Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea
Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii
Francis Jammes – Te iubesc
Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.
Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară
Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?
Iannis Ritsos – Iluzoriu
Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.
José Saramago – În insula uneori locuită
Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viaţa e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient.
José Emilio Pacheco – Liniștea
Liniște în această pădure, în această casă
din adâncul pădurii.
Oare se va fi terminat lumea?
Julio Cortázar – Rezumatul toamnei
Uneori este surprinzător faptul că
fervoarea timpului se întoarce,
fără a se întoarce un trup
și fără nici un motiv revine;
că frumusețea,
atât de scurtă în iubirea ei violentă,
păstrează un ecou în coborârea nopții.
Lina de Feria – E singurul lucru
totuși există ceva viu în toate
și cred că nu voi înceta niciodată de-a cuprinde viața
sau această noapte splendidă pentru-a muri.
Michelangelo Buonarroti – ***.***
Mai lesne mor decat sa ma ucida
de mii de ori pe ora o femeie
ce moartea-n schimb iubirii vrea sa-mi deie!
Omar Khayyam – ***.***
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
Georg Trackl – Apus
În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,Împliniți de visări, de liniște și vin. Neputința lor se închide în stafii meschin.Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,Privește cum groaznic se risipesc deplin. Siluete batjocoritoare fără formă-ngenuncheazăȘi […]
Ryōkan Taigu – ***.***
Dacă vreţi să ştiţi
cum am renunţat la dorinţe,
vă spun că sub cer
când ploaia cade, cade,
când suflă vântul, suflă.
Robert Desnos – Ultimul poem
Nu-mi rămâne decât să fiu umbră printre umbre,
să fiu de o sută de ori mai umbră decât umbra,
să fiu umbra care va veni și reveni
în viața ta însorită.
Robert Desnos – Mâine
Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.
Rainer Maria – Elegia a opta
„Cine ne-a răsucit în aşa fel, că noi,
orice-am face, ne aflăm mereu în postura
unuia care pleacă?”
Rene Char – Suntem chiar așa de fragili?
Câte nu puteai tu să promiţi fără să pleci,
O, Viaţă frumoasă!
Acum e momentul, trebuie ţinut!
Rene Char – Vecinătăţile lui Van Gogh
„Noi nu suntem numai materie nesigură în faţa ritualului nisipos lăsat pe malul extenuat al Sfinţilor.”
Rainer Maria Rilke – Înserare
Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.
Rainer Maria Rilke – Elegia întâi
Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi
dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul
m-ar alipi deodată de inimă: aş pieri
de străşnicia mai puternicei lui firi.
Rainer Maria Rilke – Dans macabru
Le picură teama ca bubele pline
și putreziciunea mai bine
miroase acum, la-nceput.
Dylan Thomas – Şi moartea nu se va înstăpâni
Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Leonid Dimov: Să fie iarnă
Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.
A. E. Baconsky: ***.***
Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!
Giuseppe Ungaretti – Culoarea umbrei
Din culoarea umbrei
Se pictează seara,
Nesfârșită pentru mine
Departe de tine.
Giuseppe Ungaretti – Unde lumina
Ora constantă, eliberați de vârste
În nimbul ei pierdut
Ne vom afla lințoliul.
Odisseas Elytis: Șapte heptastihuri nocturne
Așteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.
Wang Wei: Lacul Y
Din mijloc de cale pe-ape
Am privit maluri lăsate –
Munții verzi sunt tot aproape
Doar că-n nori pe jumătate.








Comentarii recente