Rene Magritte


De ce Magritte?


Pentru că îmi place imens albastrul lui. Pentru a căzut peste mine la momentul potrivit: nu îndeajuns de matur pentru ca să nu doresc să intru în lumea lui fabuloasă şi nu îndeajuns de sofisticat pentru a-i respinge aparenta naivitate. Pentru ca spiritului ludic din mine îi place când Magritte îi face complice cu ochiul.

Pentru a explica Timp încremenit, Magritte a spus: „Am decis să pictez imaginea unei locomotive… Pentru ca misterul să poată fi evocat, am adăugat o altă imagine imediată, familiară, fără mister – imaginea unui şemineu dintr-o sală de mese….” Misterul şi magia apar în juxtapunerea surprinzătare şi trecerea amplă dinspre una înspre cealaltă a acestor imagini cu totul comune şi care nu au legătură aparentă între ele. Artistul a transformat şemineul unei sobe pe bază de cărbune într-o ramă de tren: trenul pare a ieşi dintr-un tunel de cale ferată. Irumperea trenului în liniştea unei săli  de mese slab mobilate, fumul plutind  linistit pe coşul locomotivei (sugerând la rândul său, fumul de cărbune din sobă) totul duce la mirarea aceea dătătoare de nelinişti metafizice dar şi de plăcere estetică.

Aceeaşi tensiune între două planuri aparent total diferite întâlnim în Imperiul luminilor, tablou pe care Magritte îl reproduce în mai multe rânduri.

L'empire des lumieres

O scenă nocturnă sub un cer luminos. Doar la o a doua privire îţi dai seama despre supranaturalul naturii acestei aşa-zise scene „naturale.” Magritte însuşi interpretează astfel tabloul. „Am reprodus diferite concepte în Imperiul luminilor, un peisaj nocturn şi un cer pe care îl vedem în timpul zilei. Peisajul ne duce cu gândul la noapte, cerul la zi. După mine, această simultaneitate a zilei şi nopţii are puterea de a surprinde şi încînta. Această putere eu o numesc poezie.”

Este preferata mea dintre operele lui Magritte deoarece are cel mai mare potential poetic şi, dincolo de asta, pentru ca mereu călătorul care mă simt (chiar daca apar ca un sedentar prin definiţie) are puseuri de nostalgie de fiecare dată când vede o fereastră luminată pe timpul nopţii… aducându-mi aminte de ferestrele luminate ale trenurilor de noapte, alergând sub stele înspre necunoscute direcţii…

Bird

Dangerous Liasions

Mask

Pyrenees

Son of Man

Sirens

Main in a Bowler Hat

False Mirror

The Menaced Assasin

Red Model

Golgonde

Anunțuri

2 comentarii pe “Rene Magritte”

  1. Marco Orban 30 Ianuarie 2011 la 9:24 AM #

    Este un lucru bun ca studentii informati sa poata ajunge in parelament la 18 ani!

    Apreciază

  2. ivi 19 August 2011 la 11:31 AM #

    Rene Magritte este un pictor de doua ori paradoxal …exista mai intai un „paradox al contiguitatii” (…si suprarealistii au acest paradox al contiguitatii, insa doar atat…) si in al doilea rand exista si un „paradox al semnificatiei”, un fel de „joc secund mai pur”…
    …la aceasta concluzie am ajuns dupa ce am vazut cu multi ani in urma, una dintre cele mai mari expozitii Magritte organizate vreodata – cea de la Metropolitan Museum din New York …a fost exceptional o pura incantare, !
    Da si mie imi place mult Magritte !!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: