Îmi place lavanda. În casă, lavanda este una dintre teme, și o veți găsi de la garnitura savonierei la culoarea șervețelelor de masă. Nu mai amintesc de buchetele de lavandă atârnate de lustre. Dar veți găsi mai puțină lavandă în grădină – din păcate. Primul motiv (cel esențial) este că solul din jurul casei este tot ce se poate închipui ca fiind mai puțin potrivit cultivării lavandei: în loc de sol afânat, permeabil, ușor nisipos, la mine găsiți un sol cleios (lut, pe bune!), aproape impermeabil. Adevărat, astă primăvară am făcut rost de un pământ negru de cultură, dar are tendința de a se conglomera.
Anul trecut am cumpărat trei răsaduri; pentru că nu am avut timp să le potrivesc locuri adecvate de plantat în grădină le-am mutat doar în niște vase mai mari, pe care le-am ținut afară, în loc însorit. Una dintre plante mi-a murit, celelalte două au dus-o cam prost – nici măcar nu au înflorit (oricum, nu ar trebui să mă fi așteptat să înflorească încă din primul an). În toamnă le-am mutat în grădină, tot fără să le dau solul pe care știam că îl preferă – dar măcar am avut grijă să le ofer ceva pământ afânat. Au trecut cu bine iarna, în februarie le-am prunit, acum sunt de dimensiuni mici, dar par (încă) sănătoase. Ocupat cu pregătirea solului și a paturilor, am scăpat momentul oportun, și nu am achiziționat alte răsaduri , dar azi am primit trei bucăți (de seră), pe care voi încerca să le plantez mâine (le-am lăsat pentru o noapte afară, să se aclimatizeze). Deci: ce știm despre cultivarea lavandei?
Locul
Datorită în special condițiilor legate de luminozitate, lavanda cu greu poate fi cultivată ca plantă de interior. Are nevoie de minim 6 ore de lumină solară directă, cel mai bine minim 8. Plus căldura aferentă – lavanda este plantă mediteraneană, deci are nevoie, pe timp de vară, de ceva hot… ceva Geanina Ilieș, gen. Rămâne varianta cultivării afară, cu cele două subvariante: în vas (dar asta înseamnă o extra-grijă pe timp de iarnă, mai ales în condițiile climatice ale României, pentru ca rădăcina să nu înghețe) sau în grădină. Mai departe voi trata varianta ultimă, cea care mă interesează pe mine.
În grădină fiind, vom căuta un loc cât mai însorit, cu o bună circulație a aerului. Că vor fi în straturi, izolate sau în grupuri, pe stratul de sol sau în paturi ridicate, o bună idee ar fi să amplasăm planta în vârful unui con de pământ, înalt până la 50 de cm – asta va rezolva atât problema circulației aerului cât și, parțial, problema drenajului. Între o plantă și alta vom lăsa 50-90 cm spațiu, depinde de cât de mari intenționăm să lăsăm să crească tufele de lavandă .
Solul
După cum spuneam, lavanda are nevoie de un sol aerat, bine drenat, ușor, ușor alcalin (preferabil între 6,7 și 7,3 Ph. Înainte de plantare, verificați dacă puteți aciditatea solului și aplicați amendamente (dacă este necesar). O soluție pentru sol (pe care o voi aplica și eu) este să amestecați nisip (poate fi și un pietriș mărunt) și compost perfect maturat (specialiștii recomandă de asemeni și ceva făină de sânge sau de oase, precum și un amendament alcalin; un fertilizator cu eliberare înceată este opțional). Am întâlnit și următoarea rețetă: două părți pământ ne-cleios (dacă în regiune plouă des, să zicem în MM, se poate reduce porția de pământ la o parte, doar), o parte nisip mai grăunțos, o parte pietriș (mai mărunt), câteva lopeți de compost (cca 5% din volumul total) și un supliment mineral. Rețetele diferă, dar ați prins idea: pentru a mări permeabilitatea solului, musai adăugat nisip, dar și ceva pietriș. Francezii pun bucățile mai mari de pietriș la baza ridicăturii pe care plantează răsadul de lavandă.
Plantarea
Cel mai ușor este să folosim direct răsaduri (se pot utiliza și fire de lavandă tăiate, dar asta este o cu totul altă procedură). Răsadul este udat regulat în vasul său inițial înaintea operațiunii de plantare, și cel puțin cu o oră înaintea acesteia. La plantare se scutură ușor firele rădăcinii de substratul folosit la însămânțare, se pune în groapă, se adaugă sol (vezi mai sus; se evită ca rădăcinile să fie în contact direct cu pietrișul), se presează ușor în jurul tulpinei și se udă.
Îngrijirea
Dacă are sol potrivit și lumină destulă, puțină îngrijire mai are nevoie lavanda. Se fertilizează rar, de regulă o dată pe an, de preferință primăvara (dacă fertilizăm toamna, asta va încuraja apariția de vlăstari, care vor îngheța iarna). După plantare, lăsăm ca prima udare să se zvânte și aplicăm un start de fertilizant (de regulă făină de oase amestecată cu compost maturat).
Un aspect deosebit îl are scurtarea rămurelelor (pruningul). El se practică și înainte de plantare, dar și toamna și în special primăvara. Se pot scurta ramurile la 1/3 – 1/2 din dimenziunea acestora; asta va încuraja apariția subramurilor, deci îndesirea tufei, mărirea numărului de rămurele și deci și de flori. Bonus: facilitează circulația aerului, înflorirea, și evită transformarea tulpinei principale în tijă lemnoasă.
Lavanda se udă rar, trebuie să ne asigurăm că între o udare și alta solul de la suprafață se va usca. O greșeală comună este să o udăm prea des sau prea mult – ”înnecăm” astfel planta. Buruienile trebuie eradicate din jurul plantei. Putem folosi împotriva lor un strat de mulci, de preferință deschis la culoare (pietriș, dacă se poate) – a se evita mulciul din lemn, care păstrează mai mult timp apa.
Recoltarea florilor
Se culeg tijele înflorite. Cel mai bun moment pentru cules este acela când partea de jos a tijelor începe să își deschidă florile – atunci este lavanda cea mai plină de miroznă. Dacă scopul este uscarea florilor, atunci se recoltează când două treimi din tijă este deja înflorită. Dacă toate florile sunt deschise, este prea târziu pentru recoltare.
Dacă se dorește lavandă în vaze, tijele nu se pun cu coada în apă, ci vaza este lăsată uscată. Dacă folosim apă, florile se vor scutura repede, iar tija aflată în contact cu apa va putrezi rapid.
Dacă se dorește uscarea, tijele culese se strâng în buchete (pot fi mari, de 100 de fire), se leagă împreună și se atârnă cu capul în jos într-un loc cald, uscat și întunecos, vreo două săptămâni de zile. Dacă se doresc doar florile, atunci tijele înflorite și uscate se izbesc ușor de margine unei găleți, în acre florile uscate vor fi recoltate.
Bonus: un pat floral dedicat lavandei
Am găsit pe net și planul de mai sus: un pat ridicat, dedicat lavandei, unde: A: cimbru târâtor; B: lavandă Sharon Roberts; C: lavandă Vera; D: lavandă Royal Velvet; E: cimbru englezesc (cel obișnuit…); F: oregano Amethyst Falls; G: Agastache cana Rosita. Planul se potrivește mai degrabă pentru Dobrogea decât pentru Ardeal, cere plante mari iubitoare de căldură, dar calul de dar nu se caută la dinți…
Radu Zlati 
Comentarii recente