arhivă | Literatura Flux RSS pentru această arhivă

Sappho – ***.***


Adună-mă ușor scuturând praful de pe haine.
Te voi urma.
Pretutindeni.

Continuă citirea →

Saint-John Perse – Exil VI


Străinule, pe orişice ţărm al acestei lumi, lipsit de audienţă ori martor, ridică la urechea Asfinţitului un ghioc fără memorie

Continuă citirea →

Ryōkan Taigu – ***.***


Dacă vreţi să ştiţi
cum am renunţat la dorinţe,
vă spun că sub cer
când ploaia cade, cade,
când suflă vântul, suflă.

Continuă citirea →

Robert Desnos – Ultimul poem


Nu-mi rămâne decât să fiu umbră printre umbre,
să fiu de o sută de ori mai umbră decât umbra,
să fiu umbra care va veni și reveni
în viața ta însorită.

Continuă citirea →

Robert Desnos – Mâine


Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.

Continuă citirea →

Rainer Maria – Elegia a opta


„Cine ne-a răsucit în aşa fel, că noi,
orice-am face, ne aflăm mereu în postura
unuia care pleacă?”

Continuă citirea →

Rene Char – Suntem chiar așa de fragili?


Câte nu puteai tu să promiţi fără să pleci,
O, Viaţă frumoasă!
Acum e momentul, trebuie ţinut!

Continuă citirea →

Rene Char – Vecinătăţile lui Van Gogh


„Noi nu suntem numai materie nesigură în faţa ritualului nisipos lăsat pe malul extenuat al Sfinţilor.”

Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Înserare


Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.

Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Elegia întâi


Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi
dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul
m-ar alipi deodată de inimă: aş pieri
de străşnicia mai puternicei lui firi.

Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Dans macabru


Le picură teama ca bubele pline
și putreziciunea mai bine
miroase acum, la-nceput.

Continuă citirea →

Dylan Thomas – Şi moartea nu se va înstăpâni 


Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.

Continuă citirea →

Leonid Dimov: Să fie iarnă


Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.

Continuă citirea →

A. E. Baconsky: ***.***


Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!

Continuă citirea →

Wang Wei: Senectute


Nimic de-aceste vremuri
nu mă leagă:
Curînd
mă voi însingura în munți.

Continuă citirea →

Issa: Primăvară


Cu un sfeșnic în mână,
Uite, el se plimbă prin grădină,
Cu alean de primăvară.

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Treziri 


Fiece moment
l-am trăit
altădată
într-o epocă scufundată
în afara mea

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Culoarea umbrei


Din culoarea umbrei
Se pictează seara,
Nesfârșită pentru mine
Departe de tine.

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Unde lumina


Ora constantă, eliberați de vârste
În nimbul ei pierdut
Ne vom afla lințoliul.

Continuă citirea →

Eugenio Montale – Îngerul negru


O mare înger negru
funinginiu adăpostește-mă
sub aripile tale

Continuă citirea →

Odisseas Elytis: Șapte heptastihuri nocturne


Așteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.

Continuă citirea →

Eugenio Montale: În așteptare


Ușile-s zăvorite și-ncă cu dublu lacăt.
Poate cineva a izbutit să treacă de ele.
Dar era un om de atunci, când nu existau
cuvintele pe care le avem.

Continuă citirea →

Odisseas Elytis: Clima absenței


Nimic să nu vină Nimic
Să nu plece
Toate frunțile libere
Iar ca sentiment un cristal.

Continuă citirea →

Eugenio Montale: Casă la țărmul mării


Drumul sfârșește-n țărmurile ude
roase de mare-n zbaterea-i pustie.
Inima ta-i aproape, dar n-aude,
poate-a pornit înspre vecie.

Continuă citirea →

Eugenio Montale – Casă la țărmul mării


′Nainte să cedez vreau să-ți însemn
această cale de scăpare,
labilă precum dunga, precum spuma
′n săpații câmpi din mare.
Îți dăruiesc și-avara mea speranță.
Nu pot s-o cresc, de ostenit, noilor zile:
drept zălog sorții tale o dau acuma.

Continuă citirea →

Serghei Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig!


Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

Continuă citirea →

Serghei Esenin: Omul Negru


Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng.
Parcă galopează vântul
Şuierând prin stepa sură,
Parcă-n creier alcoolul
Fierbe ca-n septemvre-un crâng.

Continuă citirea →

Wang Wei: Lacul Y


Din mijloc de cale pe-ape
Am privit maluri lăsate –
Munții verzi sunt tot aproape
Doar că-n nori pe jumătate.

Continuă citirea →

Buson: Marea


Marea primăvara.
Se tot ridică și coboară,
Se ridică și coboară.

Continuă citirea →

Kobayashi Issa: Zmeul


Ce frumos
Zmeul acela se ridică spre cer
Din coliba cerșetorului.

Continuă citirea →

Basho: Seara


Clopotele templului se sting.
Florile parfumate rămân.
O seară perfectă!

Continuă citirea →

Basho: Plum blossoms


On sweet plum blossoms
The sun rises suddenly.
Look, a mountain path!

Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Cântecul fluviului


Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad..

Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Șopotul apelor


Abia şopteşte undaÎn ceasul vesperal.Îşi oglindeşte lunaDe toamnă chipul pal. Şi-atât e de adâncăTăcerea, că audCum lotusul suspinăPe-adâncul lac din sud.. Şi parcă îmi şopteşteCu glasul stins, mereu,De-adânca lui tristeţeSă mă-ntristez şi eu..

Continuă citirea →

KIKAKU: Bujorii


O, bujorii De dragul cărora un vestit războinic Şi-a scos armura

Continuă citirea →