Insule unde am locuit
verzi pe mări imobile.
De alge arse, de fosile marine
plajele unde aleargă în dragoste
cai de lună şi de vulcani.
În timpul surpărilor,
frunzele, cocorii asaltează văzduhul:
într-o lumină aluvionară strălucesc
ceruri dense deschise stelelor;
porumbeii zboară
de pe umerii goi ai copiilor.
Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.
Pentru tine va trebui să mă arunc
la picioarele celor puternici,
să-mi îmbunez inima de prădător.
Dar alungat de oameni,
în fulgerul de lumină zac încă
copil cu mâinile deschise,
la maluri de arbori şi fluvii:
aici temniţa din stâncă portocalul grec
fecund pentru nunţile zeilor.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu