Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios
John Masefield — Febra mării
Kobayashi Issa — Haiku
Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…
Odisseas Elytis — Și cu lumină și cu moarte
Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:
S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistralului
Odisseas Elytis — Primul soare
Cine-i acel ce stă întins pe dune de nisip,
Fumând din argintate frunze de măslin?
Odisseas Elytis — Poeme
Iată de ce scriu. Pentru că poezia
începe de acolo de unde ultimul
cuvânt nu-l are moartea
Robert Desnos — Celei misterioase
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru
Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge
Fernando Pessoa – Ultimul poem
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Lynyrd Skynyrd – Free Bird
fiecare generație are propriile ei cuști. Și propriile ei dorințe de zbor. Iar cântecul lui Lynyrd Skynyrd ne amintește, cu o sinceritate aproape brutală, că libertatea nu este întotdeauna povestea unui om care scapă.
Sylvia Plath — Lady Lazarus
Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.
Salvatore Quasimodo — Cai de lună și de vulcani
Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.
Saadi — Despre dragoste, beţie și înflăcărare
Iubita, ca şi tine, tot din lut şi apă.
Răbdarea ţi-o răpeşte, tihna ţi-o tot sapă.
Du Fu ( 杜甫) — O gâscă sălbatică rătăcită
Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.
(Cristian Isop – Ceva despre noi): Radu Zlati – Lectia de civism
Cine sunteţi, cine credeţi că puteţi să fiţi ? (inclusiv nişte date biografice sumare) În fiecare dintre noi (nu eu am spus-o primul) dorm mai mulţi ”eu”: cel care suntem cu adevărat, cel care credem noi că suntem, cel care cred alţii că suntem, cel care credem noi că alţii cred că suntem… şi aşa […]
Jon and Vangelis – So Long Ago, so Clear
O mică bijuterie, dacă mă întrebaţi. O perfectă simbioză între acordurile imaginate de Vangelis şi versurile lui Jon Anderson. Închideţi ochii şi visaţi… Lirycs Once, we did run How we chased a million stars and touched as only one can Once, we did play How the past delivered you Amidst our youth we’d dream away, […]
Auto-înşelarea ca formă de explicaţie a lumii
Printr-un prieten de pe Facebook am găsit videoclipul de mai jos. Iubitor de Led Zeppelin, bineînţeles că ştiam de acuzele lansate din diferite medii (în special cele clericale) la adresa lui Starway to Heaven. Prin anii ’90 chiar mă distrasem citind împreună cu elevii de la cenaclul pe care îl conduceam o cărţulie scoasă la […]
Dead can Dance – Host of the Seraphim
Căci unde se afla frumusețea decît la granița dintre viață şi moarte? La fel ca Enigma dar în mai mare măsură decât acest experiment, Dead can Dance te duce pe teritorii neexplorate decât cu mintea… sau cu simţurile hipertrofiate de apropierea inefabilului… Aş spune că Dead can Dance atinge cu Host of the Seraphim limitele […]








Comentarii recente