Adevărata tehnică a unei operațiuni psihologice perfecte este dată de faptul că nimeni nu o va înțelege cu adevărat.
Un „psyop” perfect îndeplinește două sarcini: uluiește și bagă în confuzie inamicul în timp ce atinge un set de obiective foarte importante.
Este de la sine înțeles că, mai mai degrabă mai devreme decât mai târziu vom vedea adevăratele obiective ce vor ieși din jocul strategic al Rusiei, joc desfășurat începând cu momentul declanșării așa-zisului „puci al lui Prighozin”.
Este posibil sau nu ca „cea mai lungă zi” să fi fost cea mai mare operațiune de amăgire a vestului înfăptuită vreodată.
Dar pentru a separa apele, să începem cu o rezumare a suspecților obișnuiți care se vor a fi „învingători” după acest episod.
Primul este, fără îndoială, Belarusul. Datorită medierii neprețuite a Moșului Luka, Minskul este acum înzestrat cu cea mai experimentată armată din lume: muzicienii Wagner, maeștri ai războiului convențional (Libia, Ucraina) și neconvențional (Siria, Republica Centrafricană).
Asta provoacă deja o frică vecină cu iadul în NATO, care se confruntă brusc pe flancul său estic cu o armată super-profesională, foarte bine echipată și de facto incontrolabilă, pe deasupra și găzduită de o națiune dotată acum cu arme nucleare.
Simultan, Rusia sprijină descurajarea pe frontul său de vest. Acestă strategie, asemănătoare unui mecanism de ceas elvețian, determină NATOstanul să investească sume astronomice în bugetele militare, din fonduri pe care nu le are. Acest proces este piatra de boltă a strategiei ruse cel puțin din martie 2018. Și ca bonus suplimentar, Rusia creează o amenințare 24/7 pentru întreg frontul de nord al Kievului.
Chiar nu-i rău deloc pentru o „răzvrătire”.
Dansul Oligarhilor
Mult mai complexă este dinamica internă a Rusiei. Dificilele decizii actuale și ulterioare ale lui Putin pot implica pierderea popularității, împreună cu pierderea stabilității interne – în funcție de modul în care victoriile strategice definite de Kremlin sunt prezentate opiniei publice ruse.
Indiferent de mesajul media ce s-ar putea să vină 24 de ore din 24, 7 zile din 7 din zona NATO și a serviciilor secrete occidentale , explicația oficială a Kremlinului pentru 24 iunie se rezumă la o demonstrație Prighozin: el încerca doar să zdruncine lucrurile, să atragă atenția.
Este mult mai complicat de-atât. Au fost câștiguri strategice, desigur, iar Prighozin pare să fi urmat un scenariu foarte riscant, care în cele din urmă favorizează Moscova. Dar este încă prea devreme pentru a ști cu siguranță acest lucru.
O intrigă din interiorul acestei mari intrigi este modul în care va continua „dansul oligarhilor”. Mass-media rusă independentă deja așteptă ca unii jucători, trădători ai direcției asumate de Președintele Putin, inclusiv funcționari de stat, să-și cumpere biletul de dus atunci când situația se va îngreuna (sau să spună că sunt „bolnavi”, sau să refuze să răspundă la apeluri importante). Duma, sub privirea FSB-ului lui Bortnikov, lucrează deja la o listă bogată.
Sistemul rus și societatea rusă de asemenea văd astfel de oameni ca fiind extrem de toxici: de fapt mult mai periculoși decât demshiza (un termen care amestecă „democrație” și „schizofrenie”, aplicat neoliberalilor globaliști).
Pe frontul militar, devine și mai complicat. Putin l-a însărcinat pe Ministrul Apărării Şoigu să întocmească lista generalilor care vor fi promovaţi după „Ziua cea mai lungă”. Pentru a fi blânzi vom spune că, deja pentru mulți oameni, aparținând mai multor cercuri de gândire , Shoigu a devenit un element toxic în politica rusă. Wagner, redenumit și sub o nouă conducere, va continua să servească interesele Rusiei prin Minsk, inclusiv în Africa.
Bătrânul Luka, viclean ca întotdeauna, a declarat deja ferm că nu vor exista provocări împotriva NATO prin intermediul trupelor Wagner. Birouri de recrutare Wagner nu vor fi deschise în Belarus și asta pentru că belarușii se pot alătura direct lui Wagner. Iar în prezent, după cum se spune, majoritatea luptătorilor Wagner sunt încă în Lugansk.
În toate scopurile practice, de acum încolo guvernul rus nu va avea nimic de-a face, militar și financiar, cu Wagner.
În plus, nu există arme grele de confiscat. Deja luni, 26 iunie, Wagner își mutase armele grele în Belarus. Ceea ce a mai rămas și nu a fost mutat în timpul „celei mai lungi zile” a fost returnat Ministerului Apărării Rusiei.
Dansul Generalilor
Un câștigător clar în întregul proces este opinia publică rusă: ei au făcut acest lucru clar la Rostov. Toată lumea îl susținea pe Putin, soldații ruși, Wagner și Prighozin – în același timp. Obiectivul general a fost de a îmbunătăți armata rusă pentru a câștiga războiul. Exact asta au clamat cu toții la unison.
Însa epurarea din interiorul Ministerului Apărării va fi dură. Sub pretextul represiunii sau „răzvrătirii”, generalii de operetă”, cum au fost definiți chiar de Putin, care nu și-au antrenat soldații în mod corespunzător, nu și-au organizat corect mobilizarea sau au fost incompetenți în luptă, vor fi cu siguranță desființați. Problema este că toți fac parte din cercul lui Gherasimov. Pentru a spune diplomatic, el trebuie să răspundă la o mulțime de întrebări serioase.
Și asta ne aduce la știrile false, halucinante și monstruoase, în care „General Armaghedon a fost arestat”, rostogolite iarăși și iarăși cu bucurie de întregul univers informativ aberant al NATOstanului.
Generalul Surovikin l-a primit pe Prighozin la Rostov, dar nu a fost niciodată complice la „răzvrătire”. Vice-Ministrul Apărării Yevkurov a fost și el la Sediul Central din Rostov și l-a primit pe Prighozin alături de Surovikin. Yevkurov poate să fi jucat rolul de observator plasat strategic.
Telenovela „Rebeliunea Prighozin” a început de facto în februarie și nu s-a făcut nimic pentru a o opri. Indiferent dacă cineva împărtășește narațiunea oficială sau nu, a fost vizibil acest lucru.
Ceea ce înseamnă că Statul Rus a văzut venind acest episod. Asta face din „cea mai lungă zi” mama tuturor maskirovskelor?
Încă o dată: e complicat. Spre deosebire de Occidentul colectiv, Rusia nu practică și nu impune cancel culture, cultura anulării și a negării unui sistem care a fost funcțional. Așa că Wagner a fost protejat prin legea marțială. Orice insultă împotriva unui „muzician” care luptă împotriva Banderistanului neo-nazist este urmată de o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare. Fiecare luptător Wagner este oficial un erou al Rusiei, lucru pe care Președintele Putin însuși l-a subliniat întotdeauna.
Pe frontul operațiunilor de tip maskirovka, nu există nicio îndoială că tensiunile fierbinți din cercurile militare rusești de înainte ca The Longest Day să înceapă a se desfășura, au fost de tip manipulativ și nu reale, doar ceață de tipul camuflajului, pentru a dezorienta inamicul. A funcționat exact ca o vrajă. Chiar în fatidica 24 iunie, Surovikin conducea un război și nu își petrecea ziua bând coniac cu Prighozin.
Un vector cheie este modul în care Surovikin este privit de opinia publică în comparație cu „generalii de operetă” care au supraviețuit.
- El a construit acum legendara apărare în trei straturi, care îngroapă deja „contraofensiva”. El a introdus pe câmpul de luptă dronele iraniene Shahed-136 de mare succes. El a organizat devastatoarea mașină de tocat carne din Bakhmut/Artemyovsk, intrată deja în analele militare.
- În toamna lui 2022, generalul Armaghedon a fost cel care i-a spus lui Putin că forțele ruse nu sunt pregătite pentru o ofensivă la scară largă.
Așa că, orice inventează coloana a 5-a a editorialiștilor păpușați de NATO și de servicii secrete occidentale, Generalul Armadeggon nu pleacă nicăieri, rămâne în comandă pentru a câștiga un război.
Iar Rusia nu „părăsește” nici Africa. Dimpotrivă: un Wagner redesenat este acolo pentru a rămâne și rămâne „pe apelare rapidă” la mai multe latitudini și longitudini.
Tendința, pe termen scurt, pare să indice o încurcată drenare a mlaștinilor militare rusești. „Cea mai lungă zi” pare să-i fi încurajat pe rușii de orice tip să identifice cine este adevăratul inamic și cum să-l învingă prin orice mijloace necesare.
„Nimic nu este întâmplător”
Istoricul Andrei Fursov, reînviindu-l pe Roosevelt, a observat că „în politică nimic nu-i întâmplător. Dacă se întâmplă, pariezi că a fost prevăzut.” Ei bine, maskirovska merge din nou.
Cu toate acestea, principala problemă cu care se confruntă Rusia nu este Hegemonul Nord-American și NATO: problema este de ordin intern.
Pe baza conversațiilor cu analiștii ruși și a impresiilor lor culese de la oameni foarte conciși si lucizi în gândire, care au trăit în Rusia, Ucraina și în Occident, ar fi posibil să identificăm practic patru grupuri principale care încearcă să-și impună ideea despre Rusia.
1. Banda „Înapoi în URSS”. Care include, desigur, fosti KGB-iști. Cu ceva sprijin din partea populației generale. Cu o mulțime de specialiști educați, profesioniști din școala veche, majoritatea la vârsta pensionării. Acest proiect sugerează o revoluție, un fel de „1917 pe steroizi”. Dar unde-i Lenin, asta-i întrebarea?
2. Grupul celor care-l vor înapoi pe Țar. Aceasta ar implica Rusia ca devenind „A treia Romă” și un rol proeminent pentru Biserica Ortodoxă. Fonduri mari în spatele ei. Un mare semn de întrebare este cât de mult sprijin popular, în special în Rusia „profundă”, au cu adevărat. Acest grup nu are nimic de-a face cu Vaticanul – care este vândut către The Great Reset.
3. Jefuitorii, cei care au ca obiectiv jefuirea Rusiei în favoarea Hegemonului Nord-American. Această clică reunește coloana a 5-a din Rusia și tot felul de „neoliberali totalitari” care se închină „valorilor” Occidentului colectiv. Cei rămași pe teritoriul rus vor primi în curând o bătaie la ușă de către FSB. Iar banii lor sunt deja blocați, s-a avut grijă legat de acest subiect.
4. Eurasianiştii. Acesta este cel mai fezabil proiect în strânsă colaborare cu China și care vizează o lume multipolară. Nu există loc pentru oligarhii ruși aici. Cu toate acestea, gradul de colaborare cu China este încă foarte discutabil. Adevărata întrebare arzătoare: cum să integrăm cu adevărat, în practică, uriașul proiect „Belt and Road” cu proiectul rusesc „Parteneriatul Marii Eurasii”?
Aceasta este doar o schiță, deschisă pentru discuții. Este posibil ca primele trei proiecte să funcționeze cu greu – dintr-o serie de motive complexe. Iar al patrulea încă nu a adunat suficient de multă energie politică în Rusia.
Cert este că toți se luptă între ei. Fie ca actuala drenare a mlaștinii în care se poticnește mașinăria militară rusă să servească și la curățarea cerului politic, la identificarea unei direcții ideale pentru ruși și Rusia.
Articol tradus și preluat de către Călin Tudose
Link către articolul original:
Radu Zlati 
Comentarii recente