Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale,...
Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale, nu investițiile publice făcute cu frâna de mână trasă. Nu. Profesorii. Oamenii cu creta și catalogul au doborât PIB-ul.
Niciodată în istoria ei România nu a avut o clasă conducătoare mai impotentă, mai limitată intelectual, mai incompetentă și mai iresponsabilă. Niciodată, în istoria tuturor acestor invenții și reconstrucții, clasa intelectuală publica românească nu a fost mai defazată, mai depășită, mai incompetentă și mai iresponsabilă.
Antropologia politică ne învață că masele oglindesc comportamentul elitelor. Dacă la vârful statului (Parlament, Guvern) asistăm la o „politică a pumnului în gură”, la ignorarea regulilor și la promovarea mediocrității agresive, poporul înțelege că violența este noua monedă de schimb.
După încheierea misiunii de la Washington, personajele noastre revin în „centrală”, în viața politică și instituțională a țării de origine. Astfel, acest tipar ideologic este reimportat și reimplantat în spațiul național.
a apărut o nouă religie: Sfântul Turnitin, algoritmul care ar trebui să ne spună cine e „hoț” de idei. Dar, în calitate de arhitect al sistemelor de guvernanță algoritmică, vă spun direct: acest software este, în contextul actual, absolut inutil și o insultă la adresa inteligenței umane.
Este, în același timp, amuzantă și tristă degringolada și agitația păturii de formatori de opinie, intelectuali publici, analiști, jurnaliști, ONG-iști și alți agenți — mai mult sau mai puțin sub acoperire — ai liniei dominante de propagandă și ai diverselor „state paralele” care operează în România.
Putem discuta dacă noua ordine va fi mai stabilă sau mai instabilă, mai liberală sau mai autoritară, mai fragmentată sau mai coerentă. Putem discuta ce rol va avea România în această nouă configurație. Dar a ne agăța de ideea unei restaurări a trecutului este o formă de infantilizare strategică.
expresia maturității unei trupe aflate la apogeu, care știa să unească virtuozitatea tehnică cu sensibilitatea culturală.
evident, cei doi se află pe poziții diametral opuse. Primul este mai analitic, al doilea mai revarbativ. Cine are dreptate?
Se aruncă termeni precum „plagiat” sau „lipsă de noutate” fără a înțelege un adevăr fundamental: știința nu este un act de magie, ci un proces de acumulare milenară. În epistemologie, ideea că un cercetător poate apărea din neant pentru a revoluționa totul fără a se sprijini pe predecesori este o fantezie.
Un riff iconic, o voce legendară și o energie brută – esența a ceea ce înseamnă Deep Purple.
Domnul Băsescu, care primește acum 11.148 de lei lunar fără să muncească o secundă, care locuiește într-o vilă de protocol pe care n-a plătit-o, care circulă cu mașini cumpărate din bani publici, care are bodyguarzi plătiți de toți contribuabilii – acest domn ne spune că profesorii și asistentele sunt nesăbuite pentru că își cer dreptul la un salariu decent.
Aparatul de propagandă — pe care acum îl putem recunoaște în magnitudinea sa fără precedent istoric, operând la nivel de miliarde de dolari și cu o infrastructură care a penetrat profund societățile occidentale — va muta de fiecare dată accentul convenabil. La momentul potrivit, dacă va fi necesar, Putin și Rusia pot deveni parteneri legitimi sau chiar „prieteni”.
Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.
Sunt curios ce mai urmează când termină de pedepsit săracii, bolnavii, copiii și pensionarii. Când or termina de tăiat la educație, sănătate, asistență socială, infrastructură și dezvoltare.
Comparativ cu mine, un copac este nemuritor,
iar o floare, deși nu-i atât de naltă, e mai suprinzătoare,
așa că mi-aș dori trăinicia unuia și cutezanța celeilalte.
Eșecul nu constă în faptul că obiectivele nu au fost atinse complet. Eșecul constă în faptul recunoașterii că ideea că Rusia putea fi împinsă în afara istoriei prin rezoluții, sancțiuni și comunicate nu a fost, de fapt, decât o iluzie. Sau, mai rău decât atât, o greșeală.
Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine
Negocieri de pace, aer condiționat și poziții ireconciliabile. La Abu Dhabi se discută forma eșecului, nu pacea. Teritorii, NATO, armate. Rusia știe ce vrea, SUA ce nu vor să piardă, Ucraina joacă fără inocență. Un ritual diplomatic cu final previzibil.
Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?
navele pot naviga în ape internaționale fără un pavilion național. Acest lucru nu este analogic cu o placă de înmatriculare a unei mașini, fără de care nu poți conduce o mașină. Și cu atât mai mult, lipsa unui pavilion nu echivalează cu pirateria și nu creează obligația statelor de coastă de a aresta o astfel de navă.
Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.
Normal ar fi să ne mirăm cum de nu-i e ruşine? Cum de nu-şi dă seama că fanatismul său partizan îl califică drept destinatar fanion al propriului “Apel către lichele” lansat cu mare emfază, după revoluţie, în scop deratizator.
În școală, de exemplu, copiii învățau cum funcționează o minisocietate meritocratică, acolo se formau primele ierarhii naturale, organice, bazate pe muncă, merit, empatie. Tot de acolo ieșeau oamenii care au asigurat stabilitatea socială pentru că erau capabili să-și câștige munca cinstit și nu puneau în pericol viața celorlalți prin analfabetismul și amatorismul lor. O școală care produce incompetenți egotiști e una care generează instabilitate socială
O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!
Provocarea intelectuală și politică: cum distingem între populism ca si corectiv democratic și populism ca instrument de concentrare autoritară?
În epoca fluidității ideologice universale, singura întrebare relevantă nu este dacă populismul este “bun” sau “rău”, ci: în ce condiții servește extinderea democrației și în ce conditii o subminează?
arhetipurile există pentru că sunt utile. Ele au ajutat oamenii să supraviețuiască și să coopereze timp de milenii. Arhetipul dușmanului va continua să apară în discursul politic pentru că accesează ceva real în psihologia umană.
Dar putem alege să fim conștienți de el. Putem recunoaște când suntem invitați într-o dramă arhetipală și putem decide dacă rolul care ni se oferă—erou, războinic, apărător al civilizației—servește cu adevărat interesele noastre sau ale altcuiva.
Arhetipul dușmanului este puternic. Dar este cel mai puternic când nu-l vedem așa cum este cu adevărat.
Funcția intelectualului nu trebuie să fie aceea de agitator, propagandist sau demascator. Intelectualul nu mobilizează mase, nu produce sloganuri și nu demască sau „dezvăluie” dușmani.
Produsul intelectualului arată cu totul altfel: este analitic, nu mobilizator, este nuanțat, nu simplificator, invită la judecată, nu la aliniere, este documentat, echilibrat și, mai ales, încearcă o formulă de conștientizare și detașare analitică și critică, nu una de implicare emoțională și agitatorică.
Când aceste distincții se pierd, spațiul public se transformă dintr-un loc al înțelegerii într-un loc al confuziei intelectuale, ideologice, politice și morale.
Partidul Național Liberal nu a încetat să fie un partid de centru-dreapta prin statut, ci prin comportament.
Problema PNL nu este lipsa valorilor declarate, ci refuzul sistematic de a le asuma public, coerent și consecvent, mai ales atunci când acest lucru presupune cost politic, curaj sau conflict.
Criza imensă în care a fost adusă România—economic, constituțional, politic, intelectual, cultural și educațional—nu s-a întâmplat pur și simplu prin hazard, printr-un „accident statistic combinatorial” sau din cauza „ghinionului”.
Avem obligația să înțelegem ceea ce s-a întâmplat, iar această înțelegere nu poate face abstracție de o analiză detașată, echilibrată și științifică—adică bine ancorată teoretic și empiric—a celor trei factori discutați în această intervenție publică: propaganda, cenzura și măsurile active puse in slujba…
Comentarii recente