Un lider care omite sistematic să nominalizeze actorii care i-au construit...
Simptomele sunt ușor de recunoscut: anatemele, excomunicările, avertismentele, listele de „acceptabili” și „indezirabili”. Conflictul intelectual este înlocuit de conflictul de salon, “lung prilej de vorbe si de ipoteze”. Crizele și micile drame ale „frecventabilității”, ridicole privite din exterior, devin, în interiorul acestui univers, surse esențiale de auto-validare și de construcție a propriei „bonități” si imagini de sine.
Opțiunea #1 îi permite Președintelui să amâne puțin mai mult problema în timp ce caută o altă ieșire (niciuna nu este în prezent vizibilă), dar nu va opri presiunea în creștere din pierderea zilnică de aproximativ 12mbd de pe piețele globale sau din cele 35% din îngrășăminte, aluminiu și heliu de care lumea are disperat nevoie; crește șansa să trecem de la o simplă recesiune la depresiune.
Rusia a contribuit la scenarizarea propunerii în 14 puncte care a fost transmisă lui Trump prin Pakistan pe 1 mai. Hormuz se redeschide primul. Sancțiunile pe locul doi. Nuclearul ultimul. Secvențierea protejează pârghia Rusiei privind custodia uraniului de cele 400 de kilograme de material îmbogățit pe care AIEA nu îl poate inspecta. Trump a respins-o pe 2 mai și a spus că Iranul nu a plătit un preț suficient de mare.
Indiferent cum ai da-o, indiferent cum ai calcula-o, în China se trăiește pe medie mai bine decât în orice țară a lumii. Remarcabil însă e că bunăstarea chinezească nu e una care arată bine „pe medie”, așa cum sunt statisticile democrațiilor occidentale, ci este una în care media aproape se suprapune peste nivelul de trai al fiecăruia. Adică variațiile din domeniul inechității sociale sunt infinit mai reduse decât în orice altă țară din lume.
Mohsen Rezaei tocmai a detonat Pentagonul. El spune că SUA nu înțeleg geografia teritoriului pe care încearcă să îl blocheze. Prin târârea flotei lor în Golful Persic, el susține că au intrat într-o „mlaștină” fără ieșire. Este mașina militară americană „prinsă” de propria aroganță?
Într-o escaladare istorică a războiului comercial global, Ministerul Comerțului din China (MOFCOM) a emis oficial un „Ordin de blocare” pentru a anula sancțiunile SUA împotriva a cinci dintre giganții săi petrolieri.
Aceasta nu este doar o schimbare de politică – este o provocare directă la adresa capacității Statelor Unite de a supraveghea comerțul global.
Statele Unite vor continua să susțină că aplică o „blocadă navală de succes” pentru a salva aparențele, în timp ce Iranul își va implementa noile reguli în Golf și își va activa rutele terestre prin Pakistan și Rusia. Acest scenariu va fi martorul unor confiscări reciproce ale navelor care încalcă regulile iraniene și al unei presiuni sufocante a aprovizionării cu energie, menținând prețurile țițeiului Brent la niveluri record.
Bucuria, bucuria
un soare întreg
un refren de fluviu și câmpie
mulțumesc mulțumesc că am trăit
coridoarele puterii din Washington și Teheran zumzăie de discuții despre atacuri „scurte și puternice” și represalii „fără precedent”.
Rezumatul ultimelor 24 de ore ale acestei confruntări globale.
în România, practic, sfera publică este dominată de acest fenomen, in care, să citez un coleg, „țăcăniții, dereglații și dezaxații psihic par să fie cei care dau tonul dezbaterii publice și setează agenda acesteia”.
Cred sincer că nu vrajba, condamnările și interdicțiile personalităților din trecut pot asigura armonia și pacea socială, ci înțelegerea, clemența și iertarea. Legile trebuie date pentru prezent și viitor și ele trebuie să aibă putere asupra faptelor petrecute din momentul adoptării lor înainte și nu efect retroactiv.
O lume în care unii dintre cei mai cunoscuți intelectuali publici, victime ale „anilor urii” sau ale unor campanii grotești în care piesa centrală erau jocuri de cuvinte degradante cu numele de familie, acceptă ca prezența lor în spațiul online să fie gestionată de rețele și agenți ai celor mai aberante și abjecte instrumentalizări ale urii și grotescului în viața publică românească de azi, fiind, după toate aparențele, deloc deranjați de acest lucru
Dacă la Cotroceni ne-am pricopsit cu un diliu în toată regula, la Palatul Victoria a venit Bolojan, această eroare umană, țărănușul care, după ce n-a mai putut să-și facă loc cu TIR-ul, și-a făcut din coate o armă redutabilă cu care, surprinzător, a reușit.
de acum înainte, Teheranul nu va mai negocia deloc programul nuclear. Ceea ce contează este încheierea războiului; ridicarea sancțiunilor; modalitățile de compensare; și ridicarea blocadei navale americane.
Dosarul nuclear „ar putea fi abordat ulterior într-un acord separat” – și numai după încheierea războiului
Timp de decenii, Statele Unite au menținut un „Colier de oțel” de baze în jurul Iranului. Dar de la începutul războiului din Iran din 2026, pe 28 februarie, această rețea s-a confruntat cu o serie de „Șocuri cinetice și politice” care au forțat o contracție masivă.
Președintele SUA a plasat întreaga lume pe marginea unui vulcan prin ultimatumul său explicit de a distruge infrastructura petrolieră a Iranului în termen de trei zile, coroborat cu pirateria maritimă evidentă a petrolului iranian în valoare de 380 de milioane de dolari.
vom înțelege că Ilie Bolojan nu este cu adevărat rău intenționat. E doar bolnav, foarte bolnav, ca orice dependent. Având creierii prăjiți de drogul puterii, el poate crede că face ceea ce trebuie.
Ceea ce trebuie menționat este că anul trecut Grecia a reușit să închidă cu un PIB de … 280 mld. $, adică 80% din cel al anului 2008!!! În 17 ani, Grecia a mers strict în spate, fiind jefuită la drumul mare de mafia financiară europeană. Imaginați-vă că dacă am transforma dolarii din 2008 în dolari de azi, PIB-ul de atunci ar fi de … 540 mld. $. Unde e diferența de cel puțin 260 mld. $? În buzunarele mafiei!
Președintele Parlamentului Iranului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a postat un tweet criptic, plin de jargon, pe 27 aprilie 2026, care i-a pus pe gânduri pe analiștii pieței petroliere. La prima vedere, pare o aiureală. Nu este. Iată fiecare rând decodificat.
În rezumat: Eșecuri profunde pe toate liniile de efort și foarte puține obiective realizate.
Emiratele Arabe Unite nu pot inunda piața. Emiratele Arabe Unite pot adăuga aproximativ patru sute până la șapte sute de mii de barili pe zi în 2026, față de obiectivul de capacitate sustenabilă de cinci milioane de barili al ADNOC.
Dacă asculți „Nuages” și nu simți cum ți se înmoaie cinismul, probabil că ești făcut din beton armat. Sau, mai rău, asculți doar muzică generată de AI. Această piesă este dovada că arta adevărată nu are nevoie de degete intacte sau de condiții politice favorabile.
e memento-ul tău anual că muzica adevărată nu are nevoie de autotune, ci de sânge, sudoare și o doză sănătoasă de dispreț față de iubiții infideli.
Un lider care omite sistematic să nominalizeze actorii care i-au construit succesul nu face un simplu gest de ingratitudine personală. El emite un semnal structural către întregul ecosistem politic, un semnal pe care actorii raționali îl decodifică rapid și îl internalizează în calculele lor viitoare: alianța cu acest lider este asimetrică prin definiție, resursele investite nu generează reciprocitate, costurile de trădare sunt mai mici decât par.
problema majoră este reprezentată de faptul că în continuare nu există o strategie pentru sfârșitul războiului, după cum constată presa americană. Marea contra-ofensivă ucraineană a eșuat spectaculos și nu este clar până în ziua de azi care au fost costurile ei, strategia „îi înarmăm pe ucraineni și ucrainenii îi înving pe ruși” a fost una falimentară.
În 2004 emoția era PDL. În 2012 era USR înainte să existe USR. În 2016 era PSD. Acum e AUR. Aceiași oameni? Nu neapărat. Același mecanism? Absolut.
Caută pe cineva care să pară că nu e din sistem, că e altfel, că a venit să dărâme tot ce e putred — și votează entuziast până când descoperă că și ăla e din sistem, că și ăla minte, că și ăla a furat sau va fura.
Pe sectorul Volchansk din direcția Harkov, de la așezarea Zybino până la așezarea Degtyarnoe, Forțele Armate Ruse împing inamicul pe malul stâng al râului Volcea și dezvoltă un cap de pod între linia frontierei de stat și malul drept al râului.
O piesă despre curajul de a fi scârbit. O capodoperă a genului. Ascult-o cu atenție. Sau n-o face. Lor oricum nu le pasă.
Modelul este simplu și extrem de profitabil: se identifică și se creează sau se amplifică, dacă există în cantitate neglijabilă, o amenințare; se declanșează o alarmă publică; se atrag fonduri și influență; iar amenințarea este întreținută discret la un nivel optim pentru a menține viu si profitail circuitul financiar, propagandistic, ideologic și politic.
Aceasta a fost o vizare sistematică a infrastructurii care face ca proiecția puterii SUA să funcționeze. Comunicații prin satelit. Protecție radar. Depozitare de combustibil. Piste. Hangare. Iranul nu încerca să-i omoare pe americani, ci să-i orbească, să-i țină la sol și să le întrerupă alimentarea cu combustibil.
Există o distincție importantă care lipsește din dezbaterea publică: companiile nelistate și ineficiente — unde listarea are sens ca instrument de reformă — sunt diferite de companiile deja listate și profitabile, unde listarea suplimentară înseamnă pur și simplu vânzarea unor active valoroase ale statului fără justificare reformatoare.
Omul care construiește inteligența infinită tocmai ți-a spus singurul lucru pe care nu îl poate produce. Caracterul este ultimul avantaj care nu poate fi automatizat.
Comentarii recente