arhivă | Literatura Flux RSS pentru această arhivă

Maurice Maeterlinck — Poeme


Aşteptaţi luna şi iarna,
Pe clopotele acestea risipite în fine pe gheaţă!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

DP Aligică — Trădarea intelectualilor


sunt cărți pe care, în ciuda tuturor eforturilor, nu numai că nu poți să le termini niciodată, dar nici nu-ți mai aduci aminte prea bine despre ce sunt și cum sunt, deși știi bine că le-ai început și, teoretic, ar trebui să ai o idee despre ele.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Marc Chagall — Scara lui Iacov


Tu înfăţişează-Te, eu Te aştept – de pretutindeni.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Mark Strand — Ușa


Și îți amintești prima dată când ai venit. Frunzele
Creșteau din arțari în timp ce alergai spre casă.
Ai alergat așa cum ți-ai imaginat întotdeauna că vei face.
Mâna ta este pe ușă. Aici ai intrat.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

M. Platon — Nucul lui Odobac


Nucul lui Odobac. E un nuc. Nu o mizerie de tuia. Nucul nu crește în ghiveci. E o lume în sine. Românii nu mai au lumea lor pentru că s-au mutat cu toții în ghiveci. Care e un fel de oală de noapte a altora.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine


E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine cînd dimineaţa o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roşit cînd te-a văzut,
Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut…

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Alain Bosquet — Bucuria & Când pătrunzi


Bucuria, bucuria
un soare întreg
un refren de fluviu și câmpie
mulțumesc mulțumesc că am trăit

Scrie un comentariu Continuă citirea →

I Aurel Pop — În apărarea lui RaduGyr și O. Goga


Cred sincer că nu vrajba, condamnările și interdicțiile personalităților din trecut pot asigura armonia și pacea socială, ci înțelegerea, clemența și iertarea. Legile trebuie date pentru prezent și viitor și ele trebuie să aibă putere asupra faptelor petrecute din momentul adoptării lor înainte și nu efect retroactiv.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Franz Hodjak — Autobiografie


contacte mai strânse am cu
iluminismul, peisajele marine,
cu iluziile pierdute

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

„Verde que te quiero verde”


Am intrat în sala profesorală. Suntem în „Săptămâna verde”. Și, brusc, precum la Proust chestia cu „petites madeleines”, mi-a trecut prin minte versul „te iubesc verde”. Îl știu din facultă, când am frecventat poetul. Dar prietenul meu Altzheimer mă împiedeca să accesez numele. Așa că l-am întrebat pe Gipi. Iată ce mi-a răspuns: „Te referi, […]

Continuă citirea →

Leo Ferre — Singurătatea


Sunt dintr-o altă țară decât a ta
Dintr-un alt cartier
Dintr-un alt fel de singurătate

Continuă citirea →

William Blake — ***.***


Să văd o lume într-un grăunte de nisip
și un univers într-o floare sălbatică,
având infinitul în palmă
și veșnicia într-o oră.

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Radu Zlati – Haiku


Felinar aprins –
corbilor le pasă doar
de lumina roș.

Continuă citirea →

Wang Wei – ***.***


Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.

Continuă citirea →

R. Zlati – Haiku


Șinele fug lung –
ceața le șterge capătul.
Niciun tren azi.

Continuă citirea →

Silvia Plath – Sunt verticală


Comparativ cu mine, un copac este nemuritor,
iar o floare, deși nu-i atât de naltă, e mai suprinzătoare,
așa că mi-aș dori trăinicia unuia și cutezanța celeilalte.

Continuă citirea →

Léo Ferré – Avec le Temps/Cu timpul


Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine

Continuă citirea →

Odisseas Elytis – Cartea semnelor


Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.

Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku


miros – flori de prun
pe poteca de munte,
soarele răsare

Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku


balta cea veche —
sunetul unei broaşte
sărind în apă

Continuă citirea →

Haiku


copacul strâmb
norul îl apasă
fără de zgomot

Continuă citirea →

Alain Bosquet – Moartea e lungă


Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.

Continuă citirea →

Stephen Crane – ***.***


Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .

Continuă citirea →

Haiku pe temă dată


puntea scârțâie
apa nu promite nimic
lumina tace

Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine


Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…

Continuă citirea →

Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi


Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.

Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pierdut


Odată ce-ai fost în iad și te-ai întors,
nu mai întorci capul când scârțâie podelele

Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pasărea albastră


există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea

Continuă citirea →

Eugenio Montale – Armonia


Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.

Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.

Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii


Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea

Continuă citirea →

Francis Jammes – Te iubesc


Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.

Continuă citirea →

Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară


Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?

Continuă citirea →

Iannis Ritsos – Iluzoriu


Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – ***.***


Balustradă de briză
ca să-mi sprijin în seara asta
melancolia

Continuă citirea →