Cenușa


Pentru unii dintre noi (cei care avem instalații termice bazate pe arderea lemnului) cenușa este un important ameliorator care ne stă la îndemână în cantități relativ mari și, pe deasupra, este ieftină. Vecinii care se încălzesc și ei cu lemne, pot fi de asemenea o sursă de cenușă.

Țăranii ard vegetația uscată, toamna. Nu doar pentru a scăpa astfel de resturile vegetale ale plantelor cultivate anterior, dar și pentru că, dintr-o experiență seculară. ei știu că pe solurile unde se presară cenușă, (în general vorbind) recoltele sporesc.

În gospodăriile care pe timpul iernii se încălzesc cu sobe pe lemne, rezultă cantităţi însemnate de cenuşă  (la instalațiile moderne, cu ardere prin gazeidficare, cantitatea de cenușă rezultată este mai scăzută). Eu obțin circa 30 de kg de cenușă pe lună, adică iarna asta produc mult peste necesitățile mele – peste 100 de kilograme, în timp ce pentru gărdona mea aș avea nevoie de doar vreo 30-40 kg (doza recomandată de cenuşă ca îngrăşământ este de 600-1000 kg/ha).

Valoarea cenuşei ca îngrăşământ mineral constă în conţinutul ridicat în potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, sulf, zinc. Aceste elemente importante ajută pământul, il fac mai permisiv, oricat de „acru”ar fi el. În plus, componente ca bor, mangan, cupru, zinc, dau avânt pomilor fructiferi și arbustilor.

Cenuşa îndeplineşte şi un important rol de amendament pentru terenurile cu reacţie acidă (des întâlnite în zona noastră) reducând aciditatea până la neutralitate. Cenuşa se poate folosi cu succes în combaterea unor buruieni precum pirul şi ştevia sălbatică.

cenusa

Este bună a fi folosită ca îngrăşământ cenuşa rezultată de la arderea lemnelor, paielor şi cocenilor. Cenuşa provenită din mase plastice nu este bună deoarece ste toxică pentru plante. Cea mai mare cantitate de potasiu o găsim în cenuşa provenită de la tulpinile de floarea soarelui (35-38%!), de la resturile vegetale(17,9%) urmată de cea provenită de la esenţele de foioase (14%), pe câtă vreme, în cea de răşinoase – doar 3-7%.

Datorită faptului că cenuşa conţine un procent însemnat de calciu, are proprietatea de a îndulci pământul, sau, în limbaj mai sec – creşte reacţia alcalină a substratului. De aceea, îngrăşămintele care conţin azot (bălegar, găinaţ de pasăre, fecale, sulfat de amoniu, uree, etc.) nu se vor aplica laolaltă cu cenuşa, ci la o distanţă de cel puţin o lună după ce am prăfuit cu ea. 
Din acelaşi motiv cenuşa nu va fi folosită nici înpreajma plantelor acidofile (azalee, camelii, rhododendroni, hydrangeea, afin, merişor, răchiţele, conifere) şi nici pe solurile cu pH7 şi peste. Cenuşa se adauga o dată la 2-4 ani, cca. 100-200gr./m2. Teoretic, cam asta ar fi norma. 
Prin continutul bogat de calciu cenusa „inmoaie” pamantul acid. Pentru asta vom folosi la metrul pătrat cam 0,700 kg. – 1,5 kg. de cenuşă de lemn, sau 1,5 kg.– 3kg. din cea provenită de la resturi vegetale, iarbă sau buruieni, pe care o adâncim la cel mult 10 cm. La pământurile greoaie (lutoase, argiloase) cenuşa va fi încorporată atât la săparea din toamnă cât şi la cea din primăvară. Săparea va trebui să fie la adâncime de 30, chiar 40 cm! Pe solurile nisipoase, uşoare, aplicăm cenuşă doar primăvara. Cenuşa nu conţine clor. Aceasta afirmatie o face să fie foarte apreciată in cazul multor culturi: castraveţi, roşii, varza cu toate neamurile ei, mazăre, fasole, cartofi, dovlecei, ardei, vinete, rădăcinoase, dar şi căpşuni, arbuşti şi pomi fructiferi. Desigur, florile anuale, dar şi cele perene sunt mari amatoare de zgurivegetale. Prăfuiţi, sau înglobaţi cenuşa, de jur-împrejurul tufelor de bujori. Ei fac parte dintre plantele – egoist, care nu dau nimic, ci doar consumă, aşa că un astfel de tratament va fi foarte apreciat şi de plante dar şi de pământul care nu va mai fi secătuit.

Cum se aplică CENUȘA

 1. Sub formă de „apă de cenuşă” 

Mod de preparare I: 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare pănă se încălzeşte. Mod de preparare II luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă), pulverizand pe suprafaţa solului, sau, direct, pe plante.

2. Sub formă de praf: o presărăm de jur-împrejurul culturilor; va trebui, totuşi,  avut grijă s-o încorporăm, udând bine în urma ei, ca s-o fixăm şi la propriu (să n-o zboare vânturile mai agitate), şi la figurat (ca să ajungă mai usor la plante).

3. Direct în lăcaşurile de plantare la momentul transplantării sau al plantării laloculdefinitiv. Echivalente: 1 lingură = 6 gr. cenuşă; 1 pahar de 200ml = 100gr cenuşă; un borcan de 500 ml = 250 gr cenuşă; 1borcan de un litru = 500 gr. cenuşă. 

Aplicarea directă la plantare și ulterior:

  • răsad de legume – se recomandă – 8 – 10 gr în lăcaş; adica o lingură, iar  în timp, până la plantarea la locul definitiv, mai pun apă de cenuşă
  • castraveţi, dovlecei, patisson – se recomandă – 6 – 12 gr în lăcaş; decivreo 2 linguri rase
  • cartof – se recomandă – 60 – 100 gr; adica un pahar de 200ml. Pudrand tufele după ploi sau după stropire(ca să se prindă mai bine cenuşa de frunze), gandacul de Colorado nu le va mai ataca.
  • mazăre – se recomandă-15 – 20 gr; adica în fiecare cuib  cam 2-3 linguri cu vârf . Pudratul este nelipsit, mai ales după ploi.
  • Ardei gras, vinete, roşii – se recomandă – 18 gr în locaş, deci cam 3 linguri bune; după fiecare ploaie se pudreaza peste frunze şi rod, astfel ca ciuperca să nu se prindă de ele.
  • varză – la plantare cam o lingură, iar peste vară se pudreaza de jur-împrejur pentru a  nu permite melcilor şi limacşilor să-şi croiască drum la planta, dar şi peste ea, anume ca marele fluture alb să nu se aşeze pe foile  ei. În plus, prin metoda aceasta, primeşte şi hrană.
  • căpşuni, zmeur – se recomandă -100 – 150 gr., deci 1 pahar pe lângă tufă; la zmeur se presara de-a lungul rândului, socotind o cană la fiecare 3-4 fire. Se procedeaza la fel cu pudratul.
  • La pomii fructiferi: o dată la 3-4 ani în jurul trunchiurilor (pe tot cuprinsul coroanei) fac un şanţ nu mai adânc de 10-15 сm. În „tranşeea” creată torn cam 5-6 găleti de apă, în care pun câte 2 – 4 căni de cenuşă/galeată, sau presar cam 1 kg de cenuşă (aceasta este raţia pentru un pom matur). 

 Cum păstrăm cenuşa

Cenuşa se păstrează ferită de umezeală. O cenuşă plouată nu mai e bună de nimic, deoarece toate bunătăţile din ea se PIERD! Mai ales potasiul şi microelementele. Se poate colecta foarte bine in bidoane de plastic.Nu se păstreaza în recipiente metalice pe termen lung.

PS PNL și cenușa

Cineva îmi spunem pe FB, că cenușa este starea de agregare a partidului meu în acest moment. Nu știu dacă are dreptate sau nu. Sper că nu. Dar și dacă are, atunci poate că, întors la matcă, adică în entropia politică ce i-a dat naștere la mijlocul secolului XIX, Partidul Național Liberal nu se va fi sfârșit degeaba, ci însutită roadă va da! Căci este timp pentru toate, și dacă un partid trăiește numai din CV-ul său glorios și din trademark, atunci este cazul să lase locul pe prima scenă a politicii unora mai vrednici. 😦

 

%d blogeri au apreciat: