Deşarta voluptate şi sărmanul mister
De-a nu fi văzut.
Renee Char — Poeme
De când cu sărutul în munte, timpul se călăuzește după vara aurie a mâinilor sale și iedera își schimbă direcția.
Saint-John Perse — Exil
orți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,
Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului
Robert Desnos — Cântecul cerului
Marea-mi vorbi: ,,numele ei în inima ta
răsună mai adânc decât mine”
Georg Trakl — Apropierea morții
În noaptea aceasta, pe perne calde, îngălbenite de tămâie,
Se răsfiră brațele firave ale îndrăgostiților.
Harold Hart Crane — Un nume pentru toţi şi pentru toate
Suntem proprietari de nume, pe care le clămpănim în vânt;
Dar noi trebuie să murim, ca şi voi, pentru a înţelege.
John Masefield — Febra mării
Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios
Kobayashi Issa — Haiku
Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…
Odisseas Elytis — Și cu lumină și cu moarte
Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:
S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistralului
Odisseas Elytis — Primul soare
Cine-i acel ce stă întins pe dune de nisip,
Fumând din argintate frunze de măslin?
Odisseas Elytis — Poeme
Iată de ce scriu. Pentru că poezia
începe de acolo de unde ultimul
cuvânt nu-l are moartea
Robert Desnos — Celei misterioase
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru
Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge
Fernando Pessoa – Ultimul poem
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Sylvia Plath — Lady Lazarus
Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.
Salvatore Quasimodo — Cai de lună și de vulcani
Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.
Saadi — Despre dragoste, beţie și înflăcărare
Iubita, ca şi tine, tot din lut şi apă.
Răbdarea ţi-o răpeşte, tihna ţi-o tot sapă.
Luați labele de pe Păunescu! Sau cum se rescrie istoria litareaturii cu flexul și polizorul
Problema este că oamenii aceștia nu încetează să fie mari scriitori doar pentru că au fost și oameni mici. Sau lași. Sau oportuniști. Sau fanatici. Sau de partea greșită/criminală a istoriei. Căci istoria nu este o ședință de cadre. Opera nu este cazierul autorului. Iar cultura nu funcționează după Codul penal.
Du Fu ( 杜甫) — O gâscă sălbatică rătăcită
Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.
Maurice Maeterlinck — Poeme
Aşteptaţi luna şi iarna,
Pe clopotele acestea risipite în fine pe gheaţă!
Mark Strand — Ușa
Și îți amintești prima dată când ai venit. Frunzele
Creșteau din arțari în timp ce alergai spre casă.
Ai alergat așa cum ți-ai imaginat întotdeauna că vei face.
Mâna ta este pe ușă. Aici ai intrat.
M. Platon — Nucul lui Odobac
Nucul lui Odobac. E un nuc. Nu o mizerie de tuia. Nucul nu crește în ghiveci. E o lume în sine. Românii nu mai au lumea lor pentru că s-au mutat cu toții în ghiveci. Care e un fel de oală de noapte a altora.
Bob Dylan – Poate mâine
E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine cînd dimineaţa o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roşit cînd te-a văzut,
Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut…








Comentarii recente