Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Trei poeți chinezi clasici: Li Tai Pe, Wang Wei, Meng Haoran
A plouat în noaptea trecută.
Câte flori vor fi căzut?
Meng Haoran (孟浩然) — Poeme
Barca mea înaintează prin ceață, trăgând la insula cu stuf,
Pe măsură ce soarele apune, tristețea unui călător renaște.
Tao Yuanming (Tao Qian) — Poeme
Mi-am înălțat coliba în lumea oamenilor,
Dar nu se-aude zgomot de care sau de cai.
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Bând singur sub lumina lunii
Eu, aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Renee Char — Poeme
De când cu sărutul în munte, timpul se călăuzește după vara aurie a mâinilor sale și iedera își schimbă direcția.
Saint-John Perse — Exil
orți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,
Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului
Robert Desnos — Cântecul cerului
Marea-mi vorbi: ,,numele ei în inima ta
răsună mai adânc decât mine”
Georg Trakl — Apropierea morții
În noaptea aceasta, pe perne calde, îngălbenite de tămâie,
Se răsfiră brațele firave ale îndrăgostiților.
Harold Hart Crane — Un nume pentru toţi şi pentru toate
Suntem proprietari de nume, pe care le clămpănim în vânt;
Dar noi trebuie să murim, ca şi voi, pentru a înţelege.
John Masefield — Febra mării
Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios
Kobayashi Issa — Haiku
Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…
Odisseas Elytis — Și cu lumină și cu moarte
Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:
S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistralului
Odisseas Elytis — Primul soare
Cine-i acel ce stă întins pe dune de nisip,
Fumând din argintate frunze de măslin?
Odisseas Elytis — Poeme
Iată de ce scriu. Pentru că poezia
începe de acolo de unde ultimul
cuvânt nu-l are moartea
Robert Desnos — Celei misterioase
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru
Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge
Fernando Pessoa – Ultimul poem
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Lynyrd Skynyrd – Free Bird
fiecare generație are propriile ei cuști. Și propriile ei dorințe de zbor. Iar cântecul lui Lynyrd Skynyrd ne amintește, cu o sinceritate aproape brutală, că libertatea nu este întotdeauna povestea unui om care scapă.
Sylvia Plath — Lady Lazarus
Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.
Salvatore Quasimodo — Cai de lună și de vulcani
Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.
Saadi — Despre dragoste, beţie și înflăcărare
Iubita, ca şi tine, tot din lut şi apă.
Răbdarea ţi-o răpeşte, tihna ţi-o tot sapă.








Comentarii recente