Flori comestibile (I)

Flori comestibile

Albăstreaua (Centaurea cynaus) – au un gust ușor dulce până la picant, apropiat de cel al usturoiului. Poate fi utilizată la împodobit, sau ca colorant natural.

Brumărele (Phlox paniculata) – Planta perenă (mai jos foto) și nu cea anuală, este comestibilă. Este varietatea mai înaltă, care poate ajunge la 2 metri înălțime. Petalele florilor (purpurii, roz, chiar albe) au un gust ușor picant. Merg bine în salatele de fructe.

Bujor (Paeonia lactiflora) – în China petalele sunt folosite ca infuzie, în ceaiuri.  În Evul Mediu, apa cu petale ed bujori era folosită ca răcoritoare. Adăugați petale în salatele de vară sau puneți-le să plutească în limonade.

Caprifoi (Lonicera japonica) – gust dulce, asemănător mierei. Doar florile sunt comestibile. Notă: Fructele sunt otrăvitoare!

Condurul Doamnei, Colțunași, NĂsturași (Tropaeolum majus) – prezintă o mare varietate de forme și culori. Sunt printre cele mai cunoscute flori comestibile. Gustul florilor este dulce și picant. Semințele pot fi foloiste în locul caperelor. Frunzele adaugă o linie de pipărat salatelor. Florile, întregi, pot fi folosite pentru a garnisi platourile, salatele, tartele de brânză…

Crini de zi (Hemerocallis) – ușor dulci și asemănători cumva cu salata dulce sau lubenița, o combinație între asparagus și zucchini. Unii consideră că gustul diferă duupă culoare. Pentru a folosi petalele, înlăturați baza albă a florilor. Florile pot fi folosite pentru a garnisi platourile cu salate de primăvară. Primăvara, lăstari de 5-6 cm înălțime pot fi folosite ca subtitut al asparagusului. Notă: mule varietăți de crini conțin alcaloizi, și nu pot fi consumați. Chiar și crinii de zi au o acțiune laxativă – a se consuma cu moderație.

Crizantemele (Chrysanthemum coronarium) – Gust astringent, ușor amar, de la ușor pipărat la cel apropiat de al guliei.   Florile se folosesc doar după îndepărtarea bazei amare. Frunzele pot fi folosite la aromarea oțetului. Varianta Crown Daisy (Shingiku în Japonia) este larg folosită în aromarea uleiului de prăjit și asezonarea salatelor.

Floarea Soarelui (Helianthus annus) – floarea este preferabil să fie consumată în stadiul de boboc – atunci are un gust asemănător anghinarei; după ce bobocii se deschid, petalele pot fi folosite la fel ca cele de crizanteme, gustul este amărui. Este vorba despre floarea sălbatică, iar nu cea cultivată pentru ulei.

Garoafele (Dianthus caryophyllus) – Petalele de garoafe pot fi  puse în vin, bomboane sau folosite la decorarea prăjiturilor. Sunt surprinzător de dulci, dar obligatoriu trebuie înlăturată baza albă a petalelor, care este amară. Petalele pot fi folosite de asemeni la decorarea salatelor sau a aspicului.

Gălbenelele (Calendula officinalis) – Gustul petalelor acoperă o scală largă, de la picant la amar, de la stringent la piperat. Pe undeva gustul se apropie de cel al șofranului, de aceea se mai numea ”șofranul săracului”. Se pot presăra în supe, paste sau orez, sau salate. Petalele adaugă o nuanță în plus de galben supelor, tartinelor, omletei. Doar petalele sunt comestibile.

Gladiola (Gladiolus spp) – florile (după emiminarea anterelor) au un gust greu de descris (cumva asemănător salatei). Floarea întreagă poate fi folosită ca receptacol pentru creme sau tartine. Petalele pot fi împrăștiate în salate.

Hibiscus (Hibiscus rosa-sinensis) – gust asemănător merișorului, cu o tentă de lămâie. Împrăștiați petalele în salate, folosiți la împodobit sau uscați florile și folosiți-le la prepararea unui ceai cu tentă exotică.

Laleaua (Tulipa) –  ne referim la petalele și doar la petalele de lalea. Gustul variază de la specie la specie, dar în general petalele au gustul salatei dulci, păstăilor de mazăre sau a castravetelui. Notă: unii au alergie la lalele, nu doar la consumul lor, dar chiar la atingere sau miros. Nu consumați niciodată bulbii. 

Liliac (Syringa vulgaris) – aroma liliacului variază de la plantă la plantă. Foarte aromat, ușor amar, uneori asemănător lămâiei. Merge bine în salate, presărat cu zahăr.

Margareta englezească (Bellis perennis) – Florile sunt moderat-amare, și sunt folosite mai degrabă pentru felul cum arată decât pentru aromă. Pot fi folosite pentru garnisirea diferitelor mâncăruri sau în salate.

Măcriș (Rumex acetosa) – Florile de măcriș au un gust asemănător cu cel de lămâie, deci folosiți-le ca și o lămâie: pe pizza, ca toping de salata, în sosuri, in salatele de castraveți.

Morcov sălbatic (Daucus carota) – poate fi consumat ca și morcovul cultivat, fără să aibă puterea aromei acestuia. Notă: Când culegeți florile uitați-vă la tulpină: dacă este păroasă este ok, dacă este fină și fără peri, atunci nu este morcov sălbatic ci  Conium maculatum, o plantă otrăvitoare, cu flori foarte asemănătoare cu cele ale morcovelui sălbatic. 

Tradafir (Rosa rugosa sau R. gallica officinalis) – aromele depind în funcție de tip, culoare, condițiile de sol. Gustul aduce aminte de căpșuni, și mere verzi; dulce, cu tonuri de mentă sau condimente. Petalele de trandafiri pitici pot împodobi înghețate sau deserturi, petalele normale pot fi împrăștiate în salate. De asemeni petalele pot fi înghețate în cuburi de gheață, sau lăsate să plutească în lichide răcoritoare sau ușor alcoolice, folosite în siropuri, jeleuri, tartine dulci. Notă: trebuie eliminată baza albă a petalelor.

Panseluțele (Viola wittrockiana) – dacă sunt consumate doar petalele, au o aromă foarte blândă de  iarbă. Dacă se consumă floarea întreagă, gustul devine mai aspru. Pot fi folosite, într-o formă sau alta, în salate, deserturi sau supe.

Păpădia (Taraxacum officinalis) – florile sunt mai dulci când sunt culese tinere; la maturitate sunt amare. Aromă asemănătoare cu a mierei. Bobocii de păpădie sunt mai gustoși decât florile: este referabil să fie culeși când sunt aproape de pământ, și de mărime unui glonț. Sunt bune atât crude cât și fierte. Frunzele tinere sunt bune fierte sau crude (în salate).  Se pot presăra petale de păpădie asupra unui orez fiert.

Trifoiul (Trifolium – gust dulce, asemănător anasonului și lemnului dulce. Ambele soiuri, alb și roșu, erau folosite în medicina tradițională împotriva gutei, reumatismului și leucoreei. Evitați florile învechite, care trag înspre maro, și folosiți-le doar pe acelea în culori cât mai deschise.

Violetele (Viola) – aromă dulce, parfumată. Frunzele fragede și florile pot fi folosite în salate, iar petalele pentru   garnisire deserturilor și a băuturilor cu gheață. Frunzele pot fi gătite precum spanacul.