O, seara ce trece prin satele întunecoase ale copilăriei.
Iazul sub sălcii
Se umple de suspinele infectate ale melancoliei.
O, pădurea ce ochii bruni și-i apleacă domol,
Când din osoasele mâini ale însinguratului
Se năruie purpura zilelor sale extaziate.
O, apropirea morții. Să ne rugăm.
În noaptea aceasta, pe perne calde, îngălbenite de tămâie,
Se răsfiră brațele firave ale îndrăgostiților.
Traducere Mihail Nemeș
Lasă un comentariu