Despre europarlamentarii Partidului Național Liberal

Zilele acestea sunt mari frământări (cu cât mai acunse, cu atât mai temeinic săpând la temelia Partidului Național Liberal) privind lista candidaților partidului pentru viitoarele alegeri la Parlamentul European. Să readuc aminte faptul că în 2014 ambele partide care azi formează Partidul Național Liberal au suferit înfrângeri usturătoare (prin raportare cu propriile obiective), PNL obținând 15% (6 mandate, față de cele 27% propuse ca țintă și cele 20% asumate de către președintele partidului, Crin Antonescu, care și-a prezentat demisia în urma acestor rezultate) iar PDL 12,23% (5 mandate). Înfrângerea din 2014 a dus, de altfel, la fuzionarea partidelor, sperându-se într-o relansare a partiduluiu astfel format (căci 15+12 ar fi trebuit să facă peste 25%). Rezultatele la alegerile locale au confirmat ipoteza, obținânduse 30,64% la votul politic pentru consiile județene, dar alegerile parlamentare din același an au infirmat-o puternic – doar 19,45%.

În 2014 lista europarlamentarilor PNL + PDL suna astfel: PNL – Norica Nicolai, Adina Vălean, Ramona Mănescu, Cristian Bușoi, Renate Weber, Eduard Hellvig (înlocuit de Mihai Țurcanu), PDL – Theodor Stolojan, Monica Macovei, Traian Ungureanu, Marian-Jean Marinescu, Daniel Buda. Între timp Norica Nicolai, Ramona Mănescu, Renate Weber și Monica Macovei au părăsit invocând diverse motive partidele pe listele cărora au fost alese iar Mureșan Siegfried, ales pe listat PMP, s-a alăturat grupului parlamentar PNL.

Nu doresc să mă amestec în privința deciziilor pe care forurile statutare ale partidului le vor lua în privința listei PNL la alegerile europarlamentare. Dar ca membru de partid, nu mă pot împiedeca să fac observația că partidul nu se află pe un trend crescător absolut, care ar permite configurarea oricărei liste – dacă lista nu va fi bună, se poate repeta, la alte dimensiuni, dezastrul din 2014 – orice rezultat sub 27% ar duce la chestionarea utilității fuzionării din 2014 și va semnalul unor grave frământări interne, cu repercusiuni greu de anticipat în acest moment.

27% din voturi la urne, ar duce (prin repartizarea voturilor obținute de partidele care nu au obținut minim 3%) la un număr de 9 (sau 10) parlamentari, Recent a circulat ”pe surse” o listă de 12 propuneri (Ludovic Orban, Siegfried Mureșan, Ionel Dancă, Theodor Stolojan, Adrian Oros, Cristian Bușoi, Petru Luhan, Daniel Buda, Nini Săpunaru, Mircea Hava, Mara Mareș, Cristi Barbu). Lista a fost negată atât de către președintele PNL, Ludovic Orban, cât și de către unii dintre cei aflați pe lista respectivă. Dar nu iese fum fără să fie foc…

Nu întenționez să dau sfaturi colegilor mei care fac din parte din forurile statutare ale partidului, cei care vor vota principiile și metoda de evaluare a candidaților pentru viitoarele alegeri europarlamentare. Dar ca membru de partid îmi exprim speranța că printre acele principii vor face parte și următoarele chestiuni de bun simț: (1) președintele partidului nu are ce căuta pe listă – cu mai puțin de 10% în încrederea electoratului nu poți fi locomotivă pentru lista partidului, iar ca bonus, un partid nu poate fi condus de la Bruxelles. Alegătorii PNL sunt prea inteligenți pentru explicația cu locomotiva; (2) nici purtătorul său de cuvânt nu ar trebui să fie pe liste – prea de curând membru de partid, prea devreme o funție politică pentru cineva venit, totuși, în postura de profesionsit al comunicării nu de om politic; (3) nici actualii aleși (locali sau parlamentari) nu ar trebui să se afle pe listă – electoratul i-a ales pentru o demnitate anume, același electorat s-ar simți înșelat de schimbarea de postură, bănuind de fapt o impostură; (4) actuali sau foști europarlamentari ar fi îndrituiți să spere un mandat la Bruxelles, cu condiția de a fi avut o activitate bună în perioada lor bruxelleză – experiența dobândită, legăturile personale realizate deja pot fi un serios atu în ce privește activitatea lor în PE; (5) nu ar trebui să fie aplicat, la 4 ani de la fuzionare, criteriul ”care de unde vine” decât dacă este vorba de criteriul teritorial – repartizarea echilibrată a mandatelor pe euro-regiunile României; (6) un stagiu în partid de minim 3 ani anterior candidaturii ar trebui să fie un obstacol împotriva traseismului politic.

Cu precizările de mai sus și ținând seama de punctul (4) – prestația la locul de muncă a europarlamentarilor, iată activitatea reprezentanților PNL în actuala legislatură a PE:

Aruncând o privire pe statistica de mai sus, apare limpede (pentru mine) că domnii Bușoi, Stolojan, Țurcanu și Ungureanu nu ar trebui să se mai regăsească pe listele partidului în anul 2016, cel puțin din prisma activităților din PE cu adevărat relevante (care pot determina, fie și într-o măsură limitată, activitatea PE și deciziile acestuia: conducerea unor comisii europarlamentare permanente, activitatea de raportor/coraportor precum și avizele pe rapoarte – subliniate în albastru).

Ca mențiuni speciale, aș remarca: (a) faptul că grupul europarlamentar PNL are un singur președinte de comisie permanentă (Adina Vălean) și un singur vicepreședinte (Siegfried Mureșan), funcții care atestă aprecierea colegilor din PPE pentru activitatea anterioară a acestor europarlamentari; (b) activitatea febrilă a domnului Buda, care a combinat, zic eu, fericit, activitatea din PE cu conducerea unei organizații județene de succes a PNL. Spre deosebire de domnul Bușoi, aș zice tot eu; (c) faptul că domnul Teodor Stolojan reușește să fie, în actuala legislatură, unul dintre cei mai slabi europarlamentari români, fiind depășit chiar și de domnul Țurcanu, un new-entry fără mari așteptări de viitor în PE.

Obițnuit cu rolul de Cassandra (adică scepticul de serviciu, cobea care anunță răul, dar nu este băgat în seamă) voi închide aceast scurt articol cu vorbele nemuritorului Murphy: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost”.