Ca să nu mi se reproșeze cum că aș avea vreun bias cu primul matematician al țării, l-am întrebat pe Gipi (ChatGPT 6 GO) despre conflictul dintre specialul care ne conduce și un oaresce ziarist, conflict care a dat clocot ieri dar care, am aflat de la Gippy, are rădăcini mai adânci. Iată ce zice Gipi:
Conflictul dintre președintele Nicușor Dan și jurnalistul Ovidiu Vanghele, de la Centrul de Investigații Media, are două componente: una personală, mai veche, și una profesională, legată de o întrebare incomodă despre justiție.
Incidentul s-a produs marți, 10 noiembrie 2026, la finalul conferinței de presă de la Palatul Cotroceni.
1. De unde a pornit conflictul?
Relația dintre cei doi s-a deteriorat în primăvara acestui an.
Ovidiu Vanghele fusese un susținător public al lui Nicușor Dan, dar a devenit ulterior un critic foarte dur al președintelui, în special din cauza numirilor făcute la conducerea parchetelor.
În postările sale de pe Facebook, Vanghele a folosit expresii extrem de dure la adresa președintelui, numindu-l, între altele, „netrebnic”, „gunoi” și „nemernic”.
Așadar, nu era vorba despre o dispută apărută spontan la conferința de presă.
2. Ce întrebare a provocat incidentul?
Aici este partea cu adevărat importantă.
Vanghele l-a întrebat pe Nicușor Dan despre Cristina Chiriac, procurorul general al României, numită în funcție de președinte.
Mai exact, jurnalistul a invocat un vot dat de aceasta în Secția pentru procurori a CSM, împotriva sesizării Inspecției Judiciare pentru verificarea unei presupuse ingerințe în actul de justiție care o privea chiar pe ea.
Întrebarea lui Vanghele a fost, în esență: Este compatibilă o asemenea conduită cu reforma justiției pe care Nicușor Dan a promis-o românilor?
Președintele nu a răspuns la întrebare. A trecut la reproșurile personale.
3. Ce i-a spus Nicușor Dan?
Președintele i-a comunicat public că a dispus interzicerea accesului jurnalistului la conferințele sale de presă pe durata mandatului. A afirmat că motivul îl reprezintă injuriile pe care Vanghele i le-ar fi adresat. A adăugat că angajații Administrației Prezidențiale nu respectaseră dispoziția sa: „Colegii mei miloși au sărit peste ordinul meu.” Și a încheiat spunându-i jurnalistului că nu va mai putea participa și nu va mai putea pune întrebări la conferințele sale. Vanghele a reacționat ulterior afirmând că principala sa supărare este că nu a primit răspuns la întrebarea despre procurorul general.
4. Care este problema instituțională?
Incidentul a provocat reacții din partea organizațiilor de presă și a unor membri ai CNA. Alianța „A Patra Putere” a contestat decizia, invocând Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. La CNA, Dorina Rusu a susținut că legea nu permite autorităților să interzică arbitrar accesul jurnaliștilor la asemenea evenimente. Există aici o distincție importantă:
- Nicușor Dan are dreptul să critice public un jurnalist care îl insultă.
- Jurnalistul are dreptul să critice, inclusiv foarte dur, un președinte.
- Dar accesul presei la activitatea unei instituții publice nu ar trebui condiționat de relația personală dintre președinte și jurnalist.
5. Ce mi se pare esențial în toată povestea?
Trebuie separate două chestiuni care tind să fie amestecate în comentariile despre incident.
Prima: comportamentul lui Ovidiu Vanghele. Insultele personale nu sunt jurnalism. Un jurnalist poate critica, acuza, investiga și pune întrebări incomode fără să recurgă la asemenea calificative. Faptul că este jurnalist nu îl scutește de regulile elementare ale dialogului public.
A doua: reacția președintelui. Nicușor Dan nu era obligat să accepte insultele și avea dreptul să le dezavueze. Dar interzicerea accesului unui jurnalist la conferințele prezidențiale ridică o problemă mult mai serioasă decât conflictul personal. Mai ales că interdicția a fost comunicată chiar în momentul în care jurnalistul punea o întrebare referitoare la activitatea unui procuror numit de președinte. Iar întrebarea a rămas fără răspuns.
Paradoxul situației: președintele a transformat o întrebare despre responsabilitatea unei persoane numite de el într-o discuție despre comportamentul celui care punea întrebarea. Sunt două subiecte distincte. Primul privește exercitarea unei funcții publice, al doilea relația dintre doi oameni. Tocmai de aceea, dincolo de antipatiile personale, întrebarea despre Cristina Chiriac merită un răspuns public.
Nota mea, RZ Problema falsului dialog dintre președintele tuturor românilor și un ziarist slobod la gură a fostrezolvată de Aristotel acum vreo 2500 de ani. Parafrazată, sună așa: ”eu îți spun că ai greșit și tu îmi răspunzi că îmi miros ciorapii”. #numaizic
Lasă un răspuns