Mesajele președintelui PNL, Crin Antonescu, extrase din cadrul emisiunii Jocuri de putere, Realitatea TV – 18 aprilie 2014

Despre cazul Duicu

• N-am vorbit cu Radu Stroe despre cazul Duicu. Eu gândesc cu totul altfel rolul unui ministru, în general, al unui ministru de Interne.
• Eu nu recurg la trucuri de acest gen, nu mă agăț de sărbători, de bâlciuri și târguri. Marile sărbători, precum Crăciunul și Paștele, sunt prea mari ca să mai apărem și noi în peisaj.
• Acest subiect Duicu, ca și altele sunt pe agenda noastră. Am socotit că totuși e Săptămâna Mare, de aceea a fost o oarecare tăcere din partea PNL. Singura mea ieșire săptămâna aceasta a fost una în care am făcut un apel la o minimă decență. Mi s-a părut o coincidență nepermisă, dacă a fost coincidență, destul de urâtă că am asistat la un vârf de scandal în sensul cel mai de jos între primii doi oameni ca importanță, dacă nu ca ierarhie formală, din statul român.
• Toate aceste subiecte, Guvern, Ponta, Stroe, Tobă, Vlad Stoica, nu sunt uitate pentru noi sau astupate de alte știri, precum amenințările familiei Firea sau exercițiul F16.
• Trebuia să vină până acum un răspuns al lui Ponta pe acest subiect Duicu, dar dacă nu a venit până acum, noi vom cere acest răspuns sub toate formele pe care inclusiv Parlamentul le permite.
• Nu am cunoștință dacă Radu Stroe a fost audiat de către DNA, dar cred că e normal să fie.

Despre susținerea din partea lui Traian Băsescu  în cursa prezidențială

• Eu nu resping votul nimănui, dar nu am nevoie și nu vreau votul lui Traian Băsescu sau sprijinul lui.
• Asupra mea se duce o campanie bazată pe o minciună urâtă, construită și exploatată propagandistic, și anume: din cauză că s-a rupt USL și că Antonescu nu susține, nu acceptă lucruri pe care le fac Ponta și PSD, asta înseamnă automat că s-a înțeles cu Traian Băsescu.
• Nu m-am înțeles deloc cu Traian Băsescu, nu am niciun fel de reevaluare, cum se spune, sau chiar o perspectivă schimbată asupra a ceea ce a făcut și n-a făcut Băsescu în fruntea României zece ani. Nu-l consider nici acum, nici în perspectiva prezidențialelor vreun aliat.
• Pentru mine problema este cum și cu ce argumente cer votul de la milioane de cetățeni români, nu de la Traian Băsescu. Indiferent că sunt oameni care-l cred și susțin în continuare, eu nu accept voturile prin delegație, voturile de la marii electori.
• Asta e principiul feudal al baronilor, așa se întâmplă și de asta au ajuns partidele românești, nu doar PSD, dar în primul rând PSD, așa au ajuns partide de baroni și liderii dependenți de baroni, pentru că nu mai pot lua voturi de la cetățeni, ci de la primari, președinți de CJ. Nu mă interesează așa ceva, deși în practică așa se cam iau bună parte din voturi.
• Eu vreau voturi de la oricare cetățean român, inclusiv de la Traian Băsescu, nu-l descurajez să mă voteze, dar nu am de gând, nu urmăresc și nu doresc și în nici un fel nu construiesc o înțelegere cu Traian Băsescu, prin care el să-mi dea niște voturi care sunt ale sale și nu ar fi ale mele.
• Dacă simpatizanții lui Traian Băsescu doresc un președinte aidoma lui, să facă ce a făcut el, le spun că asta nu doresc să fiu și nici nu se poate.
• Dacă simpatizanții doresc, cum cred eu că dorește și Băsescu, un președinte care să fie de fapt o marionetă a lui Băsescu, susținut și ghidat de Băsescu, nici atât.
• Nu este exclus ca Băsescu să găsească pe cineva care să accepte acest rol. Sunt foarte mici șansele ca un asemenea om să poată câștiga Președinția României. Marionetele la vedere nu câștigă.

Despre profilul noului președinte

• Pentru fanii lui Băsescu și suporterii, alegătorii PSD, pentru mine miza nu e o socoteală aritmetică în care fac o combinație a tot ce înseamnă non-PSD sau anti-PSD.
• Pentru mine, problema trebuie să se pună astfel: există în România o majoritate de cetățeni care doresc un președinte liber, care, deși om politic, pentru că un independent nu are șanse, se poate manifesta liber în exercițiul prezidențial, să nu fie omul pus de partid și să reprezinte partidul acela. Dacă majoritatea aceasta dorește un om liber, eu sunt un astfel de om.
• Despre PNL s-au vorbit multe, despre pretinsa mea dependență de diverse grupuri și familii, de la Patriciu la Rușanu, s-a vorbit mult și fără rost. Niciodată, și e dovedit asta, n-am avut o dependență de așa ceva.
• Experimentul Băsescu s-a încheiat și România are nevoie de un alt model prezidențial, de o altă logică politică a președintelui, de o altă prestație și altă ținută.

Despre candidatura lui Victor Ponta la prezidențiale

• Victor Ponta are prima șansă la prezidențiale. Știu că nu e rentabil, dar eu sunt liber, uneori în detrimentul șanselor mele. Eu îmi permit să fiu realist și să mă comport normal, nu sunt la box sau wrestling să țip dinainte că voi câștiga, dar pot spune că, din multe motive, cel puțin până acum, candidatul PSD, Victor Ponta, are prima șansă.
• Pentru a fi președintele României, principalul atu al lui Ponta, și pentru care spun că are o șansă foarte importantă, este aparatul politic care se numește PSD. Aparat care, chiar dacă primește lovituri de imagine, cu justiția, mai pierde un membru, din păcate pentru țara asta, pentru Ponta și chiar PSD, este în continuare pentru România anului 2014 foarte puternic.
• PSD nici nu se schimbă în bine, nici nu devine mai slab. Din 1990-1991, după 2004 și 2007 se pleacă din România și pleacă oameni potențiali liberi, mai puțin manipulabili, și nu din baza PSD.
• Predominanța PSD pe stil vechi și incapacitatea sa de a se schimba, pentru că o mașină, câtă vreme rentează, chiar dacă nu mai arată bine, e folosită – face din PSD să rămână în continuare cel mai mare partid din România. Acesta e atu-ul principal al lui Ponta ca să câștige, nu ca să fie președinte, ceea ce-i dă forța cea mai mare în calitate de potențial candidat.
• Această mașină îi dă o mare șansă de a fi președinte, dar îi și omoară orice șansă de a fi un președinte bun, liber.
• Există o diferență clară, liberalii spun: Crin Antonescu va fi viitorul președinte al României! PNL vrea să dea viitorul președinte al României! Și nu e o formulare dirijată de comunicare.
• La PSD se spune: PSD trebuie să aibă președinte al României! Ca un dat și ca pe ceva ce și după ce devine președinte rămâne al lui.

Despre ruperea USL

• Îmi exprim părerea de rău, cum am mai făcut-o, eu nu mă prefac. Pe ruperea USL, eu am pierdut cel mai mult ca voturi, ca imagine, a pierdut și PNL ceva, dar și-a revenit. Ponta pesemne că a câștigat sau în orice caz n-a pierdut, pentru că el și PSD au mințit, s-au prefăcut, s-au complăcut într-o farsă, în vreme ce noi am spus niște lucruri dureroase pentru oamenii care n-au urmărit dinamica, dar am spus că USL e mort din cauza unor lucruri pe care le-am enumerat.
• Eu am pornit în această construcție cu USL de la ideea că putem face în România lucrurile foarte greu de făcut, pe care nu le-a reușit nici Băsescu, deși a avut mai multă putere decât oricare alt român pe timp de democrație. Băsescu a avut puterile prezidențiale, chiar dincolo de limitele constituționale.

Despre baroni și schimbări legislative

• În România trebuie să fie desființate o mulțime de comune care nu se justifică să fie comune, din punct de vedere administrativ, bugetar.
• În România  trebuie reglementat strict ceea ce înseamnă așa numitul ajutor social și încetată posibilitatea ca aceste fonduri să se ducă la primari, care să le folosească indirect electoral.
• Până la următoarele alegeri locale, trebuie schimbată legea electorală prin care primarii și președinții de CJ sunt aleși într-un singur tur. E profund antidemocratică și dă o șansă minimă, dacă o dă, cetățenilor dintr-o comunitate de a avea șansa schimbării.
• Iată lucruri pe care nu are nimeni curaj să le facă. Altfel, baroniada se regenerează de la sine. Traian Băsescu cu atâta putere și atâta avânt de reformă pe cât a pretins, nu le-a făcut, le-a întărit.
• PDL, când a dat de plăcerea baroniei, țara n-a avut numai baroni roșii, ci și portocalii.
• Toate aceste lucruri sunt riscant de făcut, se supără proprii oameni. Asta se poate face doar prin consens a doi-trei lideri de partide. Șansa de a putea face o construcție de 70% cu PSD a fost foarte mare. Un lider tânăr, care să-ți dea speranțe, i-am spus lui Ponta că îl voi sprijini și ajuta, în ciuda presiunii enorme, era un proiect pentru România, puteam să facem o forță, eram un cuplu de pârghii mai puternic care putea să țină în frâu baronii.
• USL a eșuat atunci când Ponta n-a mers pe un asemenea proiect și odată văzându-se la putere a intrat în lucrurile vechi, în logica de putere a PSD. Ponta are niște conflicte cu baronii nu în temeiul unei viziuni de ieșire din feudalism și intrare în democrație cu adevărat a României, ci în lupta de putere dintre noua gardă din jurul său, fenomen care se repetă cumva, păstrând proporțiile cu perioada Năstase.
• Ponta merge după modelul Năstase, e irezistibil atras de acest model, e mai puternic decât el. Ponta e un om inteligent, care are o problemă de model, de cultură.

Despre zborul lui Ponta cu F 16

• Nu condamn exercițiul aviatic, Ponta s-a îmbrăcat în pilot și a zburat cu F16. Nu cred că trebuie să fim răutăcioși. Nu e prima țară în care se întâmplă asta. E un lucru care ține de caruselul artificiilor politice legitime în democrație.
• Ce ironie însă, cum zboară Ponta cu F16 și ce distanță e de la șepcuța cu Mao, steluța roșie, și de la admirația multora din PSD pentru China..

Despre precaritatea lui Victor Ponta  în materie de modele culturale

• Eu care cunoşteam şi chiar m-a fascinat mereu: cum a putut să se nască şi să trăiască această legendă a lui Che Guevara,  un personaj fascinant, dar criminal, criminal odios în Occident. Nu putem să explicăm numai cu propaganda comunistă pe sub mână.
• La un moment dat, fără nicio rea intenţie spun asta, dl.Ponta a spus, domnule noi luptăm acum, era în opoziţie, împotriva lui Băsescu  precum Fidel Castro. Eu fiind distribuit în rolul lui Castro, alt personaj extraordinar, un orator extraordinar, o personalitate, criminal sadea ca şi Che Guevara. Atunci am spus: domnule, termin-o ! În afară că aceştia sunt nişte comunişti nenorociţi, de poţi să-i agreezi e problema ta, dar sunt nişte criminali.

Despre votul pentru USL „convertit” de Ponta

• 70 la sută, sănătos şi legitim, îţi dădea şansa să faci nişte lucruri mai puţin populare. Nu mai putem continua cu populismul şi cu demagogia. Cu dl.Băsescu care se dă de dreapta, dar rău de tot, împreună cu dl.Boc, cu alţi domni şi doamne,  i-a târât şi pe ăştia la dreapta, au trăit foarte mult din populism. E adevărat că o injecţie foarte serioasă cu populism a contaminat şi dreapta europeană, în general. Totuşi în esenţa ei dreapta nu este populistă.
• Nu s-a putut pentru că foarte repede dl.Ponta a ales nu ce puseserăm noi ca principiu, ca dezvoltare, o Românie pentru care forţa dată de cetăţeni nu de altcineva, nu de ambasade, de servicii, ci de cetăţenii României: forţa asta pe care ne-au dat-o nu a mai contat, a schimbat-o pe altceva, a convertit, ca valuta, în altă valută politică, la figurat, şi a început să lucreze altceva.
• De asta s-a ajuns la situaţii precum episodul Duicu şi alte episoade pentru care nu mă  putea avea partener dl.Ponta pentru că nu m-a putut avea partener dl.Băsescu, nu m-a putut avea partener nici  dl.Tăriceanu când guverna. Nu eram şef de partid, eram şi eu acolo.

Despre alianța cu PSD

• Întrebarea care îmi vine mie des acum din partea unor oameni este următoarea: domnule, dumneata eşti naiv,  dumneata nu ştiai că PSD-ul, ce tot ne spui nouă că e rău PSD-ul, că ai fost cu ei, că n-ai fost cu ei, n-ai ştiut cum sunt?
• Eu încerc să le explic aşa: faptul că în politică este ca în construcţii. Tu faci ce faci, un zid, o cocioabă, cu acele cărămizi pe care le ai la îndemână, nu cu altele din visul tău. Le aşezi altfel, încerci, dar materialul e ăla. Şi în sensul ăsta am fost interesat de o alianţă cu PSD. Pentru că o spun clar:e greu de făcut ceva în ţara asta dacă nu angrenezi şi forţa asta, electorală, organizatorică, şamd a PSD-ului.
• Poţi să stai acasă şi să te plângi de tot felul de lucruri pe care le vezi. Putem să ne alegem, putem să fim scârbiţi, putem să plecăm din ţară, toate aceste lucruri sunt la îndemâna unui om liber. Dar ele nu sunt la îndemâna unui om care a ales să facă politică. Când faci politică, nu poţi decât să cauţi cea mai bună variantă posibilă dintre realităţi.

Despre momentul când a realizat că PSD nu îl va susţine la Preşedinţie

• Nu am crezut niciodată acest lucru, nu am crezut neapărat nici contrariul, am luat-o sub beneficiu de inventar. Urma să îl verificăm. Pe la jumătatea anului trecut deja, semnalele s-au produs public, adică lideri PSD, Ilie Sârbu, Olguţa Vasilescu şi mai mulţi, au ieşit la televizor şi au transmis un semnal foarte clar, nu codat, către mine: ai grijă, noi suntem PSD-ul şi dacă vrei să te susţinem, faci cum îţi spunem noi ! Eu am răspuns foarte clar: Băieţi, eu dacă ies preşedinte, ies preşedinte al României şi al românilor, nu al PSD, nici măcar al USL!
• Acest schimb de replici s-a derulat săptămâni în şir încă de la jumătatea anului 2013.
• Când mi-am dat seama că se va întâmpla acest lucru? Foarte repede după câştigarea alegerilor, în momentul coabitării, semnării pactului. Asta pentru mine a fost evident: nu poţi să faci aia şi să te ţii şi de cuvânt, să continui proiectul în care Preşedinţia mea cu susţinerea USL nu era decât un element dar  făcea partea dintr-un proiect de durată şi de o anumită anvergură.

Despre declarațiile că Dragnea l-a făcut senator

• Eu am obţinut în colegiul din Teleorman în care am candidat 78 la sută din voturi, cea mai mare cifră pe care o obţinut-o un senator al USL, al României, vreodată. Dl.Dragnea a obţinut doar 62 la sută, deci nu avea cum să mă tragă dl.Dragnea pe mine.
• Şi mai interesant e că eu sunt senator într-un colegiu care subîntinde, cuprinde două colegii de deputaţi. Unul e dl.Dragnea – 62 la sută, celălalt e dl.Almăjan de la PNL care este deputatul cu cel mai mare nr de voturi, 82 la sută. Iar tot dl.Almăjan a luat 63 la sută în 2008, pe vremea lui Tăriceanu. Este un colegiu puternic liberal, e adevărat croit în 2008 pe comune liberale, dar ele există şi în nici un caz nu  am parazitat eu voturi  PSD.

Despre candidatura la Cotroceni şi schimbul cu Klaus Iohannis

• Nu e o chestiune de cifre aici. Asta e o falsă problemă.
• Klaus Iohannis nu doreşte să candideze la Preşedinţie. Nu pentru că e prieten cu mine şi mă lasă pe mine. Asta nu e o chestiune care se discută cum să vă spun, n-am făcut o prăvălie eu cu Klaus Iohannis şi zicem, domnule, hai care-i şef aici? Sunt lucruri publice aici. Klaus Iohannis, indiferent de cota de încredere foarte mare pe care vrem s-o folosim din punct de vedere politic şi pe care sper să o convertim într-o realitate : Klaus Iohannis sper ca, cât de curând, să facem şi experienţa asta, să conducă un guvern al României ! Klaus Iohannis pentru că este Klaus Iohannis. Nu pentru că e neamţ, atenţie, dar Preşedinţia României înseamnă o altă misiune, un alt concept în care Klaus Iohannis nu este implicat, nu doreşte să se implice, în care eu doresc să mă implic şi sunt pregătit să o fac.
• Nu ştiu dacă o să câştig, mă bat să câştig, am şanse, cum au şi alţii, există posibilităţi teoretice să nu mai candidez dar nu le am am acum în vedere, nu se profilează. Sunt plecat pe acest proiect, e foarte greu.

Despre refacerea USL

• Cum să dorească dl.Ponta să guverneze iar cu PNL când el a a avut şansa să guverneze cu  PNL, nimeni mai mult ca PNL şi eu, asta pot să-mi reproşez, n-am fost mai generoşi, mai deschişi cu un prim-ministru să-l sprijinim şi să-i dăm atâtea şanse când şi-a bătut joc de acest lucru, l-a călcat în picioare. Cum să-şi dorească să guverneze cu PNL?
• Dl.Ponta doreşte să guverneze cu el însuşi ! Există un singur om care vorbeşte pentru guvern, există un singur om care… ce ştiţi dvs despre şedinţele de guvern? Nu cumva introducerea tovarăşului diriginte aceea de cinci minute de la început  în care dl.diriginte îi mai mustră, îi mai tunde, le mai taie unghiile, mai aruncă aşa câte o săgeată.
•  Nu e departe de Emil Boc, acelaşi populism subţire, aceeaşi demagogie de proastă calitate, că există şi demagogie de mai bună calitate, şi pe deasupra primul ministru consideră că se poate muta şi în orice clădire.

Despre dispariţia lui  Garcia Marquez

• Cred că nu-i doar un mare scriitor, e una dintre marile figuri ale lumii noastre, aşa cum am apucat-o. Şi sigur e adevărat şi ce se spune că scriitorii scriu din neajuns, din nefericire, dar un om care a avut  dată de Dumnezeu şansa acestei exprimări şi  acestei vieţi, cu toate că e şi o viaţă foarte încărcată, cred că e o pildă fericită, e o viaţă fericită şi dacă a fost capătul  în această lume într-o asemenea zi…( Joia Mare) Dumnezeu să-l ierte !.

Despre reformarea României, a încercat cineva?

• Foarte firav. Sigur fără a ignora evoluţiile indiscutabile,  certe, solide,  din societatea românească.
• Societatea românească a evoluat doar datorită şanselor libertăţii. A evoluat fără sprijinul sau în ciuda sprijinului prestaţiei modeste a clasei politice.
• 2004-2008 e o perioadă de care se discută puţin. O expediem într-un pseudo-mit: A fost bine !
• A fost bine că am avut bani, cred că aproape toţi românii au avut mai mulţi bani, pensii mărite, oamenii au plecat, au trimis miliarde de euro aici dar ce era esenţial: reforme structurale s-au făcut ? Nu.
• Partidul Naţional Liberal deşi a avut şansa de a da primul-ministru şi deci poziţia dominantă la guvernare a ratat propria lui reformare, adică de a se transforma dintr-un partid care urmăreşte să capete nişte  posturi din guvernare şi administraţie de la stat într-un partid care să ocupe poziţii de decizie pentru a impune politici.
• Noi nu avem încă un partid în România, o spun cu durere, şi cu convingerea că PNL e cel mai aproape de asta, nu avem un partid care să dorească să ocupe poziţiile de putere pentru a promova politici, pentru a imprima direcţii, pentru a modela societatea, ţara. Nu. Avem partide, că-şi spun de stânga, de dreapta, care doresc să ocupe poziţiile de administraţie în stat că e mai bine să fie acolo.
• Între 2008-2012 au apărut baronii portocalii care ne-au făcut să mai uităm de cei roşii. Cei care mă întreabă azi: Cum adică? Nu ştiai că pesediştii sunt baroni şi aşa şi aşa? Păi întreb şi eu: dar oare în anul 2011, oare îmi săreau în ochi baronii roşii sau cei portocalii care erau mai agresivi, ăilalţi stăteau pitiţi că ştiau că pe ăia îi caută sau există posibilitatea să îi caute. Ăştia erau curajoşi, nu-i caută nimeni nici până azi.
• Totuşi nu se dă răspuns şi consider normal să se dea răspuns la nişte sesizări pe care Guvernul le-a făcut, poate nu sunt întemeiate, dar să se dea un răspuns.

Despre eşecul PDL şi apariţia PMP

• Dacă ar fi venit dl.Papahagi, care nu mi-e simpatic, să spună că PDL a eşuat, dar nu Traian Băsescu care a gestionat toate mijloacele în acel partid. Dar când acolo vector şi lider e doamna Udrea, când apar acolo Gheorghe Ştefan, Florin Popescu şi strigă la mine:noi suntem tineri, avem blugi, suntem noi nouţi, pot eu să-i cred? Nu pot.

Despre circuitele clientelei politice

• 2008-2012 a fost o perioadă de mare înşelătorie, de mare populism. Nu au dreptate Băsescu şi Boc: nu au făcut un gest inevitabil, vreo chirurgie curajoasă, tăind salariile şi pensiile. Le-au tăiat otova pentru că nu au avut puterea şi nici măcar intenţia de a tăia circuitele de bani ale clientelei.
• Nici USL nu a reuşit asta şi este unul din motivele pentru care ne-am despărţit.

Despre Guvernul Ponta-Ghiţă

• Am vorbit primul despre asta. Dl.Băsescu a vorbit despre trei oameni de care tăcea de un deceniu: Sârbu, Oprea şi Ghiţă.
• Pe timpul cui a luat Ghiţă-mogulul marile contracte de la stat ? Pe timpul guvernelor Băsescu-Boc, le-a făcut pe securitate naţională deci nu avea cum să nu ştie dl.Băsescu !
• Unul dintre motivele pentru care am spus stop este şi acesta: n-am văzut o schimbare fundamentală în ideea în care pornisem şi dl.Ponta îmi părea convins: Nu se mai poate aşa !
• El ştia că noi avem voturile astea de la milioane de oameni. Nu aşa cum vrea acum propaganda să ne convingă că le avem dintr-o manie împotriva lui Băsescu.
• Băsescu era şi este de condamnat pentru că a făcut aceste lucruri şi eu nu pot să le fac în continuare doar scoţându-le sperietoarea în faţa românilor: nu vă uitaţi la ce fac eu, care fac acelaşi lucru ca Băsescu, uitaţi-vă că Băsescu şi Udrea şi-au făcut partid şi noi luptăm din buncăr de la Min.Apărării. Eu această minciună nu am cum s-o accept.  Şi dacă pentru asta ei au construit oribila scamatorie că eu am devenit acum prieten cu Băsescu, ba chiar cu  Elena Udrea mai nou, e problema lor. Nu mi-e uşor, că au guri de tun, au propagandă.

Victor Ponta egal Elena Udrea

• Între Ponta şi Băsescu nu este nicio asemănare. Nu. Asemănări sunt între Victor Ponta şi Elena Udrea.
• E interesantă originea ascensiunii în politică. Băsescu de exemplu sau eu suntem oameni pe care nu ne-a adus nimeni de ceafă, de braţ, de guler, într-o poziţie sus deja, importantă în stat.  Băsescu şi-a construit propria carieră, eu la fel, Ludovic Orban la fel.
• Ponta, un om nu lipsit de calităţi, sau Elena Udrea, , la un moment, cineva foarte puternic , Adrian Năstase, respectiv Traian Băsescu, în baza unor merite, i-a adus într-o poziţie de putere şi vizibilitate.
• Dl.Năstase l-a pus şeful corpului de control al premierului, dna Udrea a devenit consilier prezidenţial.
• Nu le fac o vină, nu sunt nişte proşti, au făcut ceva, carieră, sunt politicieni.

Despre Ponta şi votul popular

• Pericolul mare cu dl.Ponta este că nu preţuieşte, ca mulţi socialişti, votul popular şi asta e marea mea mâhnire şi motivul rupturii.
• Poate părea un paradox că socialiştii nu preţuiesc votul popular dar aşa e. Au avut întotdeauna o masă de votanţi, o cifră confortabilă, şi consideră că esenţiale pentru obţinerea şi exercitarea puterii sunt sursele ei nevăzute.
• Nenorocirea e că obsesia lor şi bătălia pe care au angajat-o pentru controlul justiţiei nu în sensul de a-i lăsa justiţia în pace pe toţi politicienii, cum era pe vremea lui Năstase, ci a transforma justiţia în armă letală pentru adversarul politic. Asta se joacă acum în săptămâna Mare, asta e psihodrama jucată în România la începutul acestei săptămâni : bătălia pe justiţie. Băsescu să controleze cât a controlat, cât mai mult iar Ponta să preia ce a avut Băsescu şi să folosească oarecum.

Despre cum amenința Ponta cu pușcăria

• Eu vă explic cum s-a construit pentru mine şi colegii  mei decizia de a pune stop: când am auzit din gura unui  om politic primele ameninţări cu puşcăria pentru că s-a enervat pe cineva. Şi acela nu era Traian Băsescu, era partenerul nostru.
• Victor Ponta ? Da, da. Nu pe mine, pe x pentru că pur şi simplu s-a supărat pe el, a făcut asta şi în Parlamentul României, nu la microfon, aşa…da. Şi în şedinţele USL, da.
• Acest lucru e inacceptabil pentru că un lucru fundamental pentru care noi ajunsesem împreună, în ciuda atâtor diferenţe, era acela că trebuie să facem ceva, dincolo de dreapta, de stânga, să apărăm câtă democraţie e în România, să nu avem partid stat pentru că dacă un factor politic transformă sistemul judiciar sub pretextul reformei în instrument politic de tip stalinist am terminat şi atunci iată un moment foarte complicat.
• Eu nu spun neapărat că din aceste ameninţări (cu puşcăria),  asta ar şi face. Poate că s-a enervat, poate că şi-a pierdut cumpătul, dar este inacceptabil şi când te enervezi şi îţi pierzi cumpătul – mi se întâmplă şi mie. Poţi să vorbeşti urât, ceea ce este inacceptabil, greu de acceptat pentru un politician, poţi să fii nepoliticos.

Despre Băsescu, ajutorul lui Ponta

• Cel care trudeşte ca dl.Ponta să ajungă Preşedintele României e dl.Băsescu care prin ce spune, ameninţări, dă o şansă extraordinară propagandei lui Ponta.
• Ponta şi echipa lui au o singură mare problemă: Antonescu şi, subsecvent, PNL.
• Să nu cumva să avem o confruntare pentru că altfel e simplu cu Elena Udrea, Emil Boc, Cătălin Predoiu şi cu Băsescu la vedere în spatele lor.
• N-o să mai conteze ce vrea  Victor Ponta pentru următorii cinci ani ci ce a făcut Băsescu în ultimii 10 ani.

Despre minciună – arma politică a lui Victor Ponta

• Povestea cu Băsescu prim-ministru este un bau-bau pentru alegător, o aberaţie pentru orice minte lucidă dar e repetată zilnic.
• Victor Ponta e un premier mincinos, un partener mincinos.
• De ce am spus că are prima şansă, în afară de partidul foarte puternic? Pentru că în România, în continuare, din păcate, prima şansă o are acela care minte, dacă are guri de amplificare, ale cărui minciuni sunt repetate.
• Aşa a câştigat şi dl.Băsescu şi a putut minţi foarte mult, şi a putut face extrem de puţin. Mai nimic din ce a promis şi se laudă acum că ar fi făcut chipurile.
• Cel care nu are ruşine şi care poate să spună fără să clipească orice minciună pentru milioane de oameni. Toată povestea e că eu nici nu cedez din această luptă, nici nu mă adaptez acestor lucruri. Ştiu că am şanse mai mici din cauza asta dar nu pot şi nu vreau să fac astfel de lucruri.
• În politică nu este ca în justiţie, nu e cu prezumţia de nevinovăţie. Eu am darul ca om, ca politician e o slăbiciune, să nu fiu suspicios. Trebuie să învăţ ca în politică să fiu mai suspicios.

Despre fuziunea PNL-PDL

• Nu se poate face o fuziune la care să participe PNL fără ca ce iese de acolo să fie PNL.
• Asta nu o spun din desconsiderare faţă de orice posibil partener, dar avem  un nume şi un trecut, noi nu trebuie să ne adăugăm sau scoatem nişte litere, e un brand istoric.
• Dar preocuparea noastră acum este ca PNL să treacă pragul, proba,  la aceste alegeri, în ce priveşte psihologia  sa de luptă şi capacitatea sa de mobilizare.

Despre Putin şi Transnistria

• Discuţiile de la Geneva au fost un câştig.
• Pe Rusia, trebuie să o înţelegi. Dacă o înţelegi, nu ai iluzii şi poţi să faci planuri.
• Indiferent cine va fi preşedinte al României, trebuie să se poarte cu responsabilitatea, dar şi cu forţa pe care i-o dă apartenenţa României la cea mai puternică alianţă politică şi militară care a existat vreodată în istorie, şi anume la NATO, ceea ce nu înseamnă agresivitate, provocare, stârnire, ci care înseamnă poziţie de fermitate şi care înseamnă să îi spui domnului Putin că, exact cum e legitimă preocuparea lui pentru soarta rusofonilor, ruşilor din teritoriile altor state, care ruşi, rusofoni nu au o problemă din partea statului respectiv, că ei nu mai sunt sub controlul de facto al statului respectiv… Păi ce probleme au ruşii din Transnistria din partea Guvernului de la Chişinău? Guvernul de la Chişinău nu controlează Transnistria. Dar exact cum este legitimă preocuparea lui, este legitimă preocuparea mea pentru români care sunt în Ucraina, Transnistria sau Rusia.
• N-avem voie să îi abandonăm. Ei sunt nu partea vie – că vii suntem mai mulţi în ţară, dar ei sunt partea eroică. Nu mă sfiesc să folosesc acest termen. A lupta pentru ceea ce este mai viu în noi şi mai puternic, adică limba – limba este esenţa identităţii, cel puţin pentru noi, noi nu avem un element mai puternic de identitate, alte naţiuni au – şi lupta acestor oameni este eroică.
• Eroismul nu este numai la război, eroismul este şi în fiecare zi. Nu avem dreptul să îi abandonăm. Transnistria, din punct de vedere şi al dreptului internaţional şi al realităţilor geopolitice, este o parte componentă integrantă a Republicii Moldova. Aceşti oameni, 250.000, sunt români, indiferent ce s-ar întâmpla cu Transnistria, şi responsabilitatea oricăror autorităţi de la Bucureşti, în primul rând a preşedintelui României, faţă de aceşti oameni este egală cu responsabilitatea faţă de toţi cetăţenii români din România.
• Dacă e ceva bun rezultat din criza Crimeei, Ucrainei, este că, aşa cum nu s-a întâmplat în ultimii ani, SUA au revenit în forţă aici în zonă.
• Am salutat pasul de la Geneva, acest pas nu ar fi fost posibil dacă Occidentul nu ar fi luat act de gravitatea lucrurilor petrecute.
• Nu e nevoie să inventăm la fiecare preşedinte, la fiecare mandat, o axă. Voi continua axa lui Traian Băsescu de politică externă.

Despre serviciile de informații

• Serviciile au marcat un progres şi astăzi sunt instituţii foarte importante şi sunt ca nişte arme performante.
• Am încredere cu siguranţă în conducerile executive ale SRI şi SIE. Civilii, nu o spun ca un posibil candidat, ar trebui să fie foarte fermi şi să-şi asume nişte lucruri apropo de candidatura la Preşedinţie, candidează sau nu. Lăsând tot felul de ambiguităţi, nu fac bine chiar instituţiilor lor. Mă refer aici şi la declaraţiile domnului Meleşcanu la care are dreptul ca om politic dar  în rest nu.
• Mutarea asta de la Palatul Victoria pe motiv că acolo… e un lucru nedrept pe care Victor Ponta l-a făcut serviciilor. Şi SRI-ului, despre care se presupune că ascultă, şi SPP-ului care, vă garantez, se poate  verifica, asigură că în clădirea guvernului nu se intră ca la mall. Nu poţi lăsa să planeze asupra unui serviciu faptul că nu-şi fac treaba. Nu intră o vrăbiuţă în Palatul Victoria dacă nu vrea primul-ministru şi cei de acolo să intre. Să facem dreptate acestor oameni.

Despre George Maior premier

• George Maior este un om cu care oricine poate lucra în condiţii rezonabile, în diverse situaţii. Nu ştiu dacă şi-ar asuma.
• Întrebat dacă ar lucra, ca preşedinte, cu George Maior premier, desemnat de o  nouă majoritate parlamentară: Nu e o ipoteză pe care să o exclud. N-am cum s-o consider ca ipoteză concretă pentru că ar trebui să ştim dacă există o asemenea majoritate, ar trebui să ştim cum vede acest exerciţiu George Maior, dar nu este o ipoteză de exclus, cel puţin eu nu am niciun motiv.

Despre Crin Antonescu premier

• Victor Ponta a făcut un lucru foarte inelegant şi de propagandă ieftină, la un anumit nivel: a spus că Antonescu nu s-ar duce premier că acolo e de muncă.
• Lăsând la o parte varianta grosieră cu care dl.Ponta  vrea să convingă oamenii că în ţara asta numai premierul munceşte. Nu, în ţara asta muncesc milioane de oameni.
• Dacă noi am fi în situaţia de a propune premierul, l-am propune pe Iohannis dar nu pentru că eu nu doresc să muncesc, pentru că eu oricum aş munci. Nu există şansa de a munci doar dacă eşti prim ministru.

Despre organizarea alegerilor

• Nu am niciun motiv să-l suspectez pe vicepremierul Oprea că nu ar asigura alegeri corecte.
• Am o doză de optimism pentru că România s-a maturizat din această privinţă. România are instituţiile care să asigure acest lucru.

Despre Comisia Nana

• Am avut o discuţie cu colegii mei şi le-am recomandat ceea ce le-am spus şi la intrarea în această comisie: să analizeze fără nici un fel de grilă politică, partizană, documente, fapte, realităţi.
• Nu aştept de la ei ca preşedinte de partid, ca şi coleg de partid, să dea un verdict, sau să scrie un raport nici  care să placă Antenei 3, nici care să placă B1 sau EVZ, nici care să lege forţat nişte lucruri de Traian Băsescu, nici care să îl protejeze pe Băsescu. Faptele şi numai faptele, pe criterii juridice, normale.

Despre România visată

• Vreau o Românie din care să nu se plece, în care cei născuţi în ea să stea. Sau, dacă pleacă, să se întoarcă aşa cum te întorci acasă. Vreau o Românie care să fie cu adevărat pentru toţi românii casa lor, în care să simtă că au o şansă şi că acela e locul lor pe pământ.
• Eu am  de la viaţă şansa de a şti ce înseamnă în viaţă să fii al nimănui. Vreau ca orice om care nu-i al cuiva, căruia mama şi tata nu au ce-i da în afară de viaţă, educaţie şi cele necesare, să simtă că poate ajunge orice în ţara asta.
• Vreau ca oamenii să găsească locuri de muncă, nu ajutoare sociale.

Despre Paşte

• Eu sunt ortodox şi foarte mulţi români sunt ortodocși. Avem şansa şi în acest an să avem Paştele împreună şi cu celelate confesiuni, împreună cu catolicii. Pentru ortodocsi mai cu seamă, Învierea este momentul central al anului. Învierea este speranţa creştinului . Există pentru creştin Învierea din fiecare zi. Aş vrea să găsim toţi puterea de a spera, adică de a învia puţin în fiecare zi aşa cum în temeiul credinţei în Hristos şi în Învierea lui simţim întotodeauna că există salvare, că există mai bine. Această putere, această credinţă, acest înţeles al Paştelui  îl doresc din tot sufletul fiecăruia dintre noi.