Ciuma în Evul Mediu


 

Ciuma, explicații

…putem conchide  că adevărata ciumă este jupâniţa Venus când i te laşi pradă peste măsură. De asemenea să  te  fereşti de o viaţă trândavă precum şi de mâncarea şi băutura fără de măsură; căci  asemenea  lucruri  nasc deopotrivă obstrucţiuni şi umori stricate, de pe urma cărora cei ce fac astfel  de  excese  mai  lesne se îmbolnăvesc de ciumă. /…/ După  ce  au  băut  vinuri  oţeţite  şi  stricate, ape  proaste  şi  putrede, precum acelea mocirloase şi mlăştinoase, în care se  varsă  canalele de  scurgere, în  care  s-a  aruncat  vreo  mizerie  şi  s-a spălat lenjerie şi s-au  aruncat  excremente  de-ale ciumaţilor, precum este un canal de scurgere al spitalului  Hotel-Dieu; sau  după  ce  s-au  mâncat alimente de proastă calitate precum grâu  putred, ierburi, fructe  sălbatice şi alte alimente stricate şi nefolosite de obicei, aşa cum se face  în  vremuri de  foamete  şi  în  oraşele  şi localităţile asediate, astfel  cum  s-a văzut  în 1566 când din cauza scumpetei  oamenii  au  fost  constrânşi  să  mănânce hrana porcilor, să facă pâine din ovăz, bob, mazăre, linte, ghindă, rădăcina de  ferigă  şi  dinte de  câine, să  mănânce  cotoare  de  ciuperci  şi  alte lucruri asemănătoare. După  ce  s-a  trăit  astfel, apare  de obicei o ciumă.   AMBROISE  PARÉ, medic francez, sec. XVII

Ciuma din 1438

(1) Tatăl nu-şi vizitează fiul, nici mama fiica, nici fratelepe frate, nici fiul pe tată, nici  prietenul  pe prieten, nici vecinul pe vecin, nici un aliat aliatul, fără decât dacă vrea  să moară împreună.    Canonic din Bruges, aflat la Avignon.

Pieter Bruegel cel Bătrân, “Triumful morții”, 1562

(2) Însă pe lângă faptul că oamenii se ocoleau, că n-ai fi  aflat  vecin să  aibă  grijă de celălalt, că înseşi rubedeniile se cercetau rareori  sau  de  loc, izbeliştea  vârâse  atâta spaimă  în  sufletele  oamenilor că  părăsea  fratele  pe  frate,  unchiul  pe nepot, sora pe frate, şi  adeseori nevasta îşi părăsea bărbatul, dar ce-i mai groaznic, ba chiar  de  necrezut, părinţii înşişi  îşi  părăseau  grija  faţă  de copii lăsându-i în neputinţă  de  parcă  n-ar fi fost ai lor. /…/ Şi foarte mulţi îşi dădeau duhul chiar pe stradă zi şi noapte, iar alţii chiar dacă ajungeau acasă, numai  cu  duhoarea leşurilor ajungeau să dea de ştire vecinilor că sunt  morţi /…/ Apoi  puneau  să  li  se  aducă  coşciugul, dar în lipsa lui se aflau şi dintre  aceia care puneau  morţii  pe scânduri. Şi au fost destule racle care să adune împreună doi sau trei  morţi /…/ nevasta  cu  bărbatul, fraţii  între  ei  sau alteori  tatăl  cu  fiul  împreună. BOCCACIO , Decameronul.

Melchiorre Gherardini, Piazza di S. Babila în timpul ciumei din 1630

Ciuma și săracii

(1) Lipsa ajunsese atât de mare încât nu se mai găsea nici un  fel  de  hrană nici chiar cu bani. Aşa se face că săracii nu mâncau decât pâine de tărâţe viermănoasă, gulii şi buruieni de tot felul. Guliile se vindeau cu 16 sous legătura  şi nici chiar aşa nu se găseau. De aceea când unii străini  aduceau  cărucioare  cu  gulii,  vedeai săracii dând năvală să apuce să cumpere; ai fi zis că sunt nişte capre înfometate dând buzna pe  /…/ Urmară nişte boli cumplite şi fără de leac, neştiute de medici, de chirurgi  şi de  oricare  om, ce se ţineau lanţ timp de şase, opt, şi chiar douăsprezece luni. Astfel încât  multă  lume s-a prăpădit în 1629. Canonic anonim  din Busto-Arizio.

(2) S-a  luptat  acest popor multe luni cu ciuma şi cu foamea  care  unindu-şi  forţele, nu  i-au  mai dat nici o clipă răgaz. Câţi români retrăgându-se în munţii  cei  mai ameninţători şi păduroşi şi făcându-şi în ei cuiburi  ca  păsările au scăpat de ciumă dar apoi au fost găsiţi morţi în ele chinuiţi de  foame? S-ar  putea  număra cu miile… Iezuitul  MILANESI , 29 aprilie 1586. 

Ciuma și asistența publică

Doctor cu echipament de protecție împotriva ciumei

(1) Hotărâm 60  de  paturi  cel puţin /…/ al căror număr nu va putea fi scăzut ci crescut dacă  este nevoie, după numărul săracilor; ca nici un bolnav să nu fie acceptat dacă  mai  întâi nu s-a spovedit; dacă  doreşte  poate  fi  împărtăşit. După  aceea, să fie purtat uşor şi cu umilinţă  de  către fraţi  şi  surori  către  un  pat  şi  să  fie  tratat precum pe stăpânul  casei; tot  ce  va  dori  sau  va  vrea  să-i fie procurat, dacă va fi posibil şi  dacă  nu  va  fi  contraindicat  sănătăţii  Femeile însărcinate să fie primite în azil… când  se  apropie  momentul naşterii lor. Copiii  vor  fi  botezaţi  de  către  preoţi,  iar  surorile  vor  da  îngrijirile necesare.   SAINT – POL , Statutul lui Hotel-Dieu, 1265.

Hotel-Dieu, Paris

(2) Iar cuvioasele surori de la Hotel-Dieu, neînfricate în faţa morţii, îşi îndeplineau până la capăt menirea cu neţărmurită blândeţeşi  umilinţă;  şi  mulţumită  ăstui fapt multe dintre amintitele surori, al căror  număr  a  fost  de  nenumărate ori  împrospătat  după  golurile  pricinuite  de  moarte, odihnesc  cucernic, după cum suntem încredinţaţi, întru pacea lui Christos.   JEAN  DE  VENETO. 1438.  

 

<span>%d</span> blogeri au apreciat: