Bujor de iarnă
şi fluierar care spui atâtea –
cuc al zăpezilor.
Maurice Maeterlinck — Poeme
Aşteptaţi luna şi iarna,
Pe clopotele acestea risipite în fine pe gheaţă!
Mark Strand — Ușa
Și îți amintești prima dată când ai venit. Frunzele
Creșteau din arțari în timp ce alergai spre casă.
Ai alergat așa cum ți-ai imaginat întotdeauna că vei face.
Mâna ta este pe ușă. Aici ai intrat.
Bob Dylan – Poate mâine
E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine cînd dimineaţa o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roşit cînd te-a văzut,
Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut…
Alain Bosquet — Bucuria & Când pătrunzi
Bucuria, bucuria
un soare întreg
un refren de fluviu și câmpie
mulțumesc mulțumesc că am trăit
Leo Ferre — Singurătatea
Sunt dintr-o altă țară decât a ta
Dintr-un alt cartier
Dintr-un alt fel de singurătate
William Blake — ***.***
Să văd o lume într-un grăunte de nisip
și un univers într-o floare sălbatică,
având infinitul în palmă
și veșnicia într-o oră.
Wang Wei – ***.***
Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.
Léo Ferré – Avec le Temps/Cu timpul
Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine
Odisseas Elytis – Cartea semnelor
Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.
Maurice Maeterlinck – Clopote de sticlă
O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!
Alain Bosquet – Moartea e lungă
Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.
Stephen Crane – ***.***
Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .
Bob Dylan – Poate mâine
Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…
Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi
Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.
Charles Bukowski – Pasărea albastră
există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea
Evgheni Evtuşenko – Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă –
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.
Eugenio Montale – Armonia
Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.
Fernando Pessoa – Ultimul poem
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.
Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii
Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea
Francis Jammes – Te iubesc
Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.
Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară
Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?
Iannis Ritsos – Iluzoriu
Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.
José Saramago – În insula uneori locuită
Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viaţa e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient.
José Emilio Pacheco – Liniștea
Liniște în această pădure, în această casă
din adâncul pădurii.
Oare se va fi terminat lumea?
Julio Cortázar – Rezumatul toamnei
Uneori este surprinzător faptul că
fervoarea timpului se întoarce,
fără a se întoarce un trup
și fără nici un motiv revine;
că frumusețea,
atât de scurtă în iubirea ei violentă,
păstrează un ecou în coborârea nopții.
Lina de Feria – E singurul lucru
totuși există ceva viu în toate
și cred că nu voi înceta niciodată de-a cuprinde viața
sau această noapte splendidă pentru-a muri.
Michelangelo Buonarroti – ***.***
Mai lesne mor decat sa ma ucida
de mii de ori pe ora o femeie
ce moartea-n schimb iubirii vrea sa-mi deie!








Comentarii recente