Este greu de transmis ce îmi place în domeniul artelor… îmi plac atât de multe!
Pe când eram elev de gimnaziu am dat de Herve Bazin, cu a lui Istorie a avangardei în pictură, lucrare care a fost o revelaţie pentru mine… de atunci şi până azi am căutat să fiu cât de cât la curent cu ceea ce se petrece în lumea artelor vizuale.
În anii liceului am dat de jazz (mulţumesc colegilor de la Sibiu!) de Bach şi concertele lui de orgă şi am pătruns în lumea Phoenix; tot atunci mi-am găsit unele dintre marile mele cărţi: Citadela lui Saint-Exupery, Calea regală a lui Malraux şi Craii de Curtea Veche ai lui Mateiu Caragiale.
Mai târziu, în anii studenţiei, am adăugat la lista mea de muzichie Deep Purple, Led Zeppelin şi alte multe formaţii şi stiluri muzicale (mulţumiri lui Nelu Dumitru, lui Dănuţ Sasu, Crin şi Geo care m-au întovărăşit prin cluburi, săli de spectacole şi săli de audiţie). La Bucureşti BCU mi-a oferit o fereastră înspre lumea diversă a mişcării suprarealiste (în oarecare măsură, eu mai sunt încă în acea lume…) iar Cinemateca de la Sala Eforie o altă fereastră, larg deschisă înspre lumea filmului. Am trăit între cărţi şi spectacole, precum şi împreună cu frumoşii prieteni ai tinereţii mele mai multă vreme decît în amfiteatre şi săli de seminarii, dar mă felicit şi acum pentru acea alegere.
Mai multe, veţi afla dacă veţi avea bunăvoinţa de a zăbovi pe paginile acestu blog. Sănătate!
Lasă un răspuns