Bucuria
Bucuria, bucuria
un soare întreg
un refren de fluviu și câmpie
mulțumesc mulțumesc că am trăit
mulțumesc mulțumesc că sunt viu
și satul bătrân
și teiul care dansează
și pavajul
ce râde ca un acordeon
și drumul mare
care adună toate stelele
și cockerul
cu un strop de rouă între ochi
și tucanul
ca o insulă în propriul său cioc
bucuria de a fi tu însuți și de a regreta
bucuria ca o torță aniversară
și durerea totuși la fund
ca fracul nou-nouț a celor douăzeci de ani
ca fracul cu stofa rărită a celor treizeci de ani
o mică bucurie-atât de tristă.
Traducere Veronica Porumbacu
Când pătrunzi
Când pătrunzi
în adâncul tău,
orbită de sânge,
ca şi cum în ceaţă
ai strangula din greşeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne nici suflet,
ci o nelinişte cu plumbul ei,
şi, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supravieţuieşti, fie şi un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu