A composta este sau ar trebui să fie una dintre ocupațiile principale ale grădinarilor amatori. Adică a unora care au propria grădină dar nu investesc în îngrășăminte pentru a avea recolte care, prin vânzare, să compenseze costurile producției. În plus, prin compostare scăpăm de o parte din deșeurile menajere, inclusiv din cele alimentare. Adevărat, le-am putea arunca în pubela de gunoi, dar de ce să nu facem un bine naturii și nouă înșine?
Problema cu compostatul este că metoda solicită, cel puțin teoretic, o anume disciplină. Și timp consumat. Ori eu sunt cam leneș, și nici autodisciplina nu mă dă afară din casă. Ce e de făcut?
Păi, nu prea mare lucru. Avem nevoie de mai multe lucruri: (1) un vas de 2-3 litri (plastic sau metal, nu are mare importanță), (2) o găleată sau un recipient de 10 litri (sau mai mult) și (foarte important) (3) de un recipient pentru compostare (despre acest indispensabil accesoriu grădinarului, într-un alt articol). De punctul (1) putem trece, eventual, și să ne limităm la (2) și (3).
În fiecare zi, rezidurile alimentare (cojile legumelor și frunctelor, rămășițele meselor, plicurile de ceai, zațul de cafea, etc) dar și șervețelele uzate sau prosoapele de hârtie, iau calea vasului mic. Acesta poate fi păstrat într-un dulăpior din bucătărie, pe colțul spațiului de lucru sau sub chiuvetă (se pot găsi și alte locuri interesante). Cum se umple repede (1-3 zile), resturile alimentare nu vor începe să emane mirosuri neplăcute.
Găleata o țin pe coridor – faptul că arunc resturile în găleată, care se umple cam într-o săptămână, mă scutește să ies pe ger, pentru a o goli în lada de compostare.
În ce privește lada de compostare, este o viitor pat de legume. Am așternut în toamnă un strat gros de carton (va împiedeca invazia a tot felul de oaspeți nedoriți pentru o vreme, iar după aceea se va transforma el însuși în compost) și ulterior am pus acolo, cam la întâmplare, gazon cosit, talaș, resturi menajere, frunze uscate. Acum, în iarnă, am pus doar resturi de bucătărie și puținele deșeuri de hârtie din activitatea menajeră. Voi umple lada până când nivelul materialului va ajunge la 5 cm de buza lăzii. După care voi trece la altă ladă de compostare – viitor pat de legume.
În primăvară, procesul de compostare se va accelera, datorită căldurii. La sfârșitul lui martie – începutul lui mai, voi pune un strat de 10-15 cm de sol deasupra compostului, și voi semăna castraveți și niște plante însoțitoare. Peste încă un an, va fi un substrat perfect pentru roșiile mele. Dar, deocamdată, a trebuit să protejez resturile menajere cu un capac închis cu lacăt , pentru că nu am gard care să protejeze proprietatea iar câinii din sat, cei cu stăpâni mai delăsători, sunt mereu flămânzi – au ros până și scândurile, după cum vedeți în imaginea de jos.
Cam atât despre cum am putea să avem un compost, fără să fim nici foarte harnici, nici foarte organizați. Pa și la re!
Radu Zlati 
Comentarii recente