Eu și războiul din Ucraina

În primul rînd de ce ”războiul din Ucraina” și nu ”războiul ruso-ucrainean” (sau altă variantă asemănătoare?)

Pentru că eu personal consider că războiul nu se duce între Rusia (puneți ce epitete doriți înainte sau după numele statului agresor) și Ucraina (puneți ce epitete doriți înainte sau după numele statului agresor) ci între Rusia și SUA (sau NATO, dacă doriți, dar cu toții știm că NATO înseamnă, în acest moment, SUA). Dacă Ucraina nu ar fi fost asistată de către SUA înainte și în toată perioada conflictului militar, ar fi fost o pradă ușoară (precum în 2014); nu a fost cazul, în 2022. Dacă fluxurile de bani, armament, muniție, informații nu ar fi curs înspre Ucraina, războiul s-ar fi terminat deja, deoarece Ucraina nu îți poate permite un război cu Rusia de una singură. Este vorba așadar despre un război prin proxy, așa cum au mai fost multe de-a lungul „războiului rece” și nu numai.

Consider deci că poporul ucrainean este doar carnea de tun de care SUA a avut și are nevoie pentru a slăbi ceea ce consideră un inamic (în varianta minimală) sau chiar pentru a-l anihila complet ca entitate statală (varianta maximală). Toate principiile (multe dintre ele, nobile) invocate de către administrația americană atunci când au vorbit despre relațiile dintre Ucraina și NATO nu au fost decât o mască pentru acest atingerea acestui scop

Nu discut aici dacă scopul era legitim în raport cu interesele SUA, ale NATO, ale civilizației occidentale sau ale omenirii în general, nici dacă acest scop a fost corect identificat sau metodele alese au fost „corecte” la rândul lor. Nu discut aici și acum nici dacă poporul ucrainean și statul Ucraina sunt victime inocente ale agresiunii. Poate, mai tîrziu.

În ce mă privește, după ce am lămurit, sper, categoria sub care am ales să îmi amplasez articolele, câteva precizări privitoare la viziunea mea despre acest război (și nu numai, dar despre el vorbim acum). Pe scurt.

• războiul este un lucru îngrozitor și nu există scuză pentru a participa la un război decât aceea de a îți apăra țara și poporul
• Rusia este statul agresor care a declanșat războiul, vădind astfel falimentul politicii sale externe în raport cu SUA și Ucraina
• crimele de război sunt inacceptabile indiferent cine le comite, agresorul sau statul atacat

Dar, dincolo de aceste puncte „tari”, există o lume a nuanțelor. Astfel, consider că:

• atât Ucraina (și în special conducerea de stat a Ucrainei, Zelensky și anturajul său) au dorit războiul cam tot atât cât și la dorit Rusia (Putin)
• Rusia a fost „stimulată” să atace Ucraina în februarie 2022, fiind împinsă spre declanșarea operațiunilor militare de către poziția inflexibilă a Ucrainei (față de conflictele înghețate din statul ucrainean și Crimeea) poziție ranforsată de către SUA și aliații acesteia
• derularea conflictului a arătat că premisele de la care presupun că au plecat atât Rusia (va fi un război ușor, reeditare a conflictului din 2014) cât și Ucraina (SUA se va implica major și direct în apărarea cu mijloace militare directe a Ucrainei) au fost false
• în acest război, dacă vorbim despre categorii sociale iar nu despre cazuri individuale, nu există victime inocente (cu excepția copiilor)
• prima victimă a războiului a fost adevărul (ca întotdeuna); intervențiile mele (atât cele în social media cât și cele ce vor urma pe acest blog) caută doar să repună, atât cât se poate, adevărul în drepturile sale. Iar adevărul (da, știu că omenește vorbind este o convenție) îl definesc și stabilesc în raport cu rezultatul confruntării afirmațiilor pe care le fac cu realitatea (adevărul prin corespondență, pentru cunoscători)
• nu pretind că am dreptate și că spun adevărul (vezi mai sus) căci depind de sursele de informație pe care le folosesc; dar, cel puțin, caut să îmi bazez afirmațiile pe surse și dovezi (câte există, cât am eu acces la ele) iar nu pe sentimentele mele sau pe experiența mea personală și de grup