Mamele nu sunt problema. Imigranții nu sunt problema. Problema e ideea că...
Un Iran disperat fără Hormuz este Libia. Un Iran disperat cu Hormuz este cel mai periculos actor de pe Pământ
petrolul este materia primă de bază, fără de care societatea de azi nu funcționează. Fără el, pur și simplu pică tot! Cum abia se produce cât e necesar consumului, orice fractură are un efect devastator asupra prețului.
În ziua 25 a Furiei Epice, lumea prețuiește două realități simultan și niciuna dintre ele nu este adevărată.
Numirea lui Zolghadr vă spune unde a ajuns arborele decizional al regimului. Nu negociere. Nu compromis. Rezistență. Continuitate.
„Someone Like You” este una dintre acele rare creații care transcend epoca în care au fost lansate
Prin urmare, orice încetare a focului va fi (de fapt) temporară, condiționată și, mai ales, reversibilă. Cu SUA și Israel implicate, nici nu poate fi vorba despre respectarea unor semnături pe un tratat, oricare i-ar fi conținutul.
Multe dintre lucrurile pe care le îndrăgim la popoarele semite – evrei și arabi (sau arameeni) – sunt, de fapt, persane.
Ultimatumul de 48 de ore a fost o amenințare. Pauza de 5 zile este o mărturisire a faptului că consecințele amenințării au fost mai grave decât ținta sa.
Codreanu este cel care a inaugurat ceva ce, până la el, era complet necunoscut societății românești: asasinatul politic programatic.
Mamele nu sunt problema. Imigranții nu sunt problema. Problema e ideea că trebuie să alegem între ele. Nu trebuie.
înlocuitorul celui asasinat este mai dur decât predecesorul său.
„Take My Breath Away” este, în esență, o piesă despre fragilitatea momentelor care contează.
Sondajul Avangarde ne pictează un Ilie Bolojan mai urât decât o amendă de parcare.
„Wicked Game” este una dintre acele creații rare care nu îmbătrânesc. Nu pentru că ar fi perfecte. Ci pentru că sunt sincere.
Suntem martorii sfârșitului „Secolului American” și ai agoniei proiectului european așa cum l-am cunoscut.
Neptun Deep „va acoperi necesarul de gaze al Ucrainei”. Măcar dacă limbajul ar fi sugerat explorarea unei oportunități economice, de a vinde atunci când este oportun în funcție de stocuri și de preți, dar nu; este formulat ca un soi de obligație strategică pe care România „explorează posibilitatea” să și-o asume.
Programatorii sunt în frunte cu o rată de expunere uluitoare de 75%, urmați îndeaproape de rolurile din finanțe, inginerie și suport administrativ.
o situație paradoxală în care sistemul funcționează aparent bine – AI oferă răspunsuri de calitate – dar cunoașterea umană dispare. Cu alte cuvinte, avem soluții, dar nu mai avem înțelegere; avem rezultate
Problemele sunt structurale și grave, țin de politici, iar rezolvarea lor înseamnă politică socială și politică de dezvoltare regională inteligentă. Ideea că tăierea de salarii ar rezolva ceva, sau că e justificată moral, e o tâmpenie abisală și cinică.
„Acest război trebuie să înceteze imediat. Agresiunea trebuie să înceteze imediat. Pentru că toată lumea știe cine este principalul beneficiar al acestui război”. OARE CINE ESTE ACELA?
Apărarea aeriană care a fost distrusă tocmai a lovit F35 despre care Trump și Hegseth cred că nu poate fi văzut.
simbioza între „Punga de la Lidl” și „Trandafirul de 1 Euro” reprezintă noul contract social în România digitală. Nu mai avem nevoie de politică externă când avem „Battle-uri” pe TikTok.
În scurt timp, lumea pe care o știm va dispărea, totul pentru că un imperiu muribund nu vrea să-și recunoască statutul real.
Pe un Ali Khamenei, care nu se ferea, l-au omorât. Pe Larijani care, de asemenea, îi sfida, l-au omorât. Doar că rezultatul e mai rău decât cred.
Modernizarea școlii românești depinde de noroc, nu de strategie. Statul finanțează prezentul minim. Uniunea Europeană, eventual, viitorul.
Tinerețea, frumusețea, sexul, potența – toate aceste trăsături odată „naturale”, au devenit de mult timp mărfuri din ce în ce mai apreciate și mai scumpe, vândute unei oligarhii globale din ce în ce mai influente, mai expeditive și mai condescendente. O oligarhie asupra căreia publicul are din ce în ce mai puțin control
România se stinge economic pentru că PSD a decis că e mai profitabil să domnești peste o ruină ascultătoare decât să fii partenerul unei economii prospere și independente.
Formula reală a sistemului românesc privit prin prisma bugetului alocat pare a fi: Educația: prea puțin ca să transforme; Cercetarea: prea puțin ca să conteze; Fonduri UE: prea volatile ca să compenseze.
Conspirații există. După cum există și libertatea omului de a fi onest, sincer, deștept, mincinos, idiot.
Trump: „Iranul nu are dreptul să blocheze Strâmtoarea Hormuz. I-am învins deja. Este pur și simplu nedrept.”
“When a Man Loves a Woman” este mai mult decât un hit clasic al anilor ’60. Este unul dintre acele rare momente în care muzica populară atinge o formă de adevăr emoțional pur.
Opoziția dintre cercetare și inovare este un sofism rezultat din separarea artificială a unui proces integrat. Toate marile economii ale lumii investesc masiv în cercetare tocmai pentru că știu că, fără ea, inovarea devine imposibilă pe termen lung.
Dacă tot ne-am implicat defensiv (sic!) din punct de vedere militar – aerian, de ce nu am face-o și cu marina? Să trimitem dragoare întru deminarea Strâmtorii Hormuz.
conflictul nu se stabilizează, ci se lărgește simultan militar, regional și economic. Iranul încearcă să compenseze inferioritatea militară prin presiune economică globală, în timp ce SUA și Israelul urmăresc degradarea sistematică a infrastructurii militare iraniene.
Comentarii recente