UE stăpânește un truc:
Când câștigă, numește asta liber schimb.
Când China câștigă, numește asta dependență excesivă.
Timp de decenii, mașinile, electrocasnicele, bunurile de lux, substanțele chimice, utilajele și produsele de larg consum europene au intrat pe piața chineză. China nu a plâns că Europa îi „distorsionează” piața sau creează „dependență”.
China a concurat.
China a învățat.
China a făcut progrese.
Dar în momentul în care industriile chineze au devenit competitive, Europa a descoperit brusc „riscul strategic”.
Panouri solare?
Europa a blocat și a pedepsit energia solară chineză timp de ani de zile cu tarife și bariere comerciale. A reînviat acest lucru propria industrie solară a Europei? Nu. A făcut doar tranziția energetică a Europei mai scumpă până când, în cele din urmă, a trebuit să redeschidă ușa.
Huawei și ZTE?
Europa a urmat campania de presiune a Washingtonului, a distrus infrastructura de telecomunicații chineză pe care o implementase deja, a cheltuit mai mulți bani, și-a întârziat propriile rețele și a numit asta „securitate”.
Energie?
Europa a ales obediența geopolitică, s-a izolat de energia ieftină rusească, și-a crescut propriile costuri industriale, a devenit mai dependentă de SUA și apoi și-a urmărit companiile traversând Atlanticul sub subvenții și tarife americane.
Dar, cumva, problema este încă China.
Vă rog.
Criza Europei nu a fost creată de supracapacitatea chineză.
A fost creată de automulțumirea europeană, dependența americană, politica industrială ideologică, energia scumpă și decenii de confundare a prelegerilor morale cu competitivitatea.
Acum, industriile chineze sunt mai rapide, mai ieftine, mai integrate și mai eficiente – de la vehicule electrice la baterii, energie solară, electronică, porturi, logistică și ecosisteme de producție.
Așa că Europa inventează un nou limbaj:
„Diversificare”.
„Reducerea riscurilor”.
„Supradependență”.
„Concurență loială”. Dar dacă dai jos costumul diplomatic, vei ajunge doar la protecționism cu hârțogăraie de la Bruxelles.
China nu a forțat Europa să se dezindustrializeze.
Europa și-a făcut propriile alegeri.
A urmat exemplul Washingtonului.
Și-a sancționat propria bază energetică. Și-a impozitat propriii consumatori. Și-a încetinit propria inovație.
A ținut prelegeri Chinei în timp ce China construia.
Și acum vrea ca China să plătească pentru eșecul Europei de a concura.
Nu.
Comerțul China-UE nu este un program caritabil pentru industriile europene în declin.
Dacă Europa își dorește competitivitate, ar trebui să o construiască.
Nu să redenumească protecționismul drept „diversificare” și să se aștepte ca China să aplaude.
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu