Acele biete vorbe, oarecare
Acele biete vorbe, oarecare,
obscure şi flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează şi zâmbesc.
Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoieşte-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
şi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
traducere de Maria Banuş
Ceas grav
Cine plange undeva in lume,
fara rost plange in lume,
ma plange pe mine.
Cine rade undeva in noapte,
fara rost rade in noapte,
rade de mine.
Cine merge undeva in lume,
merge spre mine.
Cine moare undeva in lume,
fara rost moare in lume,
se uita la mine.
Lasă un comentariu