Emily Dickinson — Poeme

Eu am murit pentru frumuseţe

Eu am murit pentru frumuseţe.
Dar abia am fost în lut aşezată,
Că un altul – mort pentru Adevăr – fu întins
Într-o groapă alăturată.
Încet m-a întrebat: “Pentru ce ai murit?”
“Pentru Frumuseţe”, I-am zis eu.
“Iar eu – pentru Adevăr. E tot una.
Suntem fraţi”, mi-a răspuns vecinul meu.
Şi-aşa, ca mirii care se-ntâlnesc noaptea,
Am vorbit de la o groapă la alta,
Până ce muşchiul ne-atinse buzele
Şi-a năpădit numele noastre.

Apa se învaţă prin sete

Apa se învaţă prin sete.
Ţărmul – prin Mările în urmă lăsate.
Suferinţa – prin dureri încercate –
Pacea – prin bătălii şi dovezi –
Prin neîmplinire – Iubirea –
Păsările – prin albe Zăpezi

Era prea tîrziu pentru Om

Era prea tîrziu pentru Om
Dar prea devreme pentru Cel ce a Creat –
Creaţia – neputincioasă să ajute –
Doar Ruga de Partea Noastră s-a dat

Fermecător este Cerul
Cînd Pămîntul – îţi scapă mereu –
Şi cît de primitor este Chipul
Bătrînului nostru Vecin – Dumnezeu

traducerea de Ileana Mihai-Ştefănescu