arhivă | Citit / Văzut / Auzit Flux RSS pentru această arhivă

Harold Hart Crane — Poeme


Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Trei poeți chinezi clasici: Li Tai Pe, Wang Wei, Meng Haoran


A plouat în noaptea trecută.
Câte flori vor fi căzut?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Meng Haoran (孟浩然) — Poeme


Barca mea înaintează prin ceață, trăgând la insula cu stuf,
Pe măsură ce soarele apune, tristețea unui călător renaște.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Wang Wei Valea magoliilor & Pavilionul de pe mal


Pete roșii tot încearcă
Panta muntelui să-nțese.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Tao Yuanming (Tao Qian) — Poeme


Mi-am înălțat coliba în lumea oamenilor,
Dar nu se-aude zgomot de care sau de cai.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Bând singur sub lumina lunii


Eu, aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Kobayashi Issa — Haiku


Luna, în munți
îl iartă pe hoțul de flori
și-l învăluie cu lumină.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Matsuo Basho — Haiku


Bujor de iarnă
şi fluierar care spui atâtea

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Absențe


Deşarta voluptate şi sărmanul mister
De-a nu fi văzut.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Victoria de la Guernica


Moartea e-o inimă răsturnată.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Tu ești asemănarea


Femeie tu veșnic aduci pe lume un trup asemănător
Cu al tău

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Paul Eluard — Poeme


Ea pururi sta cu ochii treji
Si nu-mi da pace sa mai dorm,

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Renee Char — Poeme


De când cu sărutul în munte, timpul se călăuzește după vara aurie a mâinilor sale și iedera își schimbă direcția.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Saint-John Perse — Exil


orți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,
Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Robert Desnos — Cântecul cerului


Marea-mi vorbi: ,,numele ei în inima ta
răsună mai adânc decât mine”

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke — Poeme


Cine plange undeva in lume,
fara rost plange in lume,
ma plange pe mine.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Georg Trakl — Apropierea morții


În noaptea aceasta, pe perne calde, îngălbenite de tămâie,
Se răsfiră brațele firave ale îndrăgostiților.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Harold Hart Crane — Un nume pentru toţi şi pentru toate


Suntem proprietari de nume, pe care le clămpănim în vânt;
Dar noi trebuie să murim, ca şi voi, pentru a înţelege.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

John Masefield — Febra mării


Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Kobayashi Issa — Haiku


Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Margaret Atwood — Reîntruparea căpitanului Cook


Daţi foc atlaselor,
strig băncilor din parc;

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Și cu lumină și cu moarte


Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:
S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistralului

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Primul soare


Cine-i acel ce stă întins pe dune de nisip,
Fumând din argintate frunze de măslin?

Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Poeme


Iată de ce scriu. Pentru că poezia
începe de acolo de unde ultimul
cuvânt nu-l are moartea

Continuă citirea →

Robert Desnos — Celei misterioase


Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.

Continuă citirea →

Robert Desnos — Ultimul poem


ți-am iubit atât de mult umbra
încât nu-mi mai rămâne nimic din tine.

Continuă citirea →

Emily Dickinson — Poeme


Apa se învaţă prin sete.
Ţărmul – prin Mările în urmă lăsate.

Continuă citirea →

Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru


Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge

Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.

Continuă citirea →

Lynyrd Skynyrd – Free Bird


fiecare generație are propriile ei cuști. Și propriile ei dorințe de zbor. Iar cântecul lui Lynyrd Skynyrd ne amintește, cu o sinceritate aproape brutală, că libertatea nu este întotdeauna povestea unui om care scapă.

Continuă citirea →

Sylvia Plath — Lady Lazarus


Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.

Continuă citirea →

Serghei Esenin — Focul vânăt


Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…

Continuă citirea →

Salvatore Quasimodo — Cai de lună și de vulcani


Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.

Continuă citirea →

Saadi — Despre dragoste, beţie și înflăcărare


Iubita, ca şi tine, tot din lut şi apă.
Răbdarea ţi-o răpeşte, tihna ţi-o tot sapă.

Continuă citirea →

Pepe Escobar — Elena lui Nolan, ”cancel culture” & China


Nolan răspunde din interiorul culturii pe care o pune sub semnul întrebării. Publicul de la Hollywood a fost modelat de instincte democratice, vinovăție post-imperială și suspiciune față de autoritatea eroică. Figura excepțională trebuie să se pocăiască, să sufere sau să fie redusă moral înainte ca publicul să-l accepte.

Continuă citirea →