Nicușor Dan îşi joacă rolul de președinte funcțional desemnându-l premier pe Eugen Tomac ca viitor premier. Deci pe un eurodeputat al PMP, actual lider de partid eșuat cu brio la ultimele parlamentare, mai cunoscut ca „tolomac” (în glumă?) decît ca strateg politic.
Gestul său a stârnit un cor de critici acide. PNL a răbufnit imediat: secretarul general Dan Motreanu subliniază că Tomac nu îndeplinește “niciuna din cele două condiții” fundamentale – legitimitate tehnică și încredere publică – și reamintește că partidul său nu a obținut niciun loc în Parlament. Ciocu’ din fruntea liberalilor, Ciprian Ciucu, mușcă din PSD, nu din Tomac: îi ironizează pe social-democrați drept „genii” ce au lăsat România fără guvern, „dispăruți ca măgarii în ceață” fără nicio soluție. Este același Ciucu care acuză PSD că „a fugit de răspundere” și a trântit o “guvernare corectă” de dragul privilegiilor, reproșându-i să vină cu un plan sau măcar să recunoască că nu are unul. În consecință, PNL declară solemn că nu va fi „complice” la escapadele PSD și cere o nouă cale politică fără ei.
La extrema cealaltă, AUR bate alarma că desemnarea lui Tomac „este plină de imoralitate și prevestitoare de dictatură”. Petrișor Peiu acuză gestul de a ocoli voința Parlamentului și pune sub semnul întrebării caracterul democratic al actului.
UDMR-ul, deşi mai rezervat, găseşte varianta „totuși bizară” – nu are sens să pui un guvern “tehnocrat” în fruntea căruia stă „un politician al cărui partid n-a intrat în Parlament”.
USR, nimic mai smerit, nu cere decât garanții: Dominic Fritz anunță că va purta discuții cu Tomac, dar doar „ca să includă pe listă miniștri USR”. Ideea că Tomac va fi un „premier independent” sau „tehnic” nu-i impresionează pe liderii partidelor: toți par de-acum partizanți încruntați care amenință că refuză orice guvern la care nu-și bagă ei oamenii lor.
Până și analiștii oficiali au ceva de obiectat. Profesorul Gheorghe-Ilie Fârte numește întreaga nominalizare „o soluție proastă” și se miră cum va strânge cineva 233 de voturi fără sprijin solid. El semnalează că Tomac „nu are victorii, nu are reușite pe niciun plan” și se întreabă retoric cu ce autoritate ar conduce un guvern fragmentat. Un alt analist (Sergiu Mișcoiu) crede că e un joc în doi pași , însă mulți alții anticipează cearta parlamentară.
În fine, una dintre victimele moțiunii de cenzură îşi spală mâinile de întreaga nebunie. Premierul demis Ilie Bolojan are rezerve serioase: a avertizat că un guvern tehnocrat fără majoritate clară nu poate livra rezultate și că proiectele sale vor fi „măcelărite” în Parlament. Fără milă, Bolojan a arătat că România a fost luată ostatică de o moțiune fără alternativă – „ăia care lucrează la demolarea guvernului ar trebui să vină și cu o soluție”, subliniind că în alte democrații șmecheria nu merge. În același timp, fostul premier trage de urechi propriul aliat: PSD, acuzat că „a dinamitat guvernarea” și „fuge de responsabilitate”. Practic, Bolojan reclamă că social-democrații i-au aruncat guvernul din tren fără să vină cu alternative realiste. Între timp, așteaptă ca PNL să decidă luni „cu cine stăm la masă”, menţinându-și fastidioasa poziție că nu va coalița niciodată cu PSD.
Tonul politicienilor frizează absurdul: e ca și când, după spectacolul măcelului politic, toţi participanții râd ironic în spatele cortinei. Dar nu știu de ce. Și uită de „beneficiar” – borul embetat.
Rezultatul?
Un președinte „funcțional” care desenează soluții peste criza lăsată de toți ceilalți, dar fără prea mult sprijin în realitatea politică… alta decât cea de la umbra pădurii Băneasa.
Un Tomac promovat la rang de premier – adică un tolomac eufemistic – care trebuie să împace stânga cu dreapta fără niciun fel de baghetă magică.
Şi partide care s-au certat doi ani, au stârnit moțiunea și, asemeni unei broaște care a dat bir cu fugiții de răspundere, nu pot decide ce vină să asume: unii spun că ceilalți au dinamitat guvernul, alții că unii n-au venit cu soluții.
Toate acestea, în cheie acidă și metamorfozată, lasă impresia unei farse politice în care „funcțional” înseamnă mai degrabă “haotic și sfâșiat”.
Radu Zlati
Radu Zlati 
Lasă un comentariu