Tabloul


Tabloul

Tabloul face parte din categoria modelelor iconice. Tabloul istoric reprezintă cu mijloace artistice aspecte ale vieţii sociale, ale unor evenimente istorice, monumente sau obiecte istorice, etc. În categoria tablourilor introducem şi gravurile, xilogravurile şi litografiile. Tablourile pot fi didactice (realizate la comandă special pentru utilizarea lor În cadrul lecţiilor şi ilustrând diferite teme) sau artistice (opere ale unor artişti care au abordat subiecte considerate azi ca interesante pentru predarea istoriei.

Folosirea tablourilor didactice este mai uşoară, deoarece încă de la conceperea lor s-a avut în vedere debarasarea imaginii de elementele neesenţiale, deci atenţia elevilor poate fi uşor îndreptată înspre acele aspecte care trebuie reţinute. Deoarece tablourile didactice se inspiră, adeseori, din izvoare istorice (atunci când nu sunt direct reproduceri ale unor astfel de izvoare: de exemplu portretele istorice ale unor voievozi, preluate din frescele unor ctitorii, portretele lui Horea, Cloşca şi Crişan preluate din gravuri contemporane, etc), veracitatea lor poate fi destul de ridicată. Totuşi cadrul didactic va trebui să se informeze în prealabil asupra fiecărui tablou didactic avut în dotare, deoarece se pot întâlni cazuri în care tablourile didactice pot prezenta aspecte ale unor fapte istorice care nu au existat ca atare niciodată, sau imagini false ale unor personaje istorice (astfel, tablourile didactice cu Tudor Vladimirescu, plecând de la un faimos tablou artistic, îl întineresc pe Tudor cu 20 de ani, creind o imagine falsă despre acesta – în anul 1821).

Deoarece tablourile artistice cuprind o multitudine de elemente dintre care unele neesenţiale (chiar dacă tabloul este unul tematic), folosirea lor la orele de istorie poate fi mai dificilă, profesorului revenindu-i sarcina de a dirija atenţia elevilor spre elementele care trebuie reţinute şi prelucrate ulterior. Însă tablourile artistice au avantajul că ele transmit elevilor o anume imagine, care a fost considerată, la vremea creierii lor, cea mai aptă să reprezinte faptul istoric considerat; cu alte cuvinte, ele ne spun ceva nu numai despre acel fapt istoric, dar şi despre epoca în care au fost create şi despre autorul lor. Şi în cazul acestor tablouri, este necesară o informare prealabilă pentru depistarea eventualelor erori ştiinţifice (se cunoaşte că până pe la 1890 Ştefan cel Mare era reprezentat în tablouri cu barbă, ceea ce era cu totul eronat; de asemeni îmbrăcămintea personajelor din secolele XIV-XV este postdatată/turcizată, dacă nu este chiar din capul locului inventată). Însă recomandăm folosirea tablourilor artistice (este vorba despre reproduceri după aceste tablouri) mai ales a acelora care prezintă imagini contemporane autorului. Aceste tablouri pot da seamă despre zeci de amănunte de cultură şi civilizaţie materială care pot fi folosite în cadrul orelor de istorie.

Chiar dacă şcoala nu posedă acest tip de mijloace de învăţământ, ele pot fi cu succes suplinite de către diapozitive care prezintă reproduceri după tablouri artistice (îndeosebi). Tablourile (atât cele didactice cât şi reproduceri după cele artistice) îşi pot găsi locul pe pereţii sălii de clasă, realizând un mic colţ istoric.

Ilustraţia

Ilustraţia reprezintă varianta redusă a unui tablou istoric, realizată pe suportul hârtiei şi prezentă într-o lucrare oarecare iar nu independent (album de reproduceri, lucrare istorică, manual, etc). Folosirea ei prezintă aceleaşi caracteristici ca cele ale tabloului istoric, dar ea poate fi de asemeni reproducerea unei fotografii sau fotograme.

Datorită dimensiunilor deseori mici ale ilustraţiei, folosirea ei este mai greoaie, cadrul didactic trebuind să îndrume atenţia elevilor înspre elemente uneori dificil de sesizat cu ochiul liber (mai ales în cazul reproducerii pe hârtie de proastă calitate). Prezenţa unui epidiascop cu ajutorul căruia ilustraţia să fie mărită şi proiectată pe un ecran măreşte eficacitatea folosirii acestui mijloc didactic. Numărul mare de ilustraţii la care învăţătorul poate avea acces face ca acest gen de mijloc didactic să poată fi folosit mai des decât tabloul istoric. Prin scanare, ilustraţia poate fi folosită şi în combinaţie cu mijloacele puse la dispoziţie de către informatică.

Cum se priveşte un tablou?

Prezentăm mai jos un set de îndrumări care, urmate cel puţin în parte şi în ordinea propusă de către noi, pot ajuta elevii la realizarea unui comentariu pe marginea unui tablou (ilustraţie)

Tehnica

Suportul: pânză întinsă pe un suport, pergament, hârtie, mătase, lemn, zid (frescă).

Dimensiunile: înălţimea şi lungimea tabloului, eventual grosimea sa.

Materia: culorile sunt aplicate cu ajutorul unui liant, care poate fi: apa (la acuarele), guma arabică (la guaşe), gălbenuş de ou (la frescă), ulei (în majoritatea cazurilor). După acest suport, pictura poate prezenta un aspect transparent (acuarela), mat (fresca) strălucitor şi bogat (pictura în ulei).

Instrumentul folosit pentru aplicarea culorilor: pană (la miniaturi), pensulă de diferite forme, cuţit de pictat, mine colorate şi cretă (la pasteluri).

Compoziţia

Suprafaţa pictată: pătrat, dreptunghi, cerc, triptic (suprafaţa este împărţită în trei părţi de mărimi variabile).

Linii şi puncte tari: care sunt punctele care concentrează interesul privitorului? Care sunt liniile care organizează formele, care leagă între ele aceste forme şi conduc privirea până la punctele „tari.” Compoziţia este dinamică dacă liniile sunt oblice sau curbilinii şi statică dacă se bazează pe linii orizontale şi verticale.

Lumina:  indicarea zonelor de contrast între lumină şi întuneric, a zonelor luminate şi a celor umbrite care pun în valoare anumite părţi ale tabloului. Determinarea direcţiilor luminei.

Culorile: care sunt culorile tabloului? Care este culoarea dominantă? Artistul a păstrat sau a modificat culorile naturale? Culorile sunt pure sau realizate prin amestecuri? Care este poziţia culorilor în tablou? Există contraste între culorile calde (în amestec cu negru, galben, roşu) şi cele reci (în amestec cu alb, verde, albastru)?

Profunzimea: suprafaţa pictată, deşi nu are decât două dimensiuni, poate sugera şi adâncimea (profunzimea) prin: utilizarea a două sau mai multe planuri succesive (un plan este constituit dintr-o linie orizontală la care se aliniază persoanele sau obiectele; astfel avem un prim-plan, cel mai din faţă, şi un ariére -plan, cel mai din spate); prin folosirea culorilor (culorile calde sunt plasate în faţa celor reci); perspectiva liniară (liniile care leagă obiectele ce îndreaptă spre un punct aflat undeva în spate, în ariére plan.

Subiectul: pictura ca document

Să definim genul: pictură mitologică (ilustrând o legendă, mit din antichitatea greco-romană sau orientală), pictură religioasă (ilustrând viaţa lui Iisus, a sfinţilor creştini, a unor zeităţi necreştine), scenă alegorică (reprezentând o idee abstractă: justiţia, înţelepciunea, etc sub înfăţişări umane), scenă de bătălie (reală sau imaginară), marină (reprezentând fie marea, fie un ţărm de mare sau ocean), pictură de gen (conţinând scene din viaţa de zi cu zi), portret (reprezentarea trăsăturilor unui personaj, cât mai fidel modelului), peisaj (unde pe primul loc este reprezentarea naturii, animalele sau oamenii fiind introduşi doar pentru a sugera scara de proporţie), natură moartă (reprezentarea vânatului, fructelor, florilor şi a altor diverse obiecte), pictură fantastică (bazată doar pe imaginaţia autorului), pictură abstractă (în care corpurile sunt stilizate până la linii, forme geometrice sau pete de culoare). Pot exista şi combinaţii a diferitelor genuri.

Descrierea subiectului: sunt inventariate diferitele elemente ale acestuia: cadrul de viaţă, mobilier, îmbrăcăminte, tehnici, transporturi, simboluri, etc.

Interpretarea: pictura poate fi legată de un eveniment istoric precis? Care sunt învăţămintele care se pot trage din pictura respectivă: munci şi condiţii materiale, mediu social şi forme de gândire, însemne ale puterii şi forme de influenţare? Se pot face comparaţii cu alte opere similare.

Artistul şi timpul său.

Pictorul: este anonim sau cunoscut? Care sunt datele principale ale vieţii sale? Care este ţara de origine? Care au fost mediul său, formaţia sa intelectuală, influenţele primite? Care sunt ideile artistului şi temele cel mai des întâlnite? Opera situată în cadrul carierei pictorului, este una majoră sau minoră? Care a fost influenţa acestei opere, în timp?

Creaţia: a fost liberă, sau executată la comandă? A fost destinată de la început unui anumit amplasament? Artistul a lucrat singur, sau în grup? A fost încurajat şi protejat de către societatea în cadrul căreia a trăit?

Societatea: prin ce anume această operă de artă a fost reflex al unui mod de viaţă, a unui mod de a gândi sau a simţi, de a vedea şi a reprezenta lumea?

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: