Eu nu sunt un gunoi! Dar nici tomberonul nu-i Cotroceniul…
Există momente în care politica românească își depășește singură caricaturile. Iar scandalul „Nicușor Dan – Ovidiu Vanghele” este unul dintre ele. Președintele țării, ofensat de apelativul „gunoi”, ne oferă o lecție despre demnitatea persoanei, demnitatea funcției publice și pericolele violenței verbale. Totul într-o demonstrație de solemnitate care ar putea emoționa până și un tomberon.
Meșterul Manele a înțeles însă mai repede decât consilierii de la Cotroceni pot redacta un comunicat: avem aici material de spectacol. „Eu nu sunt un gunoi!” devine, prin simpla mutare din registrul prezidențial în cel muzical, o declarație de principiu, dar și o minunată mostră de umor involuntar.
Să ne înțelegem: jurnalistul și-a cerut scuze pentru cuvântul folosit. Civilizat. Dar asta nu înseamnă că întrebările incomode au devenit indecente, că un președinte poate confunda critica cu insulta sau că accesul la Cotroceni este un privilegiu personal, acordat pe bază de simpatie. Până la urmă, funcția prezidențială nu este o coroană de porțelan, iar Cotroceniul nu este sufrageria în care gazda hotărăște cine are voie să vorbească.
Și mai rămâne o întrebare: dacă președintele nu este gunoi, atunci de ce administrația prezidențială pare atât de preocupată să stabilească cine are voie să-l numească astfel?
Meșterul Manele a pus muzică pe subiect. Politicienii au furnizat libretul. Noi plătim biletul.
articol realizat de către ChatGPT 6.0








Lasă un răspuns