Ceapa în 7 pași

De ce, printre atâtea legume, am început morcovii, roșiile și acum cu ceapa? Pentru că sunt român, iar ceapa și usturoiul sunt, pentru poporul nostru, aproape un dat ontologic (așa-i că vorbesc frumos și intelighent? He he he…)

Ce vom cultiva, în mica noastră grădină? Păi, în primul rând, acele legume pe care le consumăm zilnic sau aproape zilnic. Ei bine, nu cred că este zi în care să nu consumăm ceapă – fie direct, în salate, fie gătită, ca adaos la diferite mâncăruri. În plus, ceapa se poate păstra de minune în sezonul de iarnă, iar dacă avem o casă și grădină, atunci cu siguranță avem și unde să depozităm recolta de ceapă.

Deci… câteva cuvinte despre cultivarea cepei. Poate că nu tot ce veți citi în acest articol se va potrivi cu ceea ce cunoașteți sau ați practicat… dar nu strică o încercare, nu-i așa?

Alegem ceapa care se potrivește grădinii noastre

Asta înseamnă nu doar ceapa potrivită pentru regiunea noastră, dar și una adecvată tipului nostru de sol, poziției față de soare a straturilor, etc. Aici experiența proprie sau a altora ne poate ajuta. Teoretic vorbind, mărimea cepei pe care o vom culege depinde de numărul și mărimea frunzeleor verzi în momentul formării bulbului cepei: pentru fiecare frunză, un inel de ceapă. O frunză mai dezvoltată, un inel mai lat, atunci când carbohidrații din frunze vor fi transferate bulbului. Momentul declanșării acestui proces depinde de durata zilei-lumină și de temperatură, nu de vârsta sau mărimea plantei în respectivul moment. Când alegem variatatea de ceapă pe care o vom cultiva, să ne amintim că, cu cât suntem mai la nord, cu atât mai multe ore de soare avem în timpul verii. Teoretic. Practic, pentru prima oară vom alege un soi de ceapă pe care cineva, un cultivator cu experiență din zonă, ni-l recomandă: probabil, chiar soiul pe care acest cultivator îl vinde pe piață. 😛

Tot teoretic, România fiind între 43 și 49 grade latitudine nordică, ar trebui să alegem un soi de ceapă de zi lungă (Karmen, Rosa lunga, Teteny rubin, etc). Aceste cepe încep formarea bulbului când ziua lumină atinge 14-16 ore, oferă produse dulci și sunt excelente pentru o depozitare de lungă durată.

Semințe, arpagic sau răsaduri?

Avem trei posibilități când începem cultura. Să folosim semințe, bulbi dintr-un an anterior (arpagic) sau răsaduri. Ceapa este o plantă bianuală, deci dacă folosim semințe, vom avea ca recoltă niște bulbi relativ mici, arpagicul. Dacă vom folosi arpagic (din recolta din anul anterior) vom avea ca recoltă bulbi de mari dimensiuni, cepele propriu-zise, dar nu atât de mari pe cât s-ar putea, căci plantele se vor concentra, de la un moment dat, pe producerea semințelor, nu pe creșterea bulbului. Cea mai bună soluție este să plantăm răsaduri (fie că le producem noi, fie că le cumpărăm de la cultivatori specializați în producerea răsadurilor).

arpagic

Dacă producem noi răsadurile, atunci trebuie să ținem cont că ele trebuie plantate la 6 săptămâni de la ultimul îngheț; cum media ultimului îngheț în județul Cluj este undeva prin 20 Martie, înseamnă că plantarea răsadurilor trebuie să aibă loc la începutul lui Mai. În consecință, socotiți bine când începeți semănatul, căci răsadurile trebuie să fie proaspete în momentul plantării. De la însămânțare la răsădire trebuiesc circa 50 de zile…

Eu nu am unde să îmi pregătesc răsaduri propri, deci am cumpărat și voi cumpăra unele de la o grădinăreasă care mi-a oferit răsaduri și anul trecut, și nu am regretat – pentru jumătate din suprafață, iar pentru celalată jumătate voi folosi bulbi (arpagic).

Plantarea

Fie că plantăm arpagic fie că plantăm răsaduri, le vom planta la 5 cm distanță (cca 20 cm distanță între rânduri). Dacă dorim ca de pe un rând să folosim frunze de ceapă verde, sau chiar să culegem ceapa în stadiul de ceapă verde atunci distanța poate fi mai mică, undeva la 3 cm.  Plantarea arpagicului se face la o adâncime de cam 2,5 cm, și a răsadurilor la fel. Solul trebuie menținut umed până când răsadurile se prind bine, sau până când răsar frunzele din arpagicul semănat.

Spuneam mai sus că plantarea trebuie făcută la 6 săptămâni după ultimul îngheț. Realitatea este că cepele (mai ales sub forma de arpagic) sunt rezistente la frig, deci ar putea fi semănate chiar la sfârșitul lui martie sau începutul lui aprilie.

Fertilizarea

Cepele sunt mari consumatoare de nutrienți. Din acest motiv la plantare li se poate oferi un fertilizator bogat în fosfor (de exemplu făină de oase, găinaț) iar ulterior, cam la 3 săptămâni o dată, un fertilizator bogat în azot, de exemplu ceaiuri pe bază de compost sau ierburi tocate, pe care le putem prepara singuri (dar concentrați lor în azot este mai scăzută, deci procedura trebuie repetată mai repede). Fertilizatorii pe bază de pește sau făină de sânge sunt mai buni, dar trebuie cumpărați și nu se prea găsesc pe piața românească. Recent a apărut pe piață fertilizatorul organic obținut din alge marine, care este relativ accesibil ca preț.

O alternativă la fertilizare este să cultivăm cepele într-o locație unde anul anterior s-a cultivat fasole sau mazăre; sau intr-o solă ”odihnită” unde anterior s-a cultivat trifoi sau un al ”bălegar verde”.

Culegerea

Cepele pot fi culese după ce vărfurile frunzelor lor se colorează în galben iar acestea se pleoștesc.

Sau înainte ca să se formeze tije pregătind florile și semințele. În cazul al doilea, când observăm începerea fenomenului, frângem frunzele, aplecându-le pe pământ. Dar nu le culegem imediat – dacă vremea este frumoasă lăsăm o săptămână-două pentru a se maturiza bulbii. Chiar după culegere, dacă nu este umezeală, mai lăsăm cepele 1-2 zile pe sol, pentru a începe procesul de uscare.

Uscarea și depozitarea

Cepele, pentru a se putea păstra cât mai mult timp, trebuie să urmeze un proces de uscare. Avem nevoie de o suprafață plană foarte bine aerată – un garaj sau un pod sunt locuri bune pentru a le usca, așezându-le unele lângă altele, mai răsfirat. Țăranii noștri împletesc funii de cepe folosind cozile acestora, după ce cepele s-au uscat suficient (foile de deasupra au consistența unei foițe de hârtie, iar cozile sunt perfect uscate). O alternativă este ruperea cozilor și punerea bulbilor în plase de ață. Se păstrează la loc uscat, întunecat, răcoros spre rece, luni bune – uneori, până la răsărirea recoltei următoare.

Dacă ne planificăm bine activitatea, nu va trebui să cumpărăm niciodată ceapă – vom avea de la o recoltă la alta fie ceapă verde, fie bulbi de ceapă proaspeți sau culeți și uscați.