
Atunci când este vorba de productivitatea brută a muncii – raportul dintre producția economică și numărul de ore lucrate – România a crescut spectaculos în cei 20 de ani de la aderarea la UE: de la 43% la 87% din media Uniunii. Însă acest indicator are relevanță mai degrabă la nivel macroeconomic. Atunci când e vorba de afaceri și decizii de investiție, contează o altă cifră, care în cazul României a fost dintotdeauna mult mai spectaculoasă: productivitatea ajustată cu costurile salariale, sau – altfel spus – randamentul (sau competitivitatea) muncii.
Așadar, faptul că românii încă au salarii la jumătate din media UE – în creștere de la un sfert la momentul aderării – face ca întreg calculul să se schimbe. În România, randamentul muncii, adică raportul dintre productivitate și salarii, este de 173% din media UE. Cu această cifră, România se află pe primul loc într-un top în care este urmată de Slovacia (159%), Bulgaria și Ungaria (152% fiecare), Polonia și Grecia (147% fiecare). Datele sunt la nivelul anului 2025, când România încă nu fusese lăsată pe ultimul loc în topul salariilor de către Bulgaria.
La capătul opus al clasamentului, cele mai scumpe țări din punctul de vedere al productivității sunt Danemarca (66% din media UE), Luxemburg și Germania (76% fiecare). Germania se află la capătul unui deceniu de scădere a randamentului, de la 93% în 2017, în vreme ce Franța a crescut de la 89% la 99% iar Italia de la 107% la 125%.
Poziția în top nu este – în sine – un lucru bun sau rău ci rezultanta a doi vectori complet divergenți: un loc fruntași poate să arate că angajații sunt foarte productivi sau foarte prost plătiți sau o combinație între cele două. Și invers: cazul Danemarcei sau Luxemburgului demonstrează cum angajați extrem de productivi – dublu față de media UE – reușesc să obțină o compensație excepțională pentru munca lor.
Acest calcul a fost făcut pentru prima oară de autorul rândurilor de față acum 10 ani, pentru blogul riscograma.ro – într-un articol care avea exact același titlu ca cel de acum. La momentul respectiv, era o abordare exotică asupra productivității, dar între timp a devenit instrument curent de lucru în luarea deciziilor de investiție.
Apoi, calculele hârtiei au fost completate cu observații la prima mână de head-hunterul George Butunoiu într-un articol publicat de standard.ro în 2019: „Ia să-i aducem pe cei din Germania trei luni în România și să-i trimitem pe români acolo, să vedem care-s mai productivi!”
sursa: FB








Lasă un răspuns