Blowup


Despre ce este vorba în film? Despre un fotograf la modă, în agitata Londră a anilor ‘60, care fără de ştire imortalizează pe peliculă fotografică o crimă… sau poate nu. Cam asta este tot. Eroul lui Antonioni, trezit numai prin întâmplare din viaţa sa stilish (presărată cu sex ocazional, bani şi multă dorinţă de a poseda ceva nelămuit încă) descoperă printr-o magistrală scenă a măririi imaginilor fotografice (tehnic: blowup) că ceea ce credea a fi imaginea unei tinere şi atrăgătoare femei şi a partenerului său mai în vîrstă este de fapt imortalizarea unei crime.

În maniera proprie a lui Antonioni (care amestecă moda, bogăţia, faima şi puterea) în cele din urmă  regizorul decide să nu liniştească maladia existenţialistă de care suferă eroul care centrează evenimentele şi să lase nerezolvat misterul tocmai pentru a vorbi mai pe înţelesul publicului despre neputinţa de a evada din înstrăinarea emoţională şi spirituală a omului modern.

Antonioni nu a ezitat sa machieze Londra pentru Blowup. El marturisea: am pictat copaci, strazi, case…. am schimbat o mica parte a Londrei pentru a o face mai Londra decât Londra. Sub pensula decoratorilor sai iarba a devenit mai verde, cabinele telefonice mai rosii… intentiile regizorului erau acelea de a arata puterea pe care artistul o are asupra realitatii dar si limitele acestei puteri.

Thomas, eroul principal al filmului (bazat în portretul realizat pe fotograful în voga David Bailey) este un fotograf aflat în vârful carierei sale de fotograf de moda. El strabate Londra în Rolls Royce-ul sau decapotabil si dispune de gadgeturile vremii (telefon prin radio al bordul masinii). Se misca cu lejeritatea unui tânar contemporan cu Betles care ia viata asa cum este, traind-o cu tensiune si brutalitate. Asa procedeaza si cu zeitele anorexice care îi pozeaza: într-o sedinta foto cu modelul Verushka el înjura, sopteste porcarioare, o încaleca precum un amant în timp ce ea simuleaza pasiunea pentru ca imediat sa se opreasca si sa se îndeparteze imediat ce si-a terminat filmul. Toate astea, pentru bani.

Pentru artă (un album la care tocmai lucreaza) el foloseşte pelicula alb/negru şi surprinde imagini ale batrânilor (îl putem surprinde printre homeless şi pe Julio Cortazar, autorul nuvelei de la acare pleacă scenariul) dintr-un azil de noapte… Ori merge într-un parc liniştit să fotografieze porumbei… sau un cuplu sărutîndu-se în fugă la 60 de metri depărtare. Femeia din cuplu observă că este fotografiată, îl urmărește şi îi cere filmul… dar Thomas o refuză pe moment. Ajuns acasă şi developînd însă pelicula, Thomas ajunge la concluzia că una dintre pozițiile trase cuprinde în cadru şi un cadavru… cadavrul bărbatului pe care îl surprinsese sărutându-se in parc.

Scena în care Thomas lărgește iar şi iar instantaneele, aranjînd rezultatele procesului (blowup) pe peretele alb al studioului şi încercînd să descifreze un înțeles în spatele imaginilor este un adevărat tur de forţă: 1o minute aproape fără coloană sonoră în care Antonioni oferă lui Thomas puterile unui regizor. Acesta editază filmul pe care el însuşi îl trăsese, urmărind o misterioasă poveste care ţl duce către un final aşteptat: un cadavru şi o mînă, în tufişuri, ţinând un pistol.

În încercarea sa de a găsi şi spune adevărul Thomas eşuează: nu numai că filmul îi este furat de către frumoasa necunoscută (interpretată de către Vanessa Redgrave) dar şi pentru că, reîntors la locul presupusei crime, fotograful realizează că ar putea fi şi alte explicații pentru imaginile capturate pe celuloid. Spun fotografiile adevărul? Sau realitatea revelată de către Thomas nu este altceva decât o înșelătoare aparență, o iluzie a ochiului datorată unei anume focusări mentale? Antonioni, credincios crezului său, nu ne spune. Poate că totuşi putem găsi o explicaţie în scena finală a  filmului, de un intens şi dramatic lirism: aflat in mijlocul unui câmp, Thomas dispare dintr-o dată precum Anna în „Aventura” aceluiași Antonioni. Şi poate că acesta este mesajul: a vedea înseamnă a nu crede…

Am ajuns să văd Blowup pentru prima dată din cauza scenei de mai jos… umbla vorba în grupul nostru că rulează la un cinematograf un film in care este inserat un concert cu Yardbirds. Din acel punct de vedere, aș fi putut să fiu dezamăgit. Scena în care apar Beck si Clapton nu ţine decît vreo trei minute… Dar am revenit asupra filmului de nenumărate ori și de fiecare dată am găsit noi amănunte, demne să fie notat și discutate…

Vă urez vizionare plăcută şi să vă descoperiți pe voi înşivă urmărind şi descifrînd aceasta bijuterie filmografică…

Anunțuri

2 comentarii pe “Blowup”

  1. Marco Orban 30 Ianuarie 2011 la 9:32 AM #

    bun film sau …..ce o fii..

    Apreciază

  2. ama 6 Februarie 2011 la 1:46 AM #

    intotdeauna detaliile fac diferenta…se pare ca esti un foarte fin observator si interpret al aparentelor…mi-ai starnit interesul si am inchiriat filmul si l-am urmarit de mai multe ori…ai dreptate cu fiecare vizionare mi-am format o alta optica asupra povestii…iti multumesc si ar fi interesant de discutat acele amanunte noi demne de supus atentiei noastre!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: