contemporană cu greu ar putea fi imaginată. Şi în acest sens, mărturisesc că misiunea noastră astăzi este aceea de a obţine pentru România și pentru români locul demn pe care îl merită în Uniunea Europeană. La mulți ani Europa! La mulți ani România!”) Crin Antonescu nu a trădat Istoria. Cât despre relevanța politică a mesajului său, nu constituie obiectul acestei replici.
PS Am lăsat la o parte toate apelativele jignitoare folosite de către Marius Ghilezan. La urma urmei omul este stilul, așa încât ce aș putea eu adăuga? Decât faptul că nu degeaba articolul său a fost preluat de către cei care lucrează, harnic și deocamdată inutil, împotriva co-președintelui USL. La urma urmei marile genii, precum și marile interese, tind să se adune, nu-i așa?
PPS Eu însumi sunt partizanul legiferării zilei de 10 Mai ca Zi a Independenței și a Tradiției Monarhice, dar aceasta în numele unei tradiții (1887-1948) și al respectării unei decizii politice aparținând celor care a înfăptuit actul Independenței, iar nu în numele unor false argumente istorice.
Radu Zlati 
Independenţa a fost proclamată pe 9 mai 1877, în pofida încercărilor simpatizanţilor lui Carol de a-i face cadou acest important moment istoric românesc. Şi atunci a existat o dispută înverşunată pe acest subiect între oamenii politici. Liberalii-radicali au avut câştig de cauză. Problema era morală şi ţinea de demnitate şi adevăr. Se dorea glorificarea luptei înaintaşilor şi nu a dinastiei de Hohenzollern. Cu timpul, mai ales după 1881( şi acolo e o altă controversă cu 10 mai) ziua de 9 mai 1877 a fost împinsă spre uitare, accentul punându-se pe faimoasa „triplă celebrare”. Carol nu a semnat nimic ( a ţinut o cuvântare de mulţumire scrisă de Kogălniceanu, dar nu în Parlament). Cum zicea Caragiale: „Ca rol fu mare mititelu”. Nici nu era nevoie de semnătura sa din punct de vedere constituţional. Ca atare n-a fost nicio proclamaţie, act, document, declaraţie care să presupună luarea în discuţie a datei de 10 mai. Dacă exista o proclamaţie semnată apărea până acum în culegerile de documente. Nu-i, după părerea mea, niciun dubiu privind data Independenţei de stat a României. Este 9 mai 1877 chiar dacă nu le convine monarhiştilor care digeră greu, ( astăzi, că pe atunci, nu…) că falsul istoric ar putea aparţine Casei regale.
Însă dacă discutăm de luarea în consideraţie a tradiţiei şi nu a exactităţii ştiinţifice, desigur, atunci e altceva.
În fine, ar mai fi şi despre stilul vechi şi nou calendaristic.Trebuie sărbătorit pe 9 sau pe 21?
Îţi urmăresc activitatea gândindu-mă, uneori, ce mi-aş dori de la un parlamentar pe care îl cunosc, Gata, pas, hai pa, toate cele bune! Salutări şi Ţeposului din partea noastră. Da’ nu-i obligatoriu să-i transmiţi…
ApreciazăApreciază
greșeam și eu în declarația mea politică. Dar numai un prost sau un ticălos nu ia în seamă argumentele corecte, dacă acestea există. Și adevărul este că, dacă avem vreo tradiție a zilelor naționale (pe cele din epoca comunistp nu aș conta…) 10 Mai este cea mai potrivită opțiune. IMHO…
ApreciazăApreciază
În privinţa tradiţiei de pe10 mai este altceva. Îţi dau dreptate. Monarhia poate deveni atractivă, interesantă pentru cetăţeni, doar dacă se arată în faţa noastră cu obiectivitate. Cu bune şi cu rele. Măi nene Abe, pari a fi rămas obiectiv, raţional, cumpătat, chiar dacă te taxam ceva mai platonician. Şi care, rarisim, rarisim, rarisim în fauna politică, recunoaşte când greşeşte. Să dea Dumnuzeu să nu te fuduleşti! Îţi transmit vechile noastre salutări:)
NB. Cât despre MG, rupe-l pe dinamovist! La oase! Bagă-i două impasuri şi o schiză! Că nu ştie nimic…
ApreciazăApreciază
Cu tot respectl, din punctul meu de vedere, Marius Ghilezan poate fi orice, dar nu ,,maestru”… Poate fi foarte bine – cum, de-altfel, eu cred că e – un băsist. Are toate coordonatele şi toate însuşirile unei atari identităţi. Veleitarismul nu ţine de bunul simţ, cum pro-occidentalismul ăsta de paradă, afişat cu caraghioasă ostentaţie, n-are a face cu vreun principiu. Dar pas să înţeleagă ,,maestrul” Marius Ghilezan…
ApreciazăApreciază
Despre “oameni si subspecii mutante”
Nici nu stiu daca MG este un comentator care se pretinde a fi si „intelectual” (pro X sau anti Y), cert este ca odata cu „intelectualii basisti” a aparut o „specie mutanta” de „comentatori-intelectuali” care
pretind a fi ”anti-câh”, când ei nu sunt decât ”pro-bigbos câh”, adică un fel de specie mutantă de ”om nou”, un intelectual-comentator nou, ”telectualul-comentator câh-câh”, care fie naiv, fie interesat, fie (mai ales) ”pretins naiv – bine interesat”, își susține slugarnic ”bigbosul” fie prin comentarii pro (pupincuriste, encomiastice, unilaterale față de bigbosul-scârbos) fie prin comentarii anti (atacuri fățarnice, manipulatorii, mincionoase și sub centură față de adversarii bigbosului-scârbos)
ApreciazăApreciază
Lăsînd la o parte pestilențialismul domnului Ghilezan, nu cred că se justifică acuzele de băsism la adresa unui asemenea jurnalist, mai ales ținînd cont de trecutul său. Faptul că articolul i’a apărut în EVZ, cred că ține mai degrabă de oportunism și plagiarism din partea EVZ decât de intențiile domnului Ghilezan.
În al doilea rînd, trebuie să mărturisesc că și eu m’am inflamat destul de tare când am văzut prima oară reprodusă chiar aici pe blog luarea de poziție a domnului Antonescu. Istoric vorbind, cel puțin din 1891 (deși cred că de ceva mai devreme de atît) pe 10 Mai s’a serbat independența României. Acest fapt este istoric, nu ține de tradiție. S’a serbat pe 10, și nu cred să fi existat vreodată sărbătoarea pe 9, mai ales că independența nu ne’a fost recunoscută o vreme.
În al treilea rînd, imi pare nespus de implauzibil ca Principele Carol să nu conteze din punct de vedere constituțional chiar deloc. Principatele Române nu erau o republică parlamentară. Mai mult, în condițiile în care Carol a băgat armata română în războiul ruso-turc (ordinul a venit totuși de la el), este cu atît mai puțin plauzibil ca în chestiunea independenței, instituțional să nu conteze deloc.
În al patrulea rînd acuzele aduse de prietenul dumneavoastră „istoric” cum că instituția Casei Regale s’ar preta la mișmașuri mai degrabă comunisto-băsistoide denotă o aprigă lipsă a acestuia de respect față de menționata instituție și mă face să mă întreb cât respect i se cuvine lui. Mai mult, câtă credibilitate poți să ai atunci când îl citezi pe Caragiale pe post de izvor istoric, când acesta nu era decât un satirist politic ferm opus Partidului Liberal (transpiră din toată opera sa) și prin extensie lui Carol. Mai ales, când lui Caragiale poți să îi opui un Alecsandri care nu are nici o reținere în privința zilei de 10 Mai.
Faptele rămîn că între 1891 și 1947 Ziua Independenței s’a serbat pe 10 Mai. Între 1948 și 2013 aceasta s’a serbat pe 9 Mai. Cred că vă dați seama ce act petrecut la 30 Decembrie 1947 a cauzat această schimbare, iar atîta vreme cât noi îi cauționăm efectele, trebuie să fim în stare să suportăm și etichetele.
În final mai spun atât: cu toții suntem oameni și supuși greșelii, ca atare cu toții (cred) putem ierta greșeala dar mulți dintre noi găsesc de neiertat când o greșeală este urmată de o înregimentare a poziției. Nu poți fii monarhist convins, nu poți să susții că regimul comunist a fost unul criminal, dar să cauționezi sau să treci cu vederea unele din deciziile acestui regim.
ApreciazăApreciază
Pentru a vă răspunde pe puncte:
(1) nu l-am învinuit pe MG de băsism (nu am dovezi pentru aceasta) ci doar de anti-crinism, chestie pe care, în mod obiectiv, o împărtățețte cu EvZ
(2) dacă v-ați inflamat sau nu, este de înțeles sau nu în funcție de cât de temperamental sunteți și de cel care încearcă să vă înțeleagă. Articolul nu s-a adresat simțămintelor dvs, ci raționalității, și sper că am fost la obiect și obiectiv în prezentare. Pentru că unele dintre argumentele mele se pare că nu v-au convins, repet aici unele dintre ele:
(a) repet, Carol I nu avea drept atribut constituțional smenarea moțiunilor ale Parlamentului, care totuși aveau un caracter oficial și erau publicate în Monitorul Oficial (nici azi Băsescu nu are această calitate.) Proclamarea Independenței fiind cuprinsă în două moțiuni (ale Camerei, respectiv Senatului) Carol I nu le-a semnat, pentru că nu era în competența sa.
(b) problema declarației de răsboi nu este un argument valid în privinșa semnării sau nu de către Carol au moțiunilor celor două camere, fiind acte cu valoare juridică și constituțională diferite. De altfel nu există înregistrată vreo semnătură a Domnului pe aceste două acte, nici în amintirea contemporanilro, nici în Monitorul Oficial. despre ceea ce există, nu ar trebui să stăm de vorbă…
(c) v-ați mira dacă ați ști câte acte politice poartă semnătura regilor României, care au făcut politică nu glumă, iar politica presupune și folosirea unor astfel de mijloace, de altfel legale, precum legarea unui eveniment istoric (precum cel al proclamării Independenței) de un alt eveniment istoric, de data aceasta strâns legat de Casa Regală (cum este ziua de 10 Mai).
(d) Caragiale a fost in varii relații cu Coroana… în funcție (mai ales) de interesele sale. După ce ILC a tradus în romțnește una dintre scrierile reginei, relațiile s-au înbunătățit destul de mult pentru ca dramaturgul să ia un împrumut (pe persoană fizică, vorba aceea…) de la Carol I.
(3) de acord că avem o tradiție în a sărbători Ziua Independenței pe 10 Mai, care este o zi tpt atât de bună pentru a sărbători evenimentul ca oricare altul (dacă am fi foarte scrupuloși, am fixa Ziua Independenței în ziua semnării tratatului de pace de la Berlin, căci independent nu ești când vrei, ci doar atunci când ești recunoscut ca atare, ar putea spune unii). Și pornind de la această tradiție, sunt de acord, doresc și chiar militez pentru revenirea la această tradiție.
(4) ca și Crin Antonescu sunt monarhist. Ca și el, respect legile țării, așa cum sunt ele. Dacă pe legislația în vigoare Ziua Independenței este pe 9 Mai, atunci și eu o voi aniversa tot pe această dată. Neuitând să adresez respectuoasele mele omagii Majestății Sale, pe 10 Mai. Statul român actual este succesorul, cu bune și cu rele deopotrivă, al statului comunist, și toate prevederile valabile în statul comunist care nu au fost abrogate în mod explicit, sunt valabile și trebuiesc a fi respectate și urmate. Aceasta neânsemnând că noi am cauționa în vreun fel, prin această acceptare, regimul comunist.
ApreciazăApreciază
Despre ce legislație în vigoare vorbiți? Eu cu sursele mele de informare nu ajung să găsesc această legislație, dar am văzut poziția atacată în alte părți și m’ați făcut curios la ce bucată de lege vă referiți.
Cât privește unele din afirmațiile mele precedente ele se adresau și celorlalți comentatori, nu numai dumneavoastră. Domnul Ghilezan a fost făcut băsist iar asta este o insultă destul de groasă indiferent de temperamentul cu care s’a dezlănțuit la pesurse.ro.
Ar mai fi o bucată de informație care circulă cum că aceste moțiuni ar fi fost, în fapt, publicate pe 10 Mai, ședința parlamentului ducîndu’se mult în noapte. Aveți cumva acces la acel exemplar din monitorul oficial sau mă puteți îndrepta către el? Nu înțelegeți că v’aș cere să îl copiați aici, Doamne ferește! Mi’e de ajuns să’mi spuneți că de acolo aveți informația și nu din vre’un istoric mai mult sau mai puțin influențat de iubirea de Ceaușescu sau Dej.
ApreciazăApreciază
am încercat eu însumi să dau de textul Decretului nr. 285 publicat in 16 octombrie 1948, se pare că despre el este vorba. Mai caut, dar trimiterea este (relativ) sigură. Deci este vorba despre un Decret, iar nu despre o ordonanță militară așa cum afirma colega de blogerit Lilick.
ApreciazăApreciază
tot vad ca, conform legislatiei in vigoare, 9 mai e ziua independentei. conform carei legi, ca nu mi-e clar?
ApreciazăApreciază
Decretul nr. 285 publicat in 16 octombrie 1948
ApreciazăApreciază
deci singurul tau argument se sprijina pe un act emis de puterea comunista fix in perioada de maxima teroare (si) antimonarhista. eu, unul, nu mai am nimic de comentat. m-am lamurit.
ApreciazăApreciază
Argument la ce anume? Dacă este cazul, repet: în spiritul și în litera declartației sale, Antonescu nu a greșit atunci când a spus că la 9 Mai sărbătorum proclamarea Independenței de stat. Indiferent de ce au zis sau au făcut comuniștii, Independența a fost proclamată pe 9 Mai. Punct. Cei care doresc să îl atace pe Antonescu, ar trebui să își găsească alte puncte vulnerabile. Acesta nu este unul!
ApreciazăApreciază
să mă adresez postacului Berceanu cu acelaşi respect pe care-l are şi ‘mnealui pentru persoane pe care nu le cunoaşte.
Aşa cum spuneam, există un fel de adeziune completă şi necenzurată la dorinţele personale, o bulimie şi o regurgitare a insultei şi un cobotinism primitiv care fac din oameni aparent respectabili crocodili de Carpaţi. Sau de Dâmboviţa. Mă rog…
Poate te şochează adevărul, dar nici familia regală a României n-a scăpat de fapte ruşinoase. Reprobabile. Meschine. Antinaţionale. Majestăţile-Lor au fost oameni cu durerile, simpatiile, secretele şi vinovăţiile lor. Ar dura prea mult şi n-ar avea rost să-ţi povestesc lucruri despre regii şi reginele României care ţi-ar ridica părul şi pe mâini şi pe picioare.
Recursul la istorie este necesar şi folositor dacă-i documentat. Când lauzi o persoană încearcă să contrapui şi faptele negative ale acesteia. Şi viceversa… Nu-mi plac extremiştii, sensualiştii şi goguţiştii.
Adicătelea, mai uşor cu pianu’ pe scări: „deşi cred că”, „nu cred că”, „implauzibil” (!:)?), ” „înregimentare a poziţiei (?)” samd.
Etichetele, cum spui, de genul „comunist”, ” băsist”, „iubitori de Deji şi de Ceauşeşti” ar trebui să aibă acoperire. Te arunci ca surdu-n tobă şi dacă aş fi pe blogul meu te-aş înjura în Republica română tot aşa cum se-njura şi-n monarhia carlistă.
Da, Caragiale, opera sa, este un izvor istoric. Binenţeles. Ca şi Eliade Rădulescu, Cezar Bolliac, Haşdeu, C-tin Mille, A. Bacalbaşa, Coşbuc, Vlahuţă, Macedonski,Traian Demetrescu, Coşbuc, Goga, Arghezi, Păstorel, G. Ranetti şi mulţi alţi. Despre izvoarele istorice se-nvaţă în clasa a V-a de gimnaziu.Ori de pe la domnul Boia.
Nu sunt prietenul domnului Radu Zlati, ci fost coleg. Amic. Ani şi depărtarea prefac totul în colb. Ei, nu chiar totul 🙂 Amintirile frumoase, respectul, simpatia, nostalgia, au rămas.
Nu sunt istoric. Am o altă profesie.
Domnul Marius Ghilezan vrea pur şi simplu să fie băgat în seamă ca jurnalist. Sau cum spui şi nu te contrazic, o fi „pestilenţial”. Apropo, ştii ce înseamnă? Contagios, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, infecțios, împuțit, molipsitor, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat…
Şi ca să vezi dumneata că nu-s chiar aşa de afurisit îţi dau şi bibliografia cerută:
Monitorul Oficial, Adunarea Deputaţilor. Sesiunea extraordinară. Şedinţa de la 9 mai 1877, MOF., nr 118, 28 mai/8 iunie 1877, p.3449.
Monitorul Oficial, Senatul. Sesiunea extraordinară. Şedinţa de la 9 mai 1877,.,MOF.,nr.132, 12/24 iunie 1877, p.3798 bis
Şedinţa din Adunarea Deputaţilor a început la ora 13.30 iar cea din Senat la ora 15. Declaraţia de independenţă a fost făcută publică înainte de miezul nopţii. Mulţimea a avut timp să sărbătorească, în ziua de 9 mai 1877, cu drapele, dansuri şi „Deşteaptă-te române” în Bucureşti, Ploieşti, Craiova, Iaşi precum şi în multe sate.
Dragă Radule n-am să transform blogul tău într-un câmp de luptă epistolar, îmi cer scuze pentru tonul ceva mai pasional, da’ nu pot să nu-mi sar din papuci când văd câţi monarhişti fandosiţi au apărut după ploaie şi care s-au apucat să „violeze” istoria.
Îţi doresc toate cele bune, sper că nu te-am supărat…Iar dacă te-am supărat sunt sigur că mă ierţi:)))Am
ApreciazăApreciază
Florine (nu îți pot da aici, din binecuvântate motive, porecla de acum 30 de ani, lol) tocmai eram gata să dau eu amănuntele necesare apropo de Monitorul Oficial (nu le-am introdus in articol să nu par prea prețios…)
Cât despre personalitatea celui cu care te încontrezi cred că greșești, nu este un monarhist fandosit ci doar un monarhist de bună credință. Care dorește să afle, să se pună la curent, etc. Că folosește unele sintagme el însuși, ieșite din forja unei propagande anume (există propagandă de toate sensurile…) nu ar trebui să ne mire, devreme ce și noi înșine apelăm (și nu o dată!) la șabloane, modele de gândire, etc.
Toate cele bune, nu am apucat să îți spun, dar îmi plac poemele tale. Mănușa de catifea a unui pumn de fier, he he he…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc tuturor pentru timpul acordat în a’mi lămuri această dilemă. Vă înțeleg acum mai bine poziția.
Articolul domnului Ghilezan a fost pe un ton digrațios și dezagreabil ceea ce zic eu că acoperă pestilențial. La fel și cu fervoarea cu care mi’a răspuns domnul Cernat. Apreciez însă că domnul Cernat mi’a pus la dispoziție și informațiile cerute.
Poate ar merita, în acest caz amendarea proiectului de lege pentru 10 mai, pentru a include în el și ziua de 9? Atîta vreme cât adevăruri istorice sunt mistificate, și de o parte și de cealaltă, e imposibil să nu se genereze conflict. Îmi vine în minte o scenă din filmul 1984 când s’a schimbat partea cu care se ducea războiul 🙂
Consider însă, în continuare că domnul Antonescu a făcut o mică gafă celebrînd ziua de 9 mai. Gafă din punctul de vedere al faptului că decretul acela pare dat în perioada în care comuniștii de abia ce se năpusteau asupra României, de niște oameni ale căror fapte le recomandă mai degrabă trecerea numelor în uitare veșnică nicidecum ridicarea sau menținerea actelor acestora la rang de legi.
ApreciazăApreciază
Domnle Valentin Berceanu, apreciez revenirea la un taifas civilizat, calm şi fără lapidări. Pe dumneavoastră vă onorează iar pe mine mă bucură.
După opinia mea, Crin Antonescu a făcut multe greşeli grave şi nu doar gafe. Dar fără a-i asculta punctul de vedere nu-l putem judeca. Sunt convins că analizând lucrurile cu mai mult umor şi alegând calea compromisului elegant până la urmă totul se va aranja în beneficiul nostru şi al Ţării . Sau al Ţării şi al nostru.
Vă doresc toate cele bune,
ApreciazăApreciază
Conform Hotarârii nr. 2720/2013 din 27.03.2013 a judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, paratul Basescu Traian se face vinovat de afirmatii de natura calomnioasa la adresa reclamantului Voiculescu Dan. „Constata caracterul ilicit al faptei”. Preşedintele a arătat că el crede că în decembrie va fi „un rezultat bun” privind raportul MCV şi aderarea la spaţiul Schengen dacă Guvernul şi Parlamentul îşi vor rezolva toate punctele care le revin în urma ultimului raport MCV din ianuarie 2013. Sa vedem daca in raportul MCV o sa apara si Santaj Basescu, fost Traian actual Macac, ca doar scrie in Constitutia Romaniei, pe care o invoca si o flutura ostentativ ori de cate ori are interese meschine: „NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE”. Imi produce scarba acest bisnitar cu un comportament de pirat somalez.
ApreciazăApreciază
„A doua zi, 10 Mai 1877, Carol I (care, maestrul Ghilezan ar fi trebuit să știe, în 1877 nu era încă rege ci doar prinț) nu a semnat nimic… ”
Erata la ce ati scris mai sus – dumneavoastra trebuia sa stiti ca de fapt nu era print ci doar un umil domnitor. Rege devine in 14 Martie 1881. 10 Mai este ziua cand a fost proclamat Domnitor.
O zi buna!
ApreciazăApreciază
In fapt era print. Mai bine zis principe – aceasta era titulatura oficială a conducatorului statului, care se numea de altfel „Principatele Unite”.
ApreciazăApreciază
Pentru un PeNaList,adica slujitor al PeNaLilor-Fenechiu,Chiuariu,SRS,Becali-deja out etc,scrieti la obiect si corect. Pacat ca sunteti in 2013 in acest partid de lichele, totusi!
ApreciazăApreciază