Rixy Alabai


Am primit-o de ziua mea (de fapt, cu vreo săptămână înainte).

Îmi doream un cîine mediu spre mare, bun de pază, dresabil; de la un ciobănesc german la un ciobănesc cauzazian (un mastiff tibetan nu îmi pot permite să cumpăr). Dar nu am găsit nimic care să întrunească toate cerințele, nici măcar la ONG-urile din zonă care ofereau câini spre adopție. Din întâmplare, soția a dat peste oferta cu Rixy, pe OLX, și în 2 zile am adus-o acasă. Ea m-a ales pe mine, nu eu pe ea. E drept, înaintea ei a venit la mine un frățior, foarte frumos, alb cu pete mari, negre. Dar era băiețel, de aceea a fost ignorat. Mnoh, viața nu e dreaptă, uneori.

De ce Rixy? Pentru că ultimii câini din viața mea au fost toți (de fapt – toate) Rixy: Rixy I Doberhield (doberman, dar o minunăție cuminte și care mă iubea imens – de la doi km mă simțea când veneam spre casă, și dădea de știre. Am crescut-o la casă, în curte, dar nu a jumulit nici măcar o găină; a murit otrăvită…); apoi Rixy II, o matahală de dog german, pe care am cerscut-o în apartament și care nu a lătrat decât de 3 ori ăn viașa ei, de două ori fiinc bolnăvioară… A murit de infarct, pe la 11 ani de zile).

De ce ciobănesc asiatic? Pentru că asta a fost… și pentru că, la urma urmei, este o alegere minunată pentru o gospodărie de țară (e drept, cam mică suprafața, dar asta este). Doar după ce am decis să o iau, am aflat ce rasă minunată este, de fapt, ciobănescul asiatic. Drept care am adăugat la numele ei, numele Rasei: Alabai.

Când am adus-o la noi, era un ghemotoc de blană…

Update NOIEMBRIE 2020

Îmi place să o fotografiez din profil, cu moaca ei totdeauna serioasă…

Update decembrie 2020

fotografia a fost făcută în ajunul Anului Nou. Nu era zăpadă. Rixy, meditativ ca totdeauna. Cre că se gândea la ce mai aduce anul viitor…

Update ianuarie 2021

ea este Mila, prietena lui Rixy. Prietenă este un fel de a zice, pentru că, atunci când sunt împreună, Mila evită contactul fizic (de înțeles, Rixy este de patru orio mai gra, acum). Mila este o rătăcitoare și o miloagă (i se potrivește numele – merge pe la gospodării și nu refuză niciodată o gustărică…) în timp ce Rixy este ținută mai mereu în lesă.
când o scot la plimbare, adesea se oprește și stă așa, aiurea… privind în zare. Filozoafă, ce mai!
lângă poartă. Păzește gospodăria.
ai zice că e agresivă. De fapt, aștepta să îmi strecor mâna printre gratii, ca să dea o limbă… Așa ne luăm rămas bun, când plec la muncă.

Update martie 2021

cam așa ne așteaptă. Aude mașina de departe, și vine la punctul ei favorit de observație. În șezut, se uită la noi cum coborâm din mașină. Apoi dă fuguța la poartă, să ni se încurce printre icioare, când intrăm.

Update aprilie 2021

Se apropie data relativă a nașterii lui Rixy. I-am făcut o poză azi dimineață, în zăpada proaspăt căzută
Zăpada s-a dus. Pare că, de mâine-poimâine, primăvara își va intra în drepturi. Poate la asta se gândește și bestiuța?
<span>%d</span> blogeri au apreciat: