Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.
Cui să-i pese de umbra solitară
pierdută printre miile de nori din depărtare?
O auzi chiar şi atunci când dispare din vederea ta,
chemările ei tânguitoare îţi străpung inima ca un pumnal.
Jos, ciorile gălăgioase o ignoră:
mulţimi clevetitoare, mulţimi certăreţe.
traducere de Petru Dimofte
Radu Zlati 
Lasă un comentariu