Arhive etichete: poem

Robert Desnos — Celei misterioase


Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Robert Desnos — Ultimul poem


ți-am iubit atât de mult umbra
încât nu-mi mai rămâne nimic din tine.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru


Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Sylvia Plath — Lady Lazarus


Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Serghei Esenin — Focul vânăt


Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Salvatore Quasimodo — Chitarele moarte


Desigur e toamnă: în vântul zdrențuit
chitarele moarte își înalță corzile

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Salvatore Quasimodo — Cai de lună și de vulcani


Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Saadi — Despre dragoste, beţie și înflăcărare


Iubita, ca şi tine, tot din lut şi apă.
Răbdarea ţi-o răpeşte, tihna ţi-o tot sapă.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku


Fluturele îşi parfumează
aripile cu mireasma
orhideei.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Du Fu ( 杜甫) — O gâscă sălbatică rătăcită


Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Matsuo Basho — Haiku


Bujor de iarnă
şi fluierar care spui atâtea –
cuc al zăpezilor.

Continuă citirea →

Maurice Maeterlinck — Poeme


Aşteptaţi luna şi iarna,
Pe clopotele acestea risipite în fine pe gheaţă!

Continuă citirea →

Marc Chagall — Scara lui Iacov


Tu înfăţişează-Te, eu Te aştept – de pretutindeni.

Continuă citirea →

Mark Strand — Ușa


Și îți amintești prima dată când ai venit. Frunzele
Creșteau din arțari în timp ce alergai spre casă.
Ai alergat așa cum ți-ai imaginat întotdeauna că vei face.
Mâna ta este pe ușă. Aici ai intrat.

Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine


E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine cînd dimineaţa o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roşit cînd te-a văzut,
Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut…

Continuă citirea →

Alain Bosquet — Bucuria & Când pătrunzi


Bucuria, bucuria
un soare întreg
un refren de fluviu și câmpie
mulțumesc mulțumesc că am trăit

Continuă citirea →

Leo Ferre — Singurătatea


Sunt dintr-o altă țară decât a ta
Dintr-un alt cartier
Dintr-un alt fel de singurătate

Continuă citirea →

William Blake — ***.***


Să văd o lume într-un grăunte de nisip
și un univers într-o floare sălbatică,
având infinitul în palmă
și veșnicia într-o oră.

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Radu Zlati – Haiku


Felinar aprins –
corbilor le pasă doar
de lumina roș.

Continuă citirea →

Wang Wei – ***.***


Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.

Continuă citirea →

R. Zlati – Haiku


Șinele fug lung –
ceața le șterge capătul.
Niciun tren azi.

Continuă citirea →

Léo Ferré – Avec le Temps/Cu timpul


Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine

Continuă citirea →

Odisseas Elytis – Cartea semnelor


Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.

Continuă citirea →

Maurice Maeterlinck – Clopote de sticlă


O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!

Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku


miros – flori de prun
pe poteca de munte,
soarele răsare

Continuă citirea →

Alain Bosquet – Moartea e lungă


Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.

Continuă citirea →

Stephen Crane – ***.***


Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .

Continuă citirea →

Haiku pe temă dată


puntea scârțâie
apa nu promite nimic
lumina tace

Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine


Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…

Continuă citirea →

Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi


Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.

Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pasărea albastră


există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea

Continuă citirea →

Evgheni Evtuşenko – Iubire


Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă –
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Eugenio Montale – Armonia


Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.

Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.

Continuă citirea →