Îndrăgostita
Ea sta-n picioare pe pleoapele mele
Si pletele-i in paru-mi se revarsa
Ea are forma mainilor mele,
Culoarea ochilor mei,
Si-n umbra mea se pierde
Ca piatra in cer.
Ea pururi sta cu ochii treji
Si nu-mi da pace sa mai dorm,
Visele ei in plina zi
Evapora sorii,
Ma fac sa rad, sa plang si sa rad
Sa spun atatea cand n-am nimic de spus.
A fi
Fruntea ca un drapel pierdut,
Te târâsc când sunt singur,
Pe străzi reci,
Odăi negre,
Strigând în chinuri.
Nu vreau să le dau drumul
Mâinilor tale clare şi complicate
Născute-n oglinda închisă a mâinilor mele
Tot restul e desăvârşit,
Tot restul e şi mai de prisos
Decât viata.
Sapă pământul sub umbra ta.
O pânză de apă lângă sâni,
În care să te-neci
Ca o piatră.
Nu vreau decât să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuieşte
Râul se umple de-un peşte
Pe-a singurătăţii mele măsură te-am creat
Lumea toată să ne-ascundem
Zile şi nopţi
Să ne-nţelegem
Să nu-ţi mai citesc în ochi nimic
Decât ce despre tine gândesc
Şi de-o lume dup-al tău chip
Şi zile şi nopţi de plioapele tale rânduite-omeneşte.
Lasă un comentariu