Am intrat în sala profesorală. Suntem în „Săptămâna verde”....
Am intrat în sala profesorală. Suntem în „Săptămâna verde”. Și, brusc, precum la Proust chestia cu „petites madeleines”, mi-a trecut prin minte versul „te iubesc verde”. Îl știu din facultă, când am frecventat poetul. Dar prietenul meu Altzheimer mă împiedeca să accesez numele. Așa că l-am întrebat pe Gipi. Iată ce mi-a răspuns: „Te referi, […]
Este o piesă despre dependența noastră fundamentală de ceilalți, livrată de un om care părea că nu are nevoie de nimeni, dar care se agăța de fiecare notă ca de o ultimă speranță.
Asta e partea care ar trebui să ne neliniștească puțin: nu cine trage mai bine contează, ci cine controlează regulile jocului. Iar regulile se rescriu chiar acum.
Gata cu abuzul în serviciu interpretat după cum bate vântul la partid.
Mita, traficul de influență și îmbogățirea ilicită au acum definiții uniforme în toată UE.
Nu oferă soluții. Nu promite vindecare. Nu îți spune că „timpul rezolvă tot”. În schimb, îți arată că unele absențe rămân definitive.
aflăm că în chiar interiorul statului funcționează un stat-paralel format din membri ai guvernului, posibil chiar și președintele, care gestionează în secret resurse colosale ca pe un activ privat, ignorînd mecanismele de checks and balances.
un document. O radiografie. O mărturie târzie a unui om care a trăit mult, a greșit mult, a iubit imperfect și a înțeles, poate prea târziu, costul tuturor acestor lucruri.
„While My Guitar Gently Weeps” în viziunea Jeff Healey Band este dovada că muzica nu are nevoie de ochi pentru a vedea adevărul, ci doar de o inimă dispusă să ardă complet.
Magistrații și-au dat singuri în judecată instituțiile, au câștigat procesele (tot în fața colegilor lor, evident) și acum cer 2 miliarde de euro.
Diferența dintre Trump și Dehghan este diferența dintre marketingul puterii și managementul puterii.
În 2026, Iranul nu mai este o teocrație izolată condusă de clerici analfabeți, ci o corporație de securitate condusă de manageri cu PhD care au transformat ideologia în algoritm militar.
SUA vor ca Iranul să fie înlănțuit. Iranul vrea ca SUA să plece și să fie taxate pentru vizită.
majoritatea națiunilor se pregătesc de război. Iranul se pregătește pentru rezistență. Nu se întreabă: „Cum să ne învingem inamicul?” Se întreabă: „Cum să rămânem în picioare după ce ei s-au epuizat încercând?” Iar aceasta, aceasta este o strategie cu mult mai înfricoșătoare. Pentru că istoria are obiceiul particular de a nu-și aminti de cel mai puternic, ci de cel care rămâne ultimul în picioare.
Conflictul a trecut de faza „loviturilor tactice” și a intrat în cea de redesenare a hărții economice mondiale.
Pe 22 martie, o navă container deținută de chinezi, numită Newvoyager, a plătit o taxă în yuani chinezești pentru a tranzita Strâmtoarea Hormuz sub escortă militară IRGC. Lloyd’s List a confirmat acest lucru. Cel puțin două plăți de taxă în yuani au fost decontate. Douăzeci și șase de nave au trecut printr-un coridor de verificare […]
„El Condor Pasa (If I Could)” nu este doar o piesă. Este o meditație sonoră asupra libertății, identității și alegerii.
Echilibrul mondial nu era un perete de piatră, ci o pânză de păianjen. Clovnul a tras de un fir crezând că îl va întări, dar a rupt întreaga structură.
Ministrul spune că elevii suedezi manifestă o scădere a capacităților intelectuale din cauza timpului pe care îl petrec în fața dispozitivelor electronice.
Atunci când cele mai importante decizii ale unei guvernări sunt luate de partidele clasate pe locurile 3 și 4 în alegerile parlamentare, partide care nu au strâns, împreună, nici măcar un sfert din voturile exprimate de români, nu mai vorbim despre stabilitate, ci despre delapidarea democrației.
calea navigabilă de 34 de kilometri pentru care ambele părți încă se luptă este acum oficial cea mai importantă variabilă din economia globală.
Sunt dintr-o altă țară decât a ta
Dintr-un alt cartier
Dintr-un alt fel de singurătate
Un Iran disperat fără Hormuz este Libia. Un Iran disperat cu Hormuz este cel mai periculos actor de pe Pământ
petrolul este materia primă de bază, fără de care societatea de azi nu funcționează. Fără el, pur și simplu pică tot! Cum abia se produce cât e necesar consumului, orice fractură are un efect devastator asupra prețului.
În ziua 25 a Furiei Epice, lumea prețuiește două realități simultan și niciuna dintre ele nu este adevărată.
Numirea lui Zolghadr vă spune unde a ajuns arborele decizional al regimului. Nu negociere. Nu compromis. Rezistență. Continuitate.
„Someone Like You” este una dintre acele rare creații care transcend epoca în care au fost lansate
Prin urmare, orice încetare a focului va fi (de fapt) temporară, condiționată și, mai ales, reversibilă. Cu SUA și Israel implicate, nici nu poate fi vorba despre respectarea unor semnături pe un tratat, oricare i-ar fi conținutul.
Multe dintre lucrurile pe care le îndrăgim la popoarele semite – evrei și arabi (sau arameeni) – sunt, de fapt, persane.
Ultimatumul de 48 de ore a fost o amenințare. Pauza de 5 zile este o mărturisire a faptului că consecințele amenințării au fost mai grave decât ținta sa.
Codreanu este cel care a inaugurat ceva ce, până la el, era complet necunoscut societății românești: asasinatul politic programatic.
Mamele nu sunt problema. Imigranții nu sunt problema. Problema e ideea că trebuie să alegem între ele. Nu trebuie.
înlocuitorul celui asasinat este mai dur decât predecesorul său.
„Take My Breath Away” este, în esență, o piesă despre fragilitatea momentelor care contează.
Sondajul Avangarde ne pictează un Ilie Bolojan mai urât decât o amendă de parcare.
„Wicked Game” este una dintre acele creații rare care nu îmbătrânesc. Nu pentru că ar fi perfecte. Ci pentru că sunt sincere.
Comentarii recente