Cui nu îi plac florile? Mărturisesc faptul că sunt un împătimit al florilor. Gusturile mele sunt destul de comune, îmi plac florile care arată bine și au un miros puternic, penetrant. Deci, evident, pe locul unu sunt trandafirii, pe locul doi liliacul, iar pentru următoarele locuri se bat mai multe flori sau arbuști (macii, chiar dacă nu prea miros, iasomia chiar dacă nu este spectaculoasă… și așa mai departe).
Am plantat în 2014, partea de sus a micii mele grădini, câteva tufe de trandafiri – încă îniante ca să fie gata casa la roșu. În același an am plantat, cam la întâmplare, un lăstar de liliac și doi de magnolie. În primul an am avut doar câteva flori de trandafiri – trandafirii plantați s-au prins greu (cumpărasem butași de la Praktiker). În toamna următoare (2015) am mai plantat niște tufe, de data aceasta doar butași recoltași de lângă scara blocului, unde o vecină inimoasă făcuse un mic colț de rai dedicat trandafirilor.
Trandafiri din prima generație plantată (2015)
În 2016 am avut prima recoltă de trandafiri propriu-zisă, din iunie până în octombrie nua fost săptămână să nu pot pune în carafa cu apă câteva fire tăiate din propria grădină.
În toamna lui 2016 am dublat practic numărul tufelor plantate, combinând niște răsaduri cumpărate de la Auchan (mi-au părut foarte sănătoase) cu aceiași butași recoltați de lângă bloc (de data aceasta am dat mai multă atenție plantării, mai învățasem câte ceva…) În ce privește liliacul și magnoliile, până acum nu mi-au oferit flori.
Deci până acum nu mă pot mândri decât cu trandafiri (și încă și aceia, ar mai fi de lucrat!) și 2 tufe de lavandă (cumpărate din târg, răsadurile plantate în primăvara lui 2016 nu s-au prins extraordinar), dar în toamna aceluiași an am mai plantat niște lăstari primiți de la un vecin.
Intenționez să plantez acest an mult mai multe flori, în special plante perene. Dar, despre fiecare încercare, la locul și la timpul ei. 🙂
Radu Zlati 
Comentarii recente