Am primit-o de ziua mea (de fapt, cu vreo săptămână înainte).
Îmi doream un cîine mediu spre mare, bun de pază, dresabil; de la un ciobănesc german la un ciobănesc cauzazian (un mastiff tibetan nu îmi pot permite să cumpăr). Dar nu am găsit nimic care să întrunească toate cerințele, nici măcar la ONG-urile din zonă care ofereau câini spre adopție. Din întâmplare, soția a dat peste oferta cu Rixy, pe OLX, și în 2 zile am adus-o acasă. Ea m-a ales pe mine, nu eu pe ea. E drept, înaintea ei a venit la mine un frățior, foarte frumos, alb cu pete mari, negre. Dar era băiețel, de aceea a fost ignorat. Mnoh, viața nu e dreaptă, uneori.
De ce Rixy? Pentru că ultimii câini din viața mea au fost toți (de fapt – toate) Rixy: Rixy I Doberhield (doberman, dar o minunăție cuminte și care mă iubea imens – de la doi km mă simțea când veneam spre casă, și dădea de știre. Am crescut-o la casă, în curte, dar nu a jumulit nici măcar o găină; a murit otrăvită…); apoi Rixy II, o matahală de dog german, pe care am cerscut-o în apartament și care nu a lătrat decât de 3 ori ăn viașa ei, de două ori fiinc bolnăvioară… A murit de infarct, pe la 11 ani de zile).
De ce ciobănesc asiatic? Pentru că asta a fost… și pentru că, la urma urmei, este o alegere minunată pentru o gospodărie de țară (e drept, cam mică suprafața, dar asta este). Doar după ce am decis să o iau, am aflat ce rasă minunată este, de fapt, ciobănescul asiatic. Drept care am adăugat la numele ei, numele Rasei: Alabai.
Când am adus-o la noi, era un ghemotoc de blană…
Update NOIEMBRIE 2020
Update decembrie 2020
Update ianuarie 2021
Update martie 2021
Update aprilie 2021
Radu Zlati 
Comentarii recente