Din impozitul pe profit statul a adunat anul trecut 12,2 mld. lei, adică 5,7% din totalul veniturilor bugetare. Din impozitul pe salarii și pe venit statul a colectat practic dublu, adică 11,1% din totalul veniturilor bugetare. Pe primele 7 luni din acest an dinamica încasărilor și importanța relativă a celor două impozite este foarte asemănătoare cu cea de anul trecut.
Adrian Vasilescu apreciază că acest fapt se datorează lipsei de rentabilitate a companiilor românești:
De aici pornesc multe dintre necazurile economiei noastre: de la prea puţin însemnata contribuţie a impozitului pe profit la veniturile bugetare. Companiile româneşti cheltuiesc mult, consumă mult, în acelaşi timp cifrele de afaceri sunt mici, din această combinaţie neputând rezulta altceva decât o valoare adăugată prea mică pentru nevoile atât de mari ale ţării… Economia nu-i capabilă, încă, să alimenteze bugetul la nivelul nevoilor. Fiindcă, la noi, cele mai multe companii se menţin pe linia de plutire cu o eficienţă modestă a muncii şi cu o competitivitate aflată la depărtare de exigenţele acestui început de secol.”
Ideea își găsește susținere într-o prezentare din luna iulie a lui Florin Georgescu, care arată că rentabilitatea companiilor românești este mult mai mică decât cea a firmelor din Polonia sau Germania. Doar o treime din firmele înregistrate în România fac profit, iar acesta este la nivel agregat unul destul de mic.
Dar Florin Georgescu însuși admite următorul paradox: dacă firmele înregistrează mai degrabă pierderi decât profit, de ce continuă acționarii lor să le împrumute, pentru a le asigura astfel continuarea activității?!
Răspunsul este poate evaziunea fiscală. Într-un mediu economic neatractiv (inclusiv din cauza unei poveri fiscale exagerate pentru o economie de talia României, firmele își ascund profitul și statul colectează puțini bani la buget. De unde știu că este un mediu neatractiv? Simplu: din lipsa de apetit a investitorilor străini, care nu s-au înghesuit niciodată să vină în România, la fel cum au făcut-o în Cehia, Ungaria sau Polonia (las la o parte perioada boom-ului speculativ). Vă invit să reflectăm asupra graficului următor, realizat pe baza datelor oferite de Consiliul fiscal:
După cum se vede, România nu este singura țară din zonă care are un indice de eficiență a colectării impozitului pe profit foarte mic: 0,2 în anul 2013. Statul român colectează doar o cincime din suma pe care teoretic ar putea-o aduna! La o asemenea eficiență, v-am mai spus, este mai mare daraua decât ocaua și impozitul pe profit ar trebui trimis direct în Recycle Bin. Dar oare și ungurii, și slovacii, și slovenii, și balticii sunt cu toții la fel de nepricepuți în afaceri ca românii?! Este vreo epidemie de prostie antreprenorială în partea aceasta de lume sau mai degrabă explicația constă în greaua moștenire a boom-ului economic (pus la cale chiar de instituția domnului Adrian Vasilescu prin uriașa expansiune a creditului generată în anii 2004-2008), în povara fiscală exagerată și în gradul ridicat de corupție care împiedică statul să colecteze mai bine impozitele? De ce Bulgaria, care are toate impozitele mai mici decât România, are și o eficiență mai ridicată a colectării și adună la buget mai mulți bani decât statul român? Cu 3 puncte procentuale din PIB, mai exact. Ca să vezi… ce ți-e și cu evaziunea asta!
Nu știu dacă este normal sau nu ca firmele să contribuie mai puțin la buget decât salariații, așa cum se întreabă domnul Vasilescu. Întrebarea mi se pare, de fapt, inutilă, pentru că totul depinde de distribuția poverii fiscale: într-o țară fără impozit pe salarii, automat companiile vor contribui foarte mult; într-o țară fără impozit pe profit, automat salariații vor contribui mult. Dar distribuția poverii fiscale este în esență neinteresantă. Firmele nu sunt altceva decât creația oamenilor și nimeni nu le ține în viață decât dacă trăiește de pe urma lor, adică dacă obține venituri, chiar dacă le declară sau (mai degrabă) nu. Impozitele sunt achitate în cele din urmă de oameni, căci vorba lui Ilie Șerbănescu, altcineva nu există! Ele afectează proprietarii factorilor de producție primordiali, adică forța de muncă și proprietarii resurselor naturale.
Așadar, nu contează cine contribuie mai mult și cine mai puțin, căci doar nu stăm acum să calculăm cum să ne furăm singuri căciula. Ceea ce contează este că avem o economie prea puțin performantă. Iar cei responsabili pentru asta sunt fix oamenii de la butoane, nu cetățenii care au sau n-au talent antreprenorial. Politica economică este vinovată pentru lipsa de atractivitate în fața investițiilor străine (poftim, nici Poșta nu reușim s-o privatizăm…), pentru gradul redus de economisire și de investire.
sursa: LOgica Economica
Radu Zlati 
Comentarii recente