Când are și când nu are dreptate domnul Robu

La ora la care public acest articol foarte probabil deciziile sunt luate în ceea ce privește cum va arăta lista candidaților Partidului Național Liberal la alegerile europarlamentare. Mai rămâne să fie anunțate oficial, peste vreo săptămână, după un vot formal al conducerii de partid. Dar, cum nu a existat o reală discuție în cadrul partidului în ceea ce privește această listă, eu fac ceea ce fac de mult: îmi prezint punctul de vedere, chiar dacă – vorba aceea – nu mi l-a cerut nimeni.

Tot un punct de vedere personal (nu rezultă de nicăieri în ce măsură organizația pe care o conduce împărtășește sau nu acest punct de vedere) prezintă și domnul Primar al Timișoarei, Nicolae Robu, vicepreședinte al PNL. Zice domnia sa :

PNL ARE TOATE ȘANSELE SĂ CÂȘTIGE ALEGERILE EUROPARLAMENTARE!
Da, în opinia mea, Partidul Național Liberal are toate șansele să câștige alegerile europarlamentare!
Pt asta, însă, el trebuie să nu greșească la întocmirea listelor! Și în ce sens să nu greșească? Păi unul din marile atuuri ale PNL este că are structuri în absolut toate unitățile administrativ-teritoriale ale țării, ceea ce numai PSD mai are. Iar aceste structuri contează enorm în cazul alegerilor pur politice, cum sunt europarlamentarele. Ele se pot pune, însă, în mișcare, doar în două situații:
(1) dacă pe listă sunt personalități locomotivă, în sensul de cu scor personal peste scorul partidului, personalități entuziasmante
(2) dacă pe listă nu sunt personalități locomotivă, dar sunt oameni agreați în partid, oameni care au muncit în partid, au dus lupte -pentru că a face politică nu-i deloc ușor, cum cred unii!-, au dedicat timp din viața lor, și-au asumat riscuri și, se subînțelege, au calitățile necesare pt a onora funcția la care aspiră, în speță pt a reprezenta țara competent și loial, altfel spus, oameni asupra cărora există percepția că merită să fie acolo, că li se cuvine să fie acolo, că sunt oameni ai partidului și nu culegători conjuncturali de roade ale muncii altora și ale brand-ului partidului, el însuși construit cu muncă și sacrificii.
PNL are, în sondaje, 27%. NIMENI din PNL și nici măcar dintre simpatizanții PNL nu are un scor măcar apropiat de acesta! Deci, noi trebuie să mergem pe situația (2) de mai sus. Dacă o facem, partidul va fi mobilizat în toate structurile sale și eu am convingerea că, pe cale de consecință, va câștiga, având în vedere și degringolada din PSD, disensiunile interne, dezertările fără precedent și imaginea publică proastă și din ce în ce mai proastă a PSD.

Domnul Robu are dreptate în sensul în care conducerea partidului consideră că PNL are avea doar două opțiuni fundamentale: miza pe o locomotivă politică ce ar trage o listă aproape oricum ar fi ea, sau listă de ”oameni agreați de partid”, adică selectați dintre cei care, în timp, și-au demonstrat loialitatea față de PNL și sunt asumați de către partid. De asemeni, după mine, el are dreptate când afirmă că lista PNL nu ar trebui să fie o trufanda oferită unor ”culegători conjuncturali de roade ale muncii altora” (risc să cred că se referă la eventuali ”reprezentanți ai societății civile” sau ”tehnocrați” în care unii lideri PNL cred că ar găsi soluția de avarie, în lipsa unei personalități-locomotivă).

Dincolo de asta, postarea domnului Robu are numeroase erori sau chestiuni discutabile:

• nici viața nici viața politică nu se supun logicii aristotelice (există doar două posibilități de adevărat/fals). Partidul nu are doar două opțiuni fundamentale, ci mult mai multe: de exemplu combinarea unei liste alcătuite din personalități ale partidului cu notorietate/favorabilitate mare (ceea ce înseamnă măsurarea unui mare număr de personalități politice din aria partidului), chiar dacă ele nu depășesc cota partidului, cu un număr de personalități politice de tip ”tehnocrat”, adică fără favorabilitate mare, dar a căror expertiză într-un domeniu oarecare și loialitate față de partid au fost verificate în timp. Domnul Bușoi este un astfel de caz: prezența domniei sale în fruntea oricărei liste ar trage lista în jos, dar activitatea sa îl recomandă pentru a continua să fie europarlamentar. Iar domnul Crin Antonescu (dacă cei de la CURS au dreptate) prin prezența sa în fruntea listei ar putea să tragă lista fiind singura ”locomotivă” pe care partidul pare a o avea, deocamdată.
• faptul că o organizație de partid locală/județeană asumă în mod deplin un candidat nu înseamnă că partidul în ansamblul său îl asumă pe acesta – în cel mai bun caz, el poate fi asumat de către colegii dintr-o euro-regiune (4-6 județe), dar pentru majoritatea colegilor de partid numele său va spune nimic, sau prea puțin restului organizațiilor. Cu alte cuvinte, chestia cu ”asumarea partidului” este și nu este. Domnii Buda și Falcă sunt binecunoscuți în Ardeal și Banat, de pildă, dar nu știu în ce măsură numele domniilor lor entuziasmează și mobilizează activul de partid din Moldova, de pildă.
• PNL nu are 27% decât în sondajele comandate de către el. Marea majoritate a sondajelor plasează PNL sub 25%. Atingerea și depășirea pragului de 25% este un obiectiv pe care foarte puține organizații județene l-ar asuma în acest moment (câteva organizații din Ardeal și cam atât – cred că nici domnul Robu însuși nu ar garanta acest obiectiv, cu demisia pe masă).
• chiar și în condițiile în care, până acum, alegerile europarlamentare au fost ”alegeri de aparat”, adică a contat nucleul hard-core al alegătorilor și aparatul de partid extins la nivel național, care a mobilizat la urne acest electorat, 2014 a demonstrat că lucrurile s-au schimba. Alegerea (cu un scor uriaș, aproape jumătate din acela al partidului clasat pe poziția 3) a unui independent (Mircea Diaconu – multe voturi au venit dinspre PSD, dar cele mai multe din aria liberală) sau Monica Macovei (reprezentanta unui partid-fantomă) au arătat că teza ”cîștigă aparatul de partid” este falsă. Cu atât mai mult cu cât anul acesta prezența la alegeri a unor partide non-sstem (pretind ele) cu o locomotivă puternică (Dacian-Cioloș) s-ar putea să aducă la vot un număr mai mare de votanți – cazul în care pricipalele afectate ar fi partidele mainstream, care se bazează doar pe mult invocatul aparat de partid.
• aș vrea să sper că, în urma deciziei forurilor statutare (oricare ar fi ea!), ”partidul va fi mobilizat în toate structurile sale” , așa cum frumos speră domnul Robu. Experiența din 2014 îmi spune altceva. Oricum, scorurile combinate din 2014 ale celor două partide, dau peste 25%, deci obiectivul de a atinge minim 25% ar trebui să fie realizabil. Jocurile interne, o listă cu oameni de partid fără notorietate (ce să mai vorbim despre favorabilitate?) națională pot face, însă ca obiectivul celor 25% să fie, vorba aia, ”un pod prea îndepărtat”

Marea problemă a partidului, după umila mea opinie (inclusiv la aceste alegeri) este că el nu poate veni în fața alegătorilor cu o imagine pozitivă a partidului provenită din ceea ce a făcut pentru electorat în ultimii ani (cu excepția alegerii lui Iohannis, dar aici e o poveste încâlcită), deoarece, ca partid de opoziție, a fost obligat să adopte o politică, să zicem, negaționistă. Adică a atacat (aproape fără discriminare) inițiativele și actele de guvernare PSD, inclusiv acelea cu totul justificate (vezi anularea intruziunii serviciilor secrete în procesul de urmărire, anchetare și judecare a unor cetățeni bănuiți de corupție). Iar celelalte (mari) realizari ale PNL din acești ultimi ani, adică începutul destructurării regimului Băsescu și guvernarea 2012-2014, realizate în cadrul USL, nu numai că nu sunt valorificate, ci sunt chiar demonizate de către actualul PNL. Și este o problemă, deocamdată, fără soluție.

PS În ceea ce privește părerea domnului Robu că lista de candidați ar fi trebuit să fie rezultatul unei largi consultări a activului de partid, ei bine în această privință sunt întru totul de acord cu domnia sa. Dar domnia sa este o mare personalitate și un lider important al partidului; și mi se pare că s-a trezit cam târziu, domnul Robu, să constate că partidul are un deficit democratic.

alte articole relevante pe aceeași temă:

• UN SONDAJ ȘI O INTERPRETARE PERSONALĂ
• UN ALT SONDAJ, O ALTĂ INTERPRETARE PERSONALĂ
• RECENTELE SONDAJE CURS ȘI IMAS, SCURTĂ COMPARAȚIE