Postare nerecomandată celor care cred că drona aceea a ajuns în inima portului Constanța fiind „în derivă”
In martie 1942 a avut loc celebrul raid de la Saint-Nazare. Pe scurt, un distrugător britanic camuflat într-unul german și încărcat până la refuz cu explozibil și beton a fost înfipt în porțile docului uscat al portului francez Saint-Nazare, situat pe malul Atlanticului, în zona ocupată de naziști. Apoi vasul a fost detonat. Docul – singurul loc situat la oceanul Atlantic unde puteau fi efectuate operațiunile de întreținere și reparare ale navelor marinei germane, important, de toate tonajele – a fost complet distrus. In fapt, abia prin anii ’50 au reușit francezii să-l repună pe picioare. Lovitura aceasta s-a dovedit a fi devastatoare pentru Kriegsmarine, navele germane, în special submarinele – coșmarul convoaielor de aprovizionare aliate – fiind nevoite de atunci încolo să navigheze departe, până în porturile de la Marea Nordului, pentru reaprovizionare, întreținere și reparații. Operațiunea, cea mai amplă efectuată vreodată de către comandourile britanice, a fost de de la bun început considerată sinucigașă și, pentru o mare parte dintre participanți – au fost sute! – așa a și fost.
Dar a meritat. Pe atunci britanicii nu aveau drone.
Ce s-a întâmplat în portul Constanța cu drona aceea ucraineană, putea rivaliza foarte ușor cu ce s-a petrecut acum 84 de ani în portul Saint-Nazare. In apropierea danei unde a explodat drona se aflau la ancoră și ceva petroliere, dar, în special, un depozit cu 900 de tone de azotat de amoniu. Pentru cei care nu știți ce poate face și drege azotatul ăsta, va recomand cu încredere filmul Explozia – 1973. Unul din filmele românești bune. Chiar foarte bune. Dramatizarea unui caz real petrecut la Galați în 1971. Imbinați plăcutul cu utilul. Sau, dacă vă grăbiți, citiți despre ce s-a petrecut în 2020 în Beirut când, tot așa, azotatul ăsta de amoniu a putut să-și facă de cap.
Eu nu am să comentez acțiunile militare ale Ucrainei. Mai ales în război, ceea ce este moral și justificat pentru una dintre părți, poate fi considerat imoral, ba chiar o crima de către cealaltă parte. In definitiv comandoul acela britanic a distrus un port francez, nu unul german. Iar, cu doi ani mai înainte, tot englezii, cumva pe nepusă masă, bombardaseră și distruseseră o parte importantă a flotei militare franceze aflată la ancoră în portul Mers-el-Kébir din Algeria. Din punctul de vedere al marinei regale, dacă acea flota ar fi încăput pe mâna naziștilor, abia ce Franța semnase capitularea necondiționată, echilibrul forțelor navale din Mediterana s-ar fi schimbat semnificativ. Așa că britanicii au acționat în consecință. Din punct de vedere al francezilor a fost o crimă cu premeditare. Dezbaterea continua și acum, la mai bine de optzeci de ani de la petrecerea faptelor.
Ceea ce trebuie comentat în legătură cu ceea ce s-a petrecut în portul Constanța este cum au acționat și reacționat ulterior la încălcarea suveranității naționale autoritățile statului nostru, în frunte cu comandantul suprem al armatei, președintele țării. Intrarea fără permisiune în apele teritoriale ale României, apoi în principalul port al țării a unui vas militar aparținând unei puteri militare străine, cu care nici măcar nu avem semnat vreun tratat de alianță, vas care mai apoi a mai și fost detonat de la mare distanță, cu posibile consecințe incalculabile este fără doar și poate o gravă încălcare a suveranității naționale.
Comentariul meu este scurt: Președintele țării, guvernul României, împreună cu tot ceea ce este în subordinea acestora, nu au făcut nimic. Absolut nimic. Sunt inutili.
Suveranitatea țării noastre, integritatea sa teritorială au fost pur și simplu călcate în picioare. Batjocorite. Nu este de discutat nimic altceva. Nici despre posibilele distrugeri materiale (care oricum firește că există, dar despre care nu ni se spune nimic), nici despre posibilele victime omenești. Chiar dacă porcăria ai teleghidată ar fi explodat într-un smârc fetid sau în apropierea unei tarlale cu cartofi putreziți, problema era și este fix aceeași.
O forță militară străină a acționat pe teritoriul național fără permisiune și fără vreo consecință notabilă. Țara noastră pare a fi devenit un tărâm al nimănui, un loc în care poate intra oricine și face orice. Sau exploda orice. Ceea ce este și mai grav este faptul că absolut, dar absolut toate forțele politice abia de îndrăznesc sa îngaime câte ceva, aparent neînțelegând gravitatea situației. Tocmai ni s-a demonstrat că oricine și în orice moment ne poate distruge fără mare cheltuială (în definitiv, cât poate costa o bărcuță d-aia) principalul port al țării fără să existe vreun gest notabil din partea ziselor autorități române, în frunte cu pațachina pusă să gesticuleze necontrolat și neinteligibil în fruntea României.
Incerc să-mi imaginez cum ar reacționa guvernul polonez dacă în vreo dană din Gdańsk ar exploda o dronă d-asta, trimisă tot așa, teleghidată. Și mă cam înfior.
Suntem cumva cam ca pe vremea fanarioților, măcar aia erau cu adevărat străini de neam și țară, când eram la mila celor trei imperii ce ne tot împărțeau între ele. Și atunci, ca și acum, cei care-și luau partea la împărțirea bucatelor și dregătoriilor erau tot niște arnăuți.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu