arhivă | Literatura Flux RSS pentru această arhivă

Trei poeți chinezi clasici: Li Tai Pe, Wang Wei, Meng Haoran


A plouat în noaptea trecută.
Câte flori vor fi căzut?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Meng Haoran (孟浩然) — Poeme


Barca mea înaintează prin ceață, trăgând la insula cu stuf,
Pe măsură ce soarele apune, tristețea unui călător renaște.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Wang Wei Valea magoliilor & Pavilionul de pe mal


Pete roșii tot încearcă
Panta muntelui să-nțese.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Tao Yuanming (Tao Qian) — Poeme


Mi-am înălțat coliba în lumea oamenilor,
Dar nu se-aude zgomot de care sau de cai.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Bând singur sub lumina lunii


Eu, aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Kobayashi Issa — Haiku


Luna, în munți
îl iartă pe hoțul de flori
și-l învăluie cu lumină.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Matsuo Basho — Haiku


Bujor de iarnă
şi fluierar care spui atâtea

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Absențe


Deşarta voluptate şi sărmanul mister
De-a nu fi văzut.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Victoria de la Guernica


Moartea e-o inimă răsturnată.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Tu ești asemănarea


Femeie tu veșnic aduci pe lume un trup asemănător
Cu al tău

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Poeme


Ea pururi sta cu ochii treji
Si nu-mi da pace sa mai dorm,

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Renee Char — Poeme


De când cu sărutul în munte, timpul se călăuzește după vara aurie a mâinilor sale și iedera își schimbă direcția.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Saint-John Perse — Exil


orți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,
Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Robert Desnos — Cântecul cerului


Marea-mi vorbi: ,,numele ei în inima ta
răsună mai adânc decât mine”

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke — Poeme


Cine plange undeva in lume,
fara rost plange in lume,
ma plange pe mine.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Georg Trakl — Apropierea morții


În noaptea aceasta, pe perne calde, îngălbenite de tămâie,
Se răsfiră brațele firave ale îndrăgostiților.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Harold Hart Crane — Un nume pentru toţi şi pentru toate


Suntem proprietari de nume, pe care le clămpănim în vânt;
Dar noi trebuie să murim, ca şi voi, pentru a înţelege.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

John Masefield — Febra mării


Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Kobayashi Issa — Haiku


Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Margaret Atwood — Reîntruparea căpitanului Cook


Daţi foc atlaselor,
strig băncilor din parc;

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Și cu lumină și cu moarte


Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:
S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistralului

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Primul soare


Cine-i acel ce stă întins pe dune de nisip,
Fumând din argintate frunze de măslin?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Poeme


Iată de ce scriu. Pentru că poezia
începe de acolo de unde ultimul
cuvânt nu-l are moartea

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Robert Desnos — Celei misterioase


Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Robert Desnos — Ultimul poem


ți-am iubit atât de mult umbra
încât nu-mi mai rămâne nimic din tine.

Continuă citirea →

Emily Dickinson — Poeme


Apa se învaţă prin sete.
Ţărmul – prin Mările în urmă lăsate.

Continuă citirea →

Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru


Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge

Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.

Continuă citirea →

Sylvia Plath — Lady Lazarus


Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.

Continuă citirea →

Serghei Esenin — Focul vânăt


Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…

Continuă citirea →

Salvatore Quasimodo — Cai de lună și de vulcani


Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.

Continuă citirea →

Saadi — Despre dragoste, beţie și înflăcărare


Iubita, ca şi tine, tot din lut şi apă.
Răbdarea ţi-o răpeşte, tihna ţi-o tot sapă.

Continuă citirea →

Pepe Escobar — Elena lui Nolan, ”cancel culture” & China


Nolan răspunde din interiorul culturii pe care o pune sub semnul întrebării. Publicul de la Hollywood a fost modelat de instincte democratice, vinovăție post-imperială și suspiciune față de autoritatea eroică. Figura excepțională trebuie să se pocăiască, să sufere sau să fie redusă moral înainte ca publicul să-l accepte.

Continuă citirea →

Luați labele de pe Păunescu! Sau cum se rescrie istoria litareaturii cu flexul și polizorul


Problema este că oamenii aceștia nu încetează să fie mari scriitori doar pentru că au fost și oameni mici. Sau lași. Sau oportuniști. Sau fanatici. Sau de partea greșită/criminală a istoriei. Căci istoria nu este o ședință de cadre. Opera nu este cazierul autorului. Iar cultura nu funcționează după Codul penal.

Comentarii dezactivate • Continuă citirea →

Kobayashi Issa — Haiku


Munții din zare
reflectați în ochii
libelulei.

Continuă citirea →