Compostul este aurul grădinarilor (fie ei amatori sau nu) care decid să aibă recolte cât mai ”bio”.
Și nu, nu este neapărat o ambiție prostească de a fi în trend. Ci pentru motivul (rațional) că dacă vom composta vom putea spori randamentul grădinii, cu cheltuieli minime și având produse mai sănătoase; bașca faptul că se reduce cantitatea deșeurilor care altfel ar lua calea gropilor comunale de gunoi, sau mai rău.
Desigur, pentru compostare avem nevoie, în principal, de două lucruri: (1) Materiile prime (ce compostăm) și (2) un spațiu de compostare.
Deci, urmează să scriu niște articole despre ce și cum (unde) compostăm. Desigur, pornind de la experiența proprie.
Pentru început, să spun că am început să compostez din vara trecută, folosind în special resturile rezultate din tăierea gazonului din curtea fiicei mele (cam un sac de 60 de litri în medie pe săptămână). În paturile înălțate de legume pe care le-am construit în vară am pus la bază un strat de hârtie (din lăzile de carton care au servit la mutarea de la Sighet la Cluj a obiectelor de gospodărie și a cărților), urmat de un strat de textile (niște haine neutilizabile de către nimeni – ar fi trebuit doar din cele colorate natural, dar de unde?) iar apoi straturi succesive de iarbă tăiată. Tot acolo am aruncat și talaș rămas de la activitățile mele de tâmplărie și, ocazional, resturi menajere și alimentare. Ar fi trebuit să întorc cu furca toate aceste materiale, în mod regulat – ei bine, recunosc că nu am procedat astfel. Oricum, planul era să termin activitatea de compostare numai anul acesta prin toamnă, deci timp mai este…
PS Imaginea nu este de la mine din grădină (care în acest moment este acoperită de nea) ci de pe net. Dar va urma…
citește și:
Radu Zlati 
Comentarii recente