arhivă | Citit / Văzut / Auzit Flux RSS pentru această arhivă

John Masefield — Febra mării


Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Kobayashi Issa — Haiku


Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Margaret Atwood — Reîntruparea căpitanului Cook


Daţi foc atlaselor,
strig băncilor din parc;

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Și cu lumină și cu moarte


Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:
S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistralului

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Primul soare


Cine-i acel ce stă întins pe dune de nisip,
Fumând din argintate frunze de măslin?

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Odisseas Elytis — Poeme


Iată de ce scriu. Pentru că poezia
începe de acolo de unde ultimul
cuvânt nu-l are moartea

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Robert Desnos — Celei misterioase


Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Robert Desnos — Ultimul poem


ți-am iubit atât de mult umbra
încât nu-mi mai rămâne nimic din tine.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Emily Dickinson — Poeme


Apa se învaţă prin sete.
Ţărmul – prin Mările în urmă lăsate.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru


Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Lynyrd Skynyrd – Free Bird


fiecare generație are propriile ei cuști. Și propriile ei dorințe de zbor. Iar cântecul lui Lynyrd Skynyrd ne amintește, cu o sinceritate aproape brutală, că libertatea nu este întotdeauna povestea unui om care scapă.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Sylvia Plath — Lady Lazarus


Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Serghei Esenin — Focul vânăt


Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Salvatore Quasimodo — Cai de lună și de vulcani


Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Saadi — Despre dragoste, beţie și înflăcărare


Iubita, ca şi tine, tot din lut şi apă.
Răbdarea ţi-o răpeşte, tihna ţi-o tot sapă.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Pepe Escobar — Elena lui Nolan, ”cancel culture” & China


Nolan răspunde din interiorul culturii pe care o pune sub semnul întrebării. Publicul de la Hollywood a fost modelat de instincte democratice, vinovăție post-imperială și suspiciune față de autoritatea eroică. Figura excepțională trebuie să se pocăiască, să sufere sau să fie redusă moral înainte ca publicul să-l accepte.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Kobayashi Issa — Haiku


Munții din zare
reflectați în ochii
libelulei.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku


Fluturele îşi parfumează
aripile cu mireasma
orhideei.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Du Fu ( 杜甫) — O gâscă sălbatică rătăcită


Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Deep Purple: Mistreated


Dacă ai cinci minute (spre zece…), pune varianta live din 1974, preferabil seara, în căști. Lasă chitara lui Blackmore să te conducă, vocea lui Coverdale să te atingă, și vei înțelege imediat de ce Mistreated e o declarație de putere și vulnerabilitate în același timp.

Continuă citirea →

(Cristian Isop – Ceva despre noi): Radu Zlati – Lectia de civism


Cine sunteţi, cine credeţi că puteţi să fiţi ? (inclusiv nişte date biografice sumare) În fiecare dintre noi (nu eu am spus-o primul) dorm mai mulţi ”eu”: cel care suntem cu adevărat, cel care credem noi că suntem, cel care cred alţii că suntem, cel care credem noi că alţii cred că suntem… şi aşa […]

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Jon and Vangelis – So Long Ago, so Clear


O mică bijuterie, dacă mă întrebaţi. O perfectă simbioză între acordurile imaginate de Vangelis şi versurile lui Jon Anderson. Închideţi ochii şi visaţi… Lirycs Once, we did run How we chased a million stars and touched as only one can Once, we did play How the past delivered you Amidst our youth we’d dream away, […]

Continuă citirea →

Auto-înşelarea ca formă de explicaţie a lumii


Printr-un prieten de pe Facebook am găsit videoclipul de mai jos. Iubitor de Led Zeppelin, bineînţeles că ştiam de acuzele lansate din diferite medii (în special cele clericale) la adresa lui Starway to Heaven. Prin anii ’90 chiar mă distrasem citind împreună cu elevii de la cenaclul pe care îl conduceam o cărţulie scoasă la […]

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Dead can Dance – Host of the Seraphim


Căci unde se afla frumusețea decît la granița dintre viață şi moarte? La fel ca Enigma dar în mai mare măsură decât acest experiment, Dead can Dance te duce pe teritorii neexplorate decât cu mintea… sau cu simţurile hipertrofiate de apropierea inefabilului… Aş spune că Dead can Dance atinge cu Host of the Seraphim limitele […]

Continuă citirea →