Cum era de așteptat, autoritățile din România mai întâi s-au făcut că plouă în legătură cu proveniența dronei de la Constanța. Apoi au admis că a fost lansată de Kiev, dar au dat de înțeles că tot rușii sunt vinovați – fie din pricină că ei au pornit războiul, fie din cauza unei presupuse devieri intenționate a dronei spre România.
Contraamiralul de flotilă Constantin Ciorobea, dar și alți specialiști, au spus că nu cred o iotă din versiunea oficială a autorităților noastre, care pretind că drona maritimă a ajuns pur întâmplător la doar 500 de metri de Oil Terminal (un depozit cu 1.5 milioane metri cubi de produse petroliere). Amiralul Ciorobea a explicat de ce crede că rușii au preluat controlul asupra încărcăturii explozive.
Potrivit declarațiilor sale, drona maritimă ucraineană nu putea parcurge circa 7 km pe un traseu sinuos în interiorul Portului Constanța, doar în derivă pasivă. Curenții dominanți din Marea Neagră, cu direcție nord-sud, ar fi împins-o spre Eforie sau Mangalia, ori ar fi oprit-o la digul exterior. Intrarea prin avanport, navigarea printre diguri de protecție, cheuri și dane până în Dana 78 (lângă Oil Terminal și ARSVOM) implică manevre active, corecții de curs și propulsie controlată. O derivă pură, lipsită de control, ar fi extrem de improbabilă să urmeze un asemenea drum precis și să se blocheze exact lângă o barieră antipoluare în zona industrială sensibilă.
Ciorobea a concluzionat că ”altcineva a preluat controlul” după pierderea legăturii de către ucraineni, ținta probabilă fiind infrastructura petrolieră (Oil Terminal). Din motive evidente, amiralul nu a luat în considerare nici măcar o secundă faptul că Kievul ar fi avut de la bun început intenția de a comite un atac de tip terorist.
Amiralul Ciorobea nu a intrat în amănunte, însă ipoteza potrivit căreia rușii ar fi preluat controlul asupra dronei ridică mari semne de întrebare. Una este să bruiezi niște aparate care navighează în baza unor semnale GPS și cu totul alta să preiei controlul total al acestora.
Dronele Magura V5 (sau similare) folosesc o combinație de semnale codificate GPS/Galileo, navigație inerțială (INS), camere video FPV și legături radio/satelit (inclusiv Starlink – ca rezistență la bruiaj). Pentru o preluare reală de control (nu doar bruiaj) ar fi fost nevoie de semnal GPS fals mai puternic decât cel real de la sateliți, ușor detectabil de unitățile NATO din zonă. Apoi ar fi fost necesară preluarea controlului prin radio și trimiterea unor comenzi false. Nu în ultimul rând, astfel de acțiuni ar fi lăsat o ”semnătură” clară de război electronic – o emisie puternică direcționată dinspre Marea Neagră (probabil de pe nave rusești sau de pe coasta Crimeii).
Autoritățile din România, dar și partenerii NATO care monitorizează zona cu avioane și radare speciale, nu au confirmat în perimetrul Portului Constanța existența unor astfel de semnale specifice războiului electronic. Bruiajul rusesc, dacă a avut loc, s-a întâmplat la sute de kilometri distanță față de Constanța. Iar asta nu explică deloc traiectoria ciudată a dronei, cale de 7 kilometri, pe un traseu sinuos din incinta portului, până în apropierea depozitelor Oil Terminal.
La fel de problematică este întârzierea anunțului ucrainean. Autoritățile române au detectat drona în jurul orei 6 dimineața. În timp ce echipele de intervenție încă evaluau obiectul, Kievul a informat Bucureștiul că a pierdut controlul asupra a patru drone maritime ”din cauza bruiajului rusesc”. Anunțul a venit la patru ore după detectare și abia după ce primele informații neoficiale circulau în presă. Ministrul interimar Radu Miruță a confirmat public informația: ucrainenii au anunțat abia la 10 și ne-au dat un răgaz de doar 10-15 minute pentru retragerea specialiștilor de la SRI, Armată și alte instituții abilitate.
Timp de 5-6 ore drona a stat nestingherită în port, lângă infrastructura critică, fără a fi remorcată în larg, neutralizată controlat sau măcar prevenită populația din zonă. Abia după explozie (10:28) s-a activat Planul Roșu, cu Ro-Alert și evacuări pe rază largă. De menționat că Oil Terminal este cel mai mare operator de produse petroliere din sud-estul Europei, cu o capacitate de circa 1.5 milioane metri cubi. Cele mai multe produse provin din Kazahstan (peste 60 la sută din importurile de țiței ale României), iar alți furnizori importanți sunt Azerbaidjan, Libia, Guyana și Norvegia. Terminalul este vital pentru securitatea energetică a României. O explozie a acestuia ar fi cauzat o adevărată catastrofă, cu zeci de morți, cu scumpiri brutale la pompă (50, până la sută la sută, în primă instanță), cu poluare majoră în zona litoralului și impact dezastruos asupra economiei. Iar reconstrucția ar fi fost foarte lentă, cu ani de zile necesari refacerii infrastructurii (conducte de 50 km, dane, rezervoare). O explozie la rezervoare ar fi echivalat cu un ”11 septembrie energetic” pentru România.
În final se ridică întrebarea de 100 de puncte: cine ar fi avut cel mai mult de câștigat ca urmare a exploziei depozitelor petroliere din portul Constanța?
Rușii ar fi riscat enorm cu o astfel de operațiune, iar miza ar fi fost relativ nesemnificativă în contextul războiului. Ar fi creat haos pe piața carburanților în România și în regiune, cu creșteri mari de prețuri și eventuale penurii. Desigur, nu ar fi lipsit argumentul ”testarea reacției NATO”, cu posibila invocare a articolului 5. Apoi, incidentul ar fi pus presiune pe logistica militară ucraineană. Hub-ul din Constanța rămâne important pentru importurile de combustibil ale Kievului.
De cealaltă parte, să vedem ce ar fi avut de câștigat Ucraina/SUA din aceeași explozie (cu observația că astfel s-ar explica foarte ușor și dirijarea dronei în portul Constanța fără ca autoritățile române să bage de seamă):
1. Promovarea și mai accentuată a narativei ”Rusia atacă Europa”: O explozie la Oil Terminal ar fi fost un cadou perfect de PR. Ucraina ar fi subliniat că ”incidentul este consecința directă a bruiajului rusesc și a războiului lor” (așa cum, de altfel, a și reacționat). SUA și UE ar fi justificat astfel și mai mult ajutor militar, sancțiuni și unitate anti-Rusia.
2. Presiune asupra Occidentului: Ar fi accelerat livrările de arme anti-dronă, radare și sisteme de război electronic către flancul estic al NATO (inclusiv România). SUA ar fi câștigat un argument puternic pentru creșterea prezenței militare în regiune prin amplasarea unor bombe nucleare în bazele din Polonia, România și statele baltice.
3. Solidaritate și finanțare: Ar fi generat un nou val puternic de sprijin politic și financiar pentru Ucraina, mai ales în contextul oboselii din zona occidentală.
4. Distragere și simetrie: Ar fi echilibrat narativ atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești (care au continuat intens în 2026).
Concluzia vă aparține: cine ar fi avut mai mult de câștigat după o eventuală explozie a depozitelor Oil Terminal, Rusia sau Ucraina/SUA și statele aliate?
sursa: Adrian Onciu
Radu Zlati 
Lasă un comentariu